115 matches
-
Sufletul lui moș Ion privea mirat la toși care intrau, se descopereau, se închinau și ziceau, mormăind: Dumnezeu să-l ierte! Încerca să intre-n vorbă cu ei, să-și ceară iertare dacă i-a supărat cu ceva și se-nciuda că nimeni nu-l bagă-n seamă, deși el voia să le spună că, totuși, trăiește, că-l va îndruma în continuare pe bietul Ionică să aibă grijă de orătănii până vine Mihai cu Gica de la Galați. Însă... nimeni nu
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Bisericii, promotori ai unui irenism obedient, fără acces la adevăratul logos al teologiei, deși stăpâniți de triviale apetențe. Este vorba despre cei cantonați în disciplina de tip manual a cunoașterii, figuri pasagere care n-au decât puterea de a însemna înciudați filele cataloagelor școlare. Situația de astăzi nu-i va mai surprinde pe cititori după ce vor citi Predania. Prin scrisul grav, dar și amuzant al lui Gh. Racoveanu, Predania lansează un atac necruțător, însă terapeutic la adresa mediocrității intelectuale și ignominiei morale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mea. Mă considerați într-un fel proprietatea voastră, de la care încercați să stoarceți maximum de favoruri și avantaje. Mișcă din mână discret, arătându-i ușa lui Parthenicus. Se întoarce apoi către Livia, care își mușcă buzele nehotărâtă, cu o expresie înciudată pe față. — Ce se întâmplă? o întreabă cu blândețe. De ce ești atât de încrâncenată? De câteva zile te văd copleșită de supărare, iar noaptea te aud cum te preumbli prin cameră, de parcă nu ți se mai lipește somnul de pleoape
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
propriul lui nepot, fructul unei iubiri nepermise. Mai rău chiar, al unei greșeli politice. L-a durut sufletul, dar ce era să facă? Nerodul nu s-a mai mulțumit cu bani și a încercat să-și facă publică originea. Izbește înciudat cu piciorul în mozaic. Dar ce a apucat-o pe Livia tocmai acum? Și de ce se face de fapt vinovat Libo? Tot n-a aflat. Prostănacul ăsta i-a servit numai vorbe goale. Își îndulcește tonul: — Poate că legea mă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Bravo! îi admonestează ea pe pedagogi, bucurați-vă când spune vreo necuviință. Că doar ăsta e rolul vostru: să le stricați copilăria prin plăceri. Fără să-și dea seama, a pus sare pe rana din sufletul lui Germanicus, care izbește înciudat cu piciorul într-o grămadă de jucării: — Ce legătură au capodoperele astea ale industriei decadenței cu învățatul? Se apleacă și culege de jos ceva sfărâmat. Își dă seama că este totuși o literă de fildeș. O contemplă un timp, mușcându
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cor. Zeul acceptă sacri ficiul nostru. Nero își plimbă privirea, surprins, de la masa de oameni la grupul format de împărat, rex și flamini și înapoi la mulțime. Un fior îl străbate din cap până-n picioare. Se simte străin și parcă înciudat pe sine însuși pentru incapacitatea lui de a participa la această comuniune spirituală care-i unește pe toți. Pe toți, în afară de el... Îl cercetează atent pe principe. Oboseala și grijile l-au marcat, umblă gârbovit, iar toga îi atârnă strâmbă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o aduc aminte. Odinioară, demult, tare demult, ursul — așa cum se cuvenea unui animal atât de mare și de puternic — avea o coadă de toată frumusețea, lungă și stufoasă. Toate animalele îl pizmuiau pentru această podoabă neîntrecută. Dar mai ales se înciuda vulpea, pe care în frumusețea cozii nu o întrecea decât ursul. A tot chibzuit cu capul ei șiret, și, într-o zi de iarnă cu ger aspru, i-a spus cu glas smerit ursului: Moș-Martine, dumitale îti plac peștii? — Tare
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
se repetase În câteva rânduri, obligându-i pe urmașii lui „Homer”, să comenteze acest capriciu al primăverii - Încercând să-i găsească o explicație - fiecare după cunoștințele astronomice pe care le poseda. Tony Pavone zăbovise târziu după miezul nopții În oraș; Înciudat pe această neobișnuită zi de primăvara care-l făcu să renunțe la activitatea lui profesională fiind nevoit să-și Întrebuințeze orele libere În anturajul unor cunoscuți,la cafeneaua sa preferată din centrul orașului,Încercând să uite unele amintiri din trecut
