140 matches
-
și bine așezat în Arcadia poeților .și-l recomand tuturor celor doritori de poezie bună. *** Prof. Ion DRĂGHICI: POETUL CU SUFLETUL LA VEDERE L-aș numi pe George Tei poetul cu sufletul „la vedere”. Nimic ascuns. La el nu găsim încifrări idioate cu pretenții de enigme, nu găsim șarade a căror rezolvare nu există. Găsim un poet a cărui metaforă mângâie, durerea lui doare ca o durere de sfânt cuibărit într-un suflet omenesc, veșnic aflat într-o nesfârșită horă a
UNIVERSUL POETULUI GEORGE TEI de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340243_a_341572]
-
individuale. Ar exista dintotdeauna o atracție pe care iregularul și dizarmonicul le exercită asupra spiritului uman, nu mai puțin decât echilibrul și armonia, susține N.B. În literatură, precizează acesta, manierismul aduce cu sine o afectare, uneori exagerată, a expresiei, o încifrare a acesteia, intelectualism, metaforism alogic etc. Alte particularități ale manierismului în literatură ar fi elaborarea sofisticată a povestirii, existența unor sporite tensiuni interioare, mișcări complexe și imprevizibile ale personajelor, intrigi multiple și întrepătrunse, elemente constatate cu precădere în teatru. Teatrul
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
simbolul este apropiat de alegorie și e un simbol descifrat, așa cum este Luceafărul de Mihai Eminescu, în simbolism, el sugerează o gamă de sentimente și de idei, implicând analogii și corespondențe, și, ca atare, simbolul are un anumit grad de încifrare. Simbolismul își găsește o justificare filosofică în teoria intuiționistă a lui Bergson, în poezia lui Poe și Whitman, în pictura lui Degas, Seurat și Gauguin, iar justificarea socială se datorează eșecului Comunei din Paris din 1871. La temelia tehnicii simboliste
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
înaltelor trăiri spirituale, printr-o manieră de vizualizare a frămîntărilor interioare: „Cerul se stinge, din nord, subțire / pe noptiera mea,/ gîndul pentru care cad la pat,/ schimbă seară de seară, aria,/ dar nu dirijorul...”. Un tablou liric tinzînd fie spre încifrarea în cheie intima a datelor vizibilului, fie spre evaziunea din realitate, sub puterea unor neliniști poemelor primesc un timbru delectabil și deopotrivă, o expresie tensionată, într-un joc suplu, diversificat al echivocurilor: iluminări radioase și întunecări tulburi îmblînzesc moartea și
POEME CU UNIVERSURI PARALELE IN SENS METAFORIC SI EXISTENTIA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341660_a_342989]
-
imaginar, exteroritate, obiectivitate și realitate. Poezia domniei sale se poate defini, în funcție de percepția fiecărui lector, individual, asupra poeticului, deschizând posibilitatea unor viziuni și experiențe ce redefinesc lirismul de la o imponderabilă spiritualitate la o materialitate grea, într-un joc metaforic pregnant al încifrării și descifrării sufletului de la om către lume. Este, cu alte cuvinte, o formă de confesiune lirică oarecum atipică, o exhibare a sinelui, prin deschidere și ambiguitate diferit percepute de la un cititor la altul. „Cât de frig îmi era pe atunci
DAR DIVIN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377432_a_378761]
-
la capăt de menire" (Aniversare), spre a constata emoționant: "întodeauna în acest anotimp pierdut între gânduri aproape / vor veni legănat căprioarele cu scrisori de la țară pe pleoape" (Permanență). Elanul purităților arzător sfioase i se opune somnia blagiană, precum o organică încifrare: " Sufletele voastre /țâșnind în piept/ pe veci să rămână / lacăte adânci peste somn" (Recunoștință). E de remarcat câtă emoție țâșnește din versurile acestui meșteșug simplu, comparabil, în legăturile sale cu lumea din jur și cu sine, cu pictura naivă. Voluntar
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
