116 matches
-
cu degetul și le lingea. Dănuț, de fiecare dată cînd își vedea sora mozolită pe la gură, alerga repede și bucuros la maică-sa - fiica doamnei Bădescu - (de fapt, o striga „mamă, ia uite la Cami, iar a mîncat !“) și se înciuda că mama nu era promptă, cum ar fi fost în cazul lui, și o certa numai de formă și apoi o lua liniștită să o spele. Soră-sa făcea fel și fel de lucruri idioate, care-l enervau cumplit ; nu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Acasă însă, cînd povesti că a găsit un inel și cînd ai lui îl întrebară dacă era la fel de galben ca veri ghetele lor, începu să regrete gestul făcut. și, supărat, se apucă să-l des crie, conștient fiind că-i înciudează și pe ei : da, era galben ca verighetele și nu era deloc ruginit și avea și-o piatră roșie. Părinții fier beau : trebuie să fi fost rubin ! Dănuț știa asta, dar se ferise să pronunțe „rubin“, pentru a se arăta
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să bea, dar dînsa nici n-a vrut să audă de așa ceva. „Acum însă, în urmă cu un sfert de ceas - [„Bunica”] a auzit la Radio cît de importante pentru sănătate sînt buruienile și, uite, m-a trimis la «Plafar»”. Înciudat de „suceală”, adaugă: „Cît venin bagă ea în mine, nici nu-ți mai spun...” Nici eu n-am vrut să aflu. Ca orice bătrîn, e îndărătnic și supus totodată, neînțelegător față de boală și, deși încă viguros, temător de ea. *Caragiale
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de materiale, frecînd de zor mînerul unui cuțit de bucătărie. Cînd mă vede, încearcă să strecoare cuțitul sub niște cutii cu rulmenți, dar îi fac semn să mi-l dea, rămînînd cu palma desfăcută, întinsă poruncitor spre el. Uf! se înciudează mecanicul. Nu mai apuc să le termin. Dacă mi-l luați și dumneavoastră pe ăsta, iar rămîn cu serviciul descompletat. Mă uit la cuțit: e identic cu cele văzute la Livia. Nu ți-l iau, Ghiță, doar te-am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de pariurile sportive. Sau în serile în care urmărea meciurile de fotbal american și bea bere după bere, poate din dorința nerostită de a se trezi, la un moment dat, cu o burtă de baron Münchausen. Ei, da, Amalia era înciudată atunci, strângea buzele dezaprobator, țuguindu-le aproape indecent, bătea tactul din piciorul stâng, încălțat în papuc cu puf albastru și ochi de Mickey Mouse (privirea era crucișă), și ofta resemnată, ridicând ochii către lustra din tavan, parcă implorând mila divină
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
putea cuprinde cu ochii, aceleași crengi izvorând din pământul care mustea de apă, crengi semețe, cu vârfurile înfipte în albastrul nedefinit al cerului. Cum am ajuns aici? Căută să-și amintească dar își dădu seama că este cu neputință. Se înciudă și cu o furie crescândă începu să rupă ramurile acelea care se frângeau ușor, neașteptat de ușor, fără să opună nici o rezistență. De fiecare dată un zornăit metalic, nefiresc și agasant, însoțea fiecare frângere. Acest zgomot reuși să-l enerveze
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ori în viață rămăsesem așa descumpănit, cu gura căscată de spontaneitatea unui răspuns ce-mi crea o stare de neacceptare imediată. Dar singura mea reacție acum a fost o enervare bruscă și parcă un pic fără rost. Eram așa de înciudat încât pe moment eram să ridic o piatră și să dau în omul acela bizar care acum parcă-mi bara calea mea spre nu știu unde. Cuvintele-mi țâșniră șuvoi: „În definitiv cine ești dumneata să-ți bați joc de mine? Cum
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
care le purtase altădată în legătură cu apoplexia Regelui Spaniei, sau despre împerecherea unei cățele; își aducea aminte cum își petrecea zilele între grajduri și camera lui de garderobă; își aducea aminte cum sforăiau lorzii deasupra paharelor cu vin și cum se înciudau pe cei care-i trezeau. Reflecta cât de dinamici și de cutezători erau ei din punct de vedere fizic, și cât de blegi și de îngâmfați erau la minte. Tulburat din pricina unor asemenea comparații și incapabil să-și găsească un
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
două sau în nouă, lumânarea făcută din osânză de oaie se stinse, iar eu eram julită la genunchi și fleașcă de sânge. Am mers șontâc-șontâc, plângând de parcă ar fi sunat goarna. Lacrimile-mi curgeau gogoloaie și câinii începuseră să latre înciudați pe la uluci. Am amuțit de spaimă când întrezării că în fața mea era o umbră ce venea spre mine. Era tata. Mă luă pe sus și-mi spuse răgușit: - Vezi ce pați dacă nu te ogoi? Mai bine stăteai acasă și
Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
străbunul lui Moraes), chemat de tată pentru a-i face familiei un portret de grup. Fiind însă îndrăgostit de mama, nu pictează toți membrii familiei, ci doar pe Aurora, șezând pe o șopârla și legănând aer la pieptul sau gol. Înciudat de supărarea tatălui, acoperă pictură cu un alt tablou, intitulat că și românul lui Rushdie The Moor^s Last Sigh. Aceeași temă este reluată de Aurora, obsedată și ea de tema Maurului. Dacă inițial, în tablourile sale, Maurul apărea că
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
el a rămas o clipă surprins, (îl lovisem sub centură, cum avea să-mi mărturisească peste câțiva ani) apoi a iesit glonț din clasa mușcând din trabuc și înjurându-mă pe jumătate amuzat, căci i-a plăcut replică, dar și înciudat că am avut ultimul cuvânt. Neștiind ce să facă, daca să mă elimine pentru obrăznicie, s-a sfătuit cu șefu, ca diriginte, iar Zamfirescu i-a spus: - Ai avut ce ai căutat. Cine te-a pus să-i insulți? Nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
unde tinere femei, și nu mai frumoase decât ea, dar îngrijit îmbrăcate, aproape luxos, pudrate și rujate, serveau câte-o felie de pâine și-o cană de ceai. Va să zică pentru asta stătea toată lumea aceea acolo! -, și cum își aștepta rândul, înciudată pe ea însăși că ajunsese să trăiască o astfel de clipă, uitând până și scopul venirii ei încoace, întoarse capul spre grupul de oficialități și-nainte de a-l vedea își dădu seama, simți cu putere că Tudor era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
catolic, aș fi așteptat cuminte să ajung într-un purgatoriu al celor vii și să mi se ierte