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de somn agitat, soneria ceasului deșteptător, Îl anunță să deschidă ochii; pe sub plapumă, privi În Încăpere cu coada ochiului și, cum nu o văzu pe Carla, din nou se Înfășură În așternut. „Desigur, presupuse el, plecase la slujbă și, era Înciudat pe amabila lui gazdă: nu-l gratificase măcar cu un singur cuvânt”. Dar, atunci când se aștepta mai puțin - deja adormise - Carla trase plapuma de pe el articulând abea auzit: „E timpul să te scoli... N-ai auzit soneria ceasului?” Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lor, albastrul curat din privirea ei, rivaliza cu Însuși „Albastrul Cerului” În timp ce ochii incredibili de săgetători propulsa În relief, albastrul curat Într-o așa manieră Încât, acel albastru de (Voroneț*) era eclipsat instantaneu, comparativ cu Însăși compoziția acestei inimitabile culori...!! Înciudat de Întâlnirea ratată, se trezi vorbind singur. „Frumosă fată...Cine poate ști ce soartă o așteaptă...!?” Deodată Înlemnind, rămase pironit locului! Inima s’a oprit iar el este Învăluit Într’o iluzie optică! Închise ochii iar când Îi deschise imaginea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ale trecerilor mele pe aleile lui, cu zăbovirile pe băncile lui. Descopăr, scriind astfel de pagini, că textul poate fi început de oriunde, în cele din urmă el descoperindu-se același. Aș fi putut începe cartea aceasta cu goana speriată, înciudată cu care am traversat într-o seară Cișmigiul alergând să-mi iau textele pe care trebuia să le citesc la „Tinerimea“. Când Roha m-a invitat să citesc, am scos din servietă alte foi. Rătăcisem textele, luasem altceva în locul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de viață și, în același timp, de măcinări ale clipelor trecându-se ele însele în pământ. Șovăiam să-mi descopăr timpul meu, amețindu-mă doar cu aburii promisiunilor. „N-am să mai scriu niciodată“, mi-am repetat de câteva ori înciudat în ușa „Gambrinus“-ului, de parcă mă răzbunam pe omenire pentru că îmi furase sau rătăcise servieta, pentru că pitise în cine știe ce afurisit de gang biroul acela al obiectelor pierdute prin mașinile I.T.B.-ului, lăsându-mă așa, buimac, doar cu sete de răzbunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care și așa lăsau destul de dorit! Dar băieții nu reacționară cum se aștepta: ascultară într-o tăcere impresionantă, și când îi întrebă: "Ei, ce ziceți de poezia asta?", câțiva răspunseră foarte convinși: "E frumoasă, dom'le, are sentiment!" ― Hm! se-nciudă el, auzi la colegii dumitale, că ești "sentimental"! ― Sânt don' profesor! ― Zău? Din ce în ce mai interesant! Ești sentimental și faci versuri în ora de Psihologie... ― Am căutat să fac o aplicație imediată a celor explicate de dumneavoastră, don' profesor!... Vorbeați doar despre
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
patru! intervenii eu, doar i-oi da sămânță de vorbă suplinitorului. Dar acesta, părând că reflectează puțin, nu scoase o vorbă. Surprinși, băieții începură să-și dea coate. Ce e cu profesorul ăsta de se complace în muțenie absolută? Foarte înciudat că se abține să participe la interesanta discuție propusă de mine, mă adresai direct însoțitorului nostru, doar l-oi face să spună ceva: ― Au fost mai multe de patru, don' profesor? Marinescu își întoarse nepăsător capul către mine și, în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
articolul, să nu mă obosesc măcar să arunc vreo privire, dar drumul de la Connor de acasă până la mine la serviciu e destul de lung și nu am nici o revistă la mine. Așa că iau cu mine articolul și Încep să-l citesc ușor Înciudată În metrou și, da, se poate spune că e o poveste destul de interesantă. Cum Harper și Pete Laidler erau prieteni și s-au gândit să pună amândoi de-o afacere, și cum Jack era cel cu idei, iar Pete extrovertitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ai generalului. Sosi nacealnicul filiform, urmat de stolnacealnici, și toți priveau spre glavnoie komandir îndoiți, în poziție de așteptare și plini de respect. Kutuzov tăcea. În sfârșit, nacealnicul îndrăzni să-l întrebe: ― Ce ați dori să vă scriem, Înălțimea Voastră? Înciudat peste măsură, profund indispus, generalul mormăi: ― Un pricaz de surghiun. Urgent! ― Desigur, desigur! Pe ce nume doriți să-l scriem, Înălțimea Voastră? Kutuzov se trezi cu adevărat. Se văzu așa cum era. Se uită, pe rând, în ochii celor prezenți. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