albește tâmplele, ne îngreunează pasul, dar ne fortifică simțurile și ne maturizează scrisul. Și pentru Valentina Becart timpul aduce o complexitate de imagini, volumul de față mergând, mai mult decât oricare altul (am în vedere, bineînțeles, doar volumele Domniei sale), spre încifrare. N-aș vrea să cred că o face dinadins pentru a se pune pe linia moderniștilor și nici că ar fi fost influențată de mari poeți ... Citește mai mult întâmplarea de a fi lumină peste timp...Nu mai e nicio
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
albește tâmplele, ne îngreunează pasul, dar ne fortifică simțurile și ne maturizează scrisul. Și pentru Valentina Becart timpul aduce o complexitate de imagini, volumul de față mergând, mai mult decât oricare altul (am în vedere, bineînțeles, doar volumele Domniei sale), spre încifrare. N-aș vrea să cred că o face dinadins pentru a se pune pe linia moderniștilor și nici că ar fi fost influențată de mari poeți ... XXIV. LANSARE DE CARTE.VOLUMUL DE POEZIE ” ÎN UMBRA ZEILOR”, AUTOR VALENTINA BECART, de
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
consistența trupului sau șoapta morții trupului meu?” (poarta spre cer, de Teodor Dume) ...foarte bun, un fel de concentrat liric, scris la tensiune înaltă și lipsit de concesii. Chiar dacă felul ăsta de scriitură e greu de digerat (mă refer la "încifrarea" versurilor și la efortul de analiză cerut de fiecare dintre enunțurile lirice în parte) cred că, în cazul unor texte de o asemenea calitate, lectura merită efortul. (*Adrian Suciu, scriitor) * poezia lui Teodor Dume devine la fel de clară precum Ideea de
TEODOR DUME, (CARTE) VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381177_a_382506]
-
strălucitoare și calde, îmi amintesc că l-am cunoscut pe nea Mitică." Ceea ce distanțează această carte de proza contemporanilor ei este o anume concretețe a sentimentalismului romantic dar și o radiografie a emoțiilor puse în joc, în nici un caz din încifrarea expresiei lor, ci mai degrabă din "amintirile unui timp demult trecut". Departe de-a fi un ermetic, Octavian Curpaș, este un posedat al comuncării ridicînd întîmplările unui om, "Dumitru Sinu" - în speță, la rang de mitologie existențială chiar și atunci
GRĂDINILE SUSPENDATE ALE EXILULUI ROMÂNESC de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346776_a_348105]
-
albește tâmplele, ne îngreunează pasul, dar ne fortifică simțurile și ne maturizează scrisul. Și pentru Valentina Becart timpul aduce o complexitate de imagini, volumul de față mergând, mai mult decât oricare altul (am în vedere, bineînțeles, doar volumele Domniei sale), spre încifrare. N-aș vrea să cred că o face dinadins pentru a se pune pe linia moderniștilor și nici că ar fi fost influențată de mari poeți înaintași, deși, uneori, întâlnim termeni sau chiar titluri care amintesc de poezia lui Barbu
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
versurile în așa fel încât ele se subordonează perfect titlului. Deși uzitează versul alb, rima fiind de cele mai multe ori ignorată, cititorul descoperă cu plăcere o melodicitate interioară care încântă și îndeamnă la citirea lor, în pofida limbajului care se îndreaptă spre încifrare. În totalitatea lor, versurile dovedesc strădania autoarei care afirmă ea însăși că a cugetat și cugetă zi și noapte la „noi figuri stil” cu alură hoinară, spontană, sperând ca la plecarea din astă lume, aceste rânduri să o reprezinte „să
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
în italiană sau, în colaborare cu logodnica sa, Hilary Wiesner, în engleză, publicate între 1988 și 1991, fie în reviste, fie în volumul La collezione di smeraldi (1989). Remarcabile nu doar prin calitatea lor literară, textele sunt concepute în sensul încifrării poetice a unui amplu florilegiu de motive mitico-religioase, filtrate adesea prin „pergamentul diafan” al emoțiilor vii ale scriitorului. Uneori, aluzii fine racordează universul ficțional la experiențele românești ale autorului (Limba Creației), alteori acesta apare ca un experiment în oglindă în raport cu
