233 matches
-
și nu voiam să te pierd..." Orașul mișuna de lume, și cerul înstelat, fără lună, adusese ger puternic, zăpada scârțâia sub tălpi. Mă liniștisem cu totul, violența întîmplării fatale era încă departe de mine. Răspunsul ei era complet și total, încifrat însă într-o enigmă, pe care nu simțeam dorința s-o desleg. Romeo, după ce ucide, spune doar atît: "Sînt jucăria soartei"... Nu, gândeam cu tărie, nu voi fi jucăria soartei. N-am fost ales nominal, o să mă sustrag... Soarta avea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pace” (Cu fața ascunsă). Pe de altă parte, multe poeme respiră un aer vag optzecist: livrescul discursiv, poezia cotidianului, colocvialitatea, o detașare pe alocuri ironică. Cele două tendințe - spre neoexpresionism și spre postmodernism - nu exclud mai vechea apetență pentru simbolismul încifrat, în poeme precum Materia signata, Febra de trei zile, Pasărea Rok etc. În volumul din 1982, Scrisori de acreditare, lirismul, de asemenea unul interiorizat, se cerebralizează, spațiul poemului se modifică, în sensul citadinizării optzeciste, adesea cu inserții metaforice surprinzătoare, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
adică noțiunea ține de timp, a doua jumătate a cuvântului spec semnificând, se vede, noțiunea de spectacol. Tot ce se întâmplă ulterior cu Dimitrie Cristea, în călătoria inițiatică provocată de ceaiul de crospec, este un adevărat spectacol al timpului. În încifrata discuție cu Rebega, cutezătorul director de școală se dumirește că varvarienii, consumând diverse surogate, atât materiale, cât și spirituale, una mai parșivă ca alta, vin din viitor, nu merg către el. Așa se explică de ce ei pun preț pe alte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unui tribunal planetar. Din rețeta romanului, preparată după toate regulile literaturii de consum, nu lipsește povestea de dragoste. Cupa de cucută (1994), unde pot fi citite „debordantele realități absurde ale totalitarismului în variantă Ceaușescu” (Mircea Opriță), este o distopie inutil încifrată. „Cheia” (camuflarea onomastică), probabil o remanență a unor reflexe create de vechiul sistem, îneacă parțial forța reală a distopiei. Tema fantastică - trecerea dintr-o lume în alta - este aici mai curând o soluție narativă decât semnul unui interes coerent pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
sărutată - Gabriel n-o sărutase niciodată. — Vrei să rămân lângă tine, vrei să-ți vorbesc? — Spune-mi ceva. Șuvoiul de plâns se potolise, deși, ori de câte ori clipea, Stellei i se desprindeau lacrimi de pe gene. Gabriel, care se pricepea la decodarea mesajelor încifrate, știa că semnificația cuvintelor Stellei era: „Spune-mi orice!“ — E o zi însorită. Nu poți vedea de aici, dar soarele strălucește. — Ai venit cu mașina? — Da. — Unde ai parcat-o? — În parcarea spitalului, era destul spațiu. — Ai o rochie nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de la 1877 a sculptat în lemn, pe stâlpii gardului care înconjura gospodăria, chipurile luptătorilor din plutonul său. Din păcate, acest ansamblu deosebit de original a fost distrus, din nepăsarea urmașilor și dezinteresul autorităților, Paul Petrescu surprinzând ultimele vestigii. Rosturilor magice, devenite încifrate, le-au urmat reprezentările pur artistice, la care s-au adăugat cele creștine, tot mai cultivate în contemporaneitate. Prelucrarea artistică a lemnului, așa cum o realizează Ticu Ungureanu din Epureni de Huși, se înscrie perfect în coordonatele de mai sus. El
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
asta Înseamnă: un transarhetip. S-ar putea Însă, la fel de bine, să și greșesc. Acum, problema pe care o am este următoarea: nu știu În ce măsură suntem noi pregătiți - noi, oameni de bibliotecă și de studiu, care căutăm peste tot sensuri submerse, Încifrate, care suntem prizonierii esteticului, care Încercăm să găsim peste tot fulguranță estetică - să acceptăm că ceva se poate sustrage Înțelegerii. Probabil că ne-ar trebui un impuls existențial suplimentar. Acest impuls ar putea fi o anarhie organizată. Spuneai, Corin, că
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
înseamnă repudierea sfidătoare a conceptului tradiționalist despre creație. Poeziile din paginile revistei explorează zone ascunse ale psihicului, sentimente eliberate de tabuuri, bazate, ca și arta autentică, pe dorința descătușată. Imagistica se remarcă prin tendința de a epata: viziuni insolite, asocieri încifrate, exprimări abrupte, ton exaltat sau, folosind cuvintele lui Geo Bogza, „lucruri care nu au mai fost spuse niciodată [...] înzestrează generos poezia”. Rubrica de comentarii critice „Haut-parleur” elogiază creația novatoare și atitudinile favorabile modernismului. Astfel, în creația lui Ion Barbu se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