așa că grăbește-te !”, mi-a trecut brusc prin cap. Zîmbeam acru la acest gînd stupid cînd în fața mea a apărut un cîine negru și flocos, dînd din coadă către mine. „Alt cîine lăsat liber de stăpîni” - m-am uitat eu înciudat la el. Dar flocosul se uita la mine prietenos, ca și cum m-ar fi așteptat cine știe de cînd. Am făcut așadar schimb de bune intenții și i-am mîngîiat încet cîlții tăvăliți prin frunze moarte. S-a dat imediat pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe inginer, și aprobîndu-mă de câte ori o întrebam direct. Nu vorbeam aproape niciodată împreună. O zăream tre-cînd pe coridor, o auzeam cântând, știam de ea că își petrece o bună parte din zi închisă în odaie sau pe terasă și mă înciuda grozav ființa aceasta atât de aproape de mine și totuși atât de streină. Mi se părea, de altfel, că eram tot timpul observat, nu din cine știe ce bănuială, ci pentru că se temeau toți să nu fiu stingherit în noua mea locuință. Când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ducă mașina la garaj. Peste câteva minute întîlnii pe Lilu pe coridor. Îmi spuse că d-na Sen nu mai lasă nici pe Maitreyi, nici pe Chabù să iasă la Lacuri. Toate acestea mi se păreau foarte turburi; și mă înciuda misterul, mi se părea că mi se ascunde un adevăr de care am absolută și neîntîrziată nevoie. Am încercat s-o întîlnesc pe Maitreyi, fără să izbutesc, și atunci am rămas în odaia mea, muncit de gânduri. (Ciudat, nu-mi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o nuntă mare dup - opt ai de - nstrăinare. Multă lume se dusese ca să vad - așa serbare. Fui și eu... Dar cum făcură o ulcică cu papară, Mi-au bătut căciula-n creștet și m-a dat pe uș - afară. Mă-nciudai urât. În grajduri pusei mâna pe-un cal graur, 720Cu picioarele de ceară și cu șeaua numai aur, De fuior îi era coada, capul lui era curechi, Avea ochii de neghină și gândaci avea-n urechi, Ș-am pornit pe-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
albaștri / O muscă și un leopard, ha, ha / Jucau de o oră biliard, ha, ha / Mamutul chel și ambițios ha, ha / Dădea cu glaspapir pe jos, ha, ha / O oaie creață pensionară, ha ha... Ridică mâna de pe volan și pocni înciudat din degete: ― Dă-mi o rimă la pensionară. Repede! ― Aeroplan, mormăi Nucu Scarlat. ― Aiurea în tramvai! Unde e rima? Reluă pe melodie: Deci! O oaie creață pensionară ha, ha... ― Dădea cu pudră întîia oară, sugeră sfioasă Melania Lupu. Și completă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
jos, nutrind gânduri de nedescris despre femei. La Început, Mustafa se Îndrăgostea de fete care Îl respingeau. Terifiat de gândul că va fi respins, ridiculizat și ocărât, a Început să tânjească de la distanță după trupul femeilor. Anul ăsta se uitase Înciudat la fotografiile top modelelor din revistele americane cu coperți lucioase, ca pentru a se pătrunde de evidența chinuitoare că nici o femeie atât de perfectă nu avea să-l dorească vreodată. Mustafa nu avea să uite niciodată expresia răutăcioasă de pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de crabi, de pildă? Se mulțumi să murmure că avusese nevoie să iasă la aer. Oare de ce nu izbutea să-i vorbească de tot ce i se Întîmpla? Se simți Înciudată că nu reușea să aibă complet Încredere În el, Înciudată de bănuielile stupide care Îi treceau uneori prin cap, dar și de faptul că-l mințea prin omisiune pentru a doua oară. Senzația de vinovăție o făcu să se Îmblînzească. Pierduseră și așa destul timp așteptîndu-se reciproc, era inutil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o făcea să simtă o mînie rece. El Începu să se Înfurie. - Doar am prevăzut că plecăm Împreună la Plymouth! - Și că Gildas va fi asasinat, și asta am prevăzut? Văzînd cum chipul lui Christian se schimonosește, Marie se simți Înciudată de lovitura asta sub centură, pe care nici măcar o mînie puternică n-o putea scuza. El nu-i dădu timp să-și găsească vorbele potrivite pentru a se face iertată. - Mă Îngrijorezi, Marie, declară el cu voce surdă. Unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să nu mă obosesc măcar să arunc vreo privire, dar drumul de la Connor de acasă pînă la mine la serviciu e destul de lung și nu am nici o revistă la mine. Așa că iau cu mine articolul și Încep să-l citesc ușor Înciudată În metrou și, da, se poate spune că e o poveste destul de interesantă. Cum Harper și Pete Laidler erau prieteni și s-au gîndit să pună amîndoi de-o afacere, și cum Jack era cel cu idei, iar Pete extrovertitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]