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
și în acest scop complică narația, ramifică acțiunea prin episoade adiționale, mai mult sau mai puțin aderente la trunchiul epic, introduce situații neașteptate, surprinzătoare, provoacă întorsături ilariante de situații, deznodăminte imprevizibile, îmbină tragicul și comicul, dramaticul și grotescul, recurge la încifrări, la travestituri, întrebuințează „măști”, inclusiv animaliere. Poetica b. vizează impresionarea bruscă, producerea de uimire, de meraviglia. În terminologia estetică actuală, termenul b. e concurat de cuvântul „manierism”, propus de Ernst Robert Curtius, adoptat de G.-R. Hocke. Discuțiile referitoare la
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
elementelor fantastice prezente în b. (mituri, ritualuri, credințe magice, visuri, coșmaruri etc.), ceea ce se impune este literaturizarea lor, transformarea lor în imagini poetice, în constituenți ai unui discurs narativ de tip ficțional. Alegoria, fabulosul, feericul, miraculosul devin niște procedee de încifrare, de poetizare a realității de dincolo de real, o lume acceptată, ca și cum ar fi reală. Amestecul firesc al celor două lumi, relația de complementaritate ce se stabilește între ele constituie una dintre dominantele b. fantastic. B. popular a găsit în el
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
în postfața romanului. Cartea are o vie motivație psihologică, fiind și autobiografică. Autorul se deghizează sub masca Inorogului, personaj spiritual, charismatic, de care se teme toată fauna inferioară lui, drept care este urmărit, spre a fi exterminat. Titlul atrage atenția asupra încifrării figurative a realității, iar subtitlul anunță structura clasică („în douăsprezece părți împărțită”) și inserțiile gnomice („cu 760 de sentenții frumos împodobită”). Știind că utilizează un procedeu cu totul nou în literatura română cultă, C. însoțește textul propriu-zis al romanului de
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
argumentată științific” este că „prima limbă vorbită, în care comunica pere chea primordială, Adam și Eva, a apărut pe teritoriul țării noastre și nu a fost alta decât româna străveche. Limba Bibliei și a Vedelor indiene a avut la origine încifrarea de către sacerdoți a românei adamice. Tot din spațiul carpato- danubian ar fi pornit : latina, greaca, slavona, idiomurile indo-europene și toate celelalte limbi, dialecte și graiuri cunoscute. În aceeași vatră s-ar fi mani- festat epicentrul culturii universale, în care își
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
poziții conform cărora sensul textului se constituie la nivelul propriu-zis al textului, ca un demers argumentativ în care teoria dreptății este construită treptat, dar și poziții conform cărora abordarea „dialogal-dramatică”, după formula lui J. Howland, consideră textul un prilej al încifrării unor sensuri tacite pe care hermeneutul este dator sa le expună. Interpretarea noastră se situează între aceste două extreme: fără a putea pretinde să decriptăm o intenție originară a lui Platon, absentă din text, care nici nu putea produce un
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
începuturi, implicită, filtrată livresc, abia sesizabilă în epoca maturității. Poetul este acum în căutarea unor arhipelaguri spirituale noi, fiind atras de culorile stinse, de lumina difuză din ochii peștilor, de zăpezile imaculate. El pendulează între „sloboda interpretare” a realității și încifrarea versului, fără a obtura complet canalele comunicării. Accesibilitatea poeziei sale, altfel constant intelectualistă, poate fi explicată prin reperele esențiale ale lirismului, prin multitudinea sentimentelor pe care le etalează, când cu discreție și rafinament, când cu deznădejde și sarcasm. În versurile
IGNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
I. se manifestă retoric prin aglomerarea barocă de tensiuni speculare și paradoxuri semantice, într-un proces halucinant de „ardere” și depășire a logicii tradiționale în direcția unei viziuni „hermenoetice”, în care forma cea mai subtilă a „explicării” și „dezvăluirii” este „încifrarea” și „încriptarea”. Dublul sensibil al acestui vertij teoretic este poezia, cu pulverulența semnificațiilor și ambiguitățile sale creatoare. Relația dintre poet și gânditor este abordată de I. printr-un „discurs oblic” - strategie proprie fenomenologiei sacrului -, care presupune circumscrierea obiectului prin învăluirea
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
Steaua”, „Tomis”, „Ateneu”, „Tribuna”, „Familia” ș.a. Debutând cu o poezie modulată de melancolii, dar și de încântări adolescentine, exprimate într-un vers melodios sau grav încordat, F. evoluează spre o expresie simplificată prin distilări succesive și chiar spre o anume încifrare a patosului inițial. Această evoluție a fost văzută de Gheorghe Grigurcu ca o treptată despovărare a imaginii de retorism, în favoarea unei poetici a sensibilității, ce presupune impresie eliptică, densități suave, contururi vagi, cultivarea nuanței. Axul tematic central e cel al
FILIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286994_a_288323]
-
alte poeme, Limba Hu (2001) și Sunetul cheamă auzul (2001; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași). Receptarea poeziei lui H. (altfel, generoasă) a fost una dintre cele mai contradictorii; pentru unii critici lirica lui „e de o limpezime de cristal, fără încifrări insolite” (Zaharia Sângeorzan), pentru alții (Nicolae Manolescu) poetul „cultivă stările tulburi, anxioase, vagul sufletesc și și-a pus la punct un stil interogativ din care nu lipsesc aluziile livrești (Iov, Robinson, Clitemnestra, Hamlet, Pandora).” Sigur este faptul că scriitorul își
HURJUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287467_a_288796]
-
și arderea -, remarcau gradul înalt de dificultate în transmiterea mesajului poetic, ce pretinde din partea cititorului o „lectură performantă” (Ioan Holban), care să permită receptarea corectă a eșantionului de real propus de poet și refacerea întregului din care a fost desprins. Încifrarea constituie o provocare adresată cititorului, pus în situația de a colabora cu autorul, acesta neimpunând, ci doar propunând un univers liric posibil: Poemia. Există însă în lirica lui H. și piese de o reală melodicitate incantatorie, unde învestitura simbolică a
HURJUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287467_a_288796]
-
a se încadra cu orice preț în tendințele novatoare. Se disting, totodată, atât accente argheziene, cât și macedonskiene. Nesedimentată, permeabilă la influențe, nu ocolește nici poezia lui B. Fundoianu, așa cum versul lui Camil Baltazar inspiră ciclul Sărbători trupești. Gustul pentru încifrare duce și spre poezia lui Ion Barbu. Însă toate aceste înrâuriri nu strivesc glasul poetului, nu ocultează ceea ce el are personal, autentic, nu îi transformă versurile în simple pastișe. Ciclurile de poeme se centrează pe o imagine sau pe un
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
nu fără a suporta în prealabil tratamentul aplicat de angajații instituției oricui le cade în gheare, că anchetatorul lui colectează manuscrise „dușmănoase”, dar de valoare, pe care speră să le editeze cândva, dar deocamdată le studiază spre a dibui cu ajutorul încifrărilor din cuprinsul lor urmele celor arestabili. Manuscrisele compun o adevărată bibliotecă, replică la Biblioteca din Alexandria, de unde și titlul romanului. Cartea devine un roman-metaforă, căci sanatoriul de pe munte închide o umanitate bolnavă, alienată, emanație a bolii incurabile de care suferă
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]