că se ocupă de film și de slujitorii săi, fie de literatură ori de chestiuni culturale și filosofice, relevă un orizont larg și înclinație speculativă. Scriitura este alertă, concisă, de o remarcabilă precizie plastică. Uneori, sentințele, paradoxurile, turnura paratactică, expresiile încifrate și simbolurile dau textului tensiune ideatică și o polifonică obscuritate. Pentru B., creația - cinematografică ori literară - e rodul unei „căutări interioare” mijlocite de inteligență. Nefiind simplu mimesis, având ca esență „minciuna”, iluzia, arta trebuie să depășească „limitele posibilului și ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
Repercutarea misterului în conștiință, tipic proces preocupant, va fi totdeauna pentru gânditorul sistematic, pentru poeți și savanți, pentru orice ființă interogativă motiv de călătorii în fără timp sau peste timp, în ceea ce preexistând (ipotetic) se divulgă sub forma unui fascinans încifrat. Pentru Paul Valéry, opera unui poet e "un fragment perfect constituit dintr-un edificiu imaginar" (Variété, I). Limbaj eminamente codificat tinzând spre completitudine, confesiune cu reverberații specifice vremii, poezia contemporană participă cu mijloacele sale la intelectualizarea emoției; viața și demersul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
liric de frondă, de orice tentativă eretică de experiment. Rigoarea formală era singura strălucire pe care o percepeam în această artă a cuvântului inspirat, obscuritatea ei mi se părea o axiomă. Veneam, fără îndoială complexat, de la țară, fascinat de abstracțiunile încifrate ale lui Mallarmé și Valéry, descoperind abia acum tonul oracular al lui Hölderlin și "măsurile de aur" ale lui Goethe: cum aș fi putut să nu reacționez extrem de contrariat de această spectaculoasă dar și jignitoare "coborâre" a temelor poetice în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Ce discrepanțe între omul și creatorul cu acest nume! Unul comunicativ, bonom, sociabil, jovial, iubitor de prieteni și libațiuni, altul insularizat, întors spre sine și hiperboreu, monologând deziluzionat despre moarte. Unul direct, senzual și voios, privitor spre lume, altul abscons, încifrat, fantezist și dedat autoscopiei, demonstrând că "Eu, adică El" (cum se numește un micropoem), sunt expresii ale dualismului carne-spirit, ireconciliabil. Se verifică aici opinia lui Proust (Contre Sainte-Beuve): agentul creator e altcineva decât omul biologic! Putem vorbi deci de un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
că nu se mai poate împarte". Lui Hegel, dialectician al categoriilor, orientând finalmente spre "spiritul absolut", spre Idee ca expresie ultimă deasupra timpului legat de materie, i se dedică în Elegii interludiul Omul-fantă; în destinul acestuia, total contradictoriu, se recunosc, încifrate, motive existențialiste surdinizate: "Omul-fantă face înconjurul lumii / și există numai cât să ia cunoștință / de existență". Ori: El adulmecă existența / și ia naștere lăsându-se devorat de ea..." Dintr-o perspectivă ca aceasta, de realități psihofizice incongruente, omul-fantă (despicat, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?"" (Interviu, în Dacia literară, 20004, nr. 1). Trimiteri în clar la taoism, la Platon, la mitologia Heladei, la "anabasa" și "catabasa" ori la repere pioase (Rosarium, Mirungere, Apocalipsis, Metanoia), se învecinează cu trimiteri încifrate, difuze; iscoditoare, repezi, privirile se mută de la "Regina din Saba"spre "vălul Mayei" sau spre rostandiana "Princesse lointaine" ori trec de la "Cetatea Soarelui" (a lui Campanella). la "Graal", la "Walkyria" sau la "Unicornul" cantemirian. Nu numai că poetul umblă prin
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
urmă, este imaginea din anii debutului, acel aliaj simpatetic de gingășie, de dezinvoltură cvasi-infantilă și de feminitate glorioasă. Un Descântec de ploaie, mostră antologică în notă patetic-jucăușă, ține de mentalul întâiei tinereți; nici un pic de sfială erotică, nimic vaporos ori încifrat, dimpotrivă o exhibare francă a farmecelor vârstei; nimic din angelismul petrarchist ori eminescian. Orchestrare în totul ingenioasă! Poeta se adresează sieși; propoziția "Sunt cea mai frumoasă femeie" (devenită refren), de cinci ori repetată, acreditează ideea de descântec, de magie albă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Baladă, Pastel, Imn, Romanță ori Idilă sunt niște variațiuni cu totul libere; un poem e Rugăciune, altul Bagatelă, altul Epigramă (în sensul elin, originar, de inscripție). Cutare Baladă cu ecouri barbiene e, în realitate, o "Vedenie" în sintaxă ermetică, minuțios încifrată. Balada poetului de duminică, suită de distihuri alerte, nu e deloc baladă, ci confesiune hilară: "Eu sunt poet de duminică, / La haina mea roz am o mânecă de duminică // Albastră, cealaltă vernil. / Eu scriu doar în luna april // Și-atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
uitate cu timpul, pavate cu blocuri de piatră vulcanică. Piesă antologică, acest Cântec încredințează că, în momentele lui calme, fantezistul era un patetic, un tandru. El, cel atât de obișnuit să demitizeze, se abandonează, aparent, unei melancolii erotice, dar sensul (încifrat) e acela al inserției cuplului în moarte. Ipoteticul drum făcut împreună nu vizează (cum ne-am aștepta) calea spre un dincolo izbăvitor, ci ajungerea lângă "ceștile de ceai"! Trimiteri pararetorice (cești, farfurii, covrigi), simple detalii de ceremonial parodic, sunt destinate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
figurația limpede, sobră, directă, lăsând jelirea în urmă, punctează traumatisme, crize, stări de impas, realități perturbatoare frizând absurdul. Pe scurt, Grigore Vieru nu e nici auroral, adamic, nici vesperal, ci un poet al amiezii, un solar fără nimic criptic ori încifrat; opera sa, în totul, se vrea un portret al vocilor din juru-i în dialog cu vocea-i interioară. Că în mitologia sa din primii ani chipul mamei deține de departe prioritatea, că din trei poezii una are ca impuls generator
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și patru ale Memoriei colective; nu mai este vorba de hegemonia lui Bergson, ci de cea a istoricilor; Halbwachs respinge critica lui Marc Bloch, ca și pe aceea a lui Blondel. Or, în cazul ambelor cărți este vorba de scrieri încifrate, căci, oricît de importante ar fi fost replicile teoretice și ceea ce Marc Bloch numea condamnarea istoriei în numele sociologiei, o personalitate ca Halbwachs nu putea, în acea epocă, să-l critice public pe un om care-i era apropiat din punct
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Bloch, din 1925, este o lungă critică pe care istoricul o face abordării sociologice a ideii de memorie colectivă și care nu este redată de scurtul text citat de Halbwachs în Memoria colectivă. Se poate vorbi aici de o "literatură încifrată", deoarece, citînd articolul lui Marc Bloch, Halbwachs face aluzie, fără să citeze, la ansamblul textului, care constituie o critică radicală prin care istoricul se distanțează de sociolog. Critica lui Marc Bloch spune că școala sociologică franceză în general și Halbwachs
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
cenzurate cu discreție și delicatețe feminină. Ritmurile interioare ale liricii moderne, sugerate în Moartea lui Don Quijote, vor fi dezvoltate în poemele de după apariția volumului din 1970: Regele Oedip, Dekagon, Eron ș.a. B. se îndreaptă acum spre o poezie pură, aproape încifrată, care comunică un echilibru câștigat. SCRIERI: Un puerto en el Mar Negro, Madrid, 1946; La apus de cuvânt, pref. Mircea Popescu, cu ilustrații de Eugen și Tudor Drăguțescu, Roma, 1970. Repere bibliografice: Sanda Stolojan, „La apus de cuvânt”, „Limite” (Paris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285776_a_287105]
-
are la bază aprecierea rațională și independentă a unei serii de acțiuni individuale. Orice transpunere, convertire sau formulare a unei cugetări este inexactă, iar forma abstractă a cugetării normative reprezintă o îndepărtare de la realitatea concretă. Normele unui sistem juridic sunt "încifrate" în dispozițiile legale într-un mod deosebit de complicat. O nouă alterare sau deformare a cugetării normative se produce atunci când este formulat textul legal 49. "Oricât de clar și de complet s-ar fi exprimat legiuitorul, formularea verbală este deformată față de
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
indivizibilă ca putere, sacralitatea treimei păstrându-se în diferite variante până azi. Cele patru colțuri ale pământului formează pătratul și el încheie această triplă simbolistică tradițională. Remarcăm că cu cât ne distanțăm de începuturi, simbolurile devin mai complexe și mai încifrate. Nu numai în Egipt, Burma, sau India găsim aceste simboluri, ele apar și în templul sacrelor mistere din Uxmal, Mexic. Mai multe dreptunghiuri legate în unghi drept unul față de celălalt sunt o pictogramă a cuvântului zidar 60, ceea ce semnifică învățăminte
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mântuirea sufletului și minții celor care ne ascultă și citesc, căci ceea ce vă vom înfățișa noi în Marea Călătorie, prea înaltă ca să puteți crede că ați lipsit vreo clipă din atelierul de creație, e și un palat magic, codat, cifrat, încifrat al măreției omenești. 12. Semne și simboluri ale unui univers marcat de illuminarea rituală Simbolul nu numai că instituie, instaurează și consacră semnificații, dar le și provoacă, le face să erupă, să explodeze 407. Din punct de vedere filosofic, există
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mântuirea sufletului și minții celor care ne ascultă și citesc, căci ceea ce înfățișam noi, scriitorii, în Marea Călătorie, prea înaltă ca să poată cineva crede că a lipsit vreo clipă din atelierul de creație, e și un palat magic, codat, cifrat, încifrat al măreției omenești. Vezi, frate, scrisul ca și bucuria sau suferința sunt trăiri particulare individului, Putința de a te face înțeles și de a transmite afectivitatea ține de afinități. Abia atunci simt că aparțin unei națiuni, unor culturi, religii, generații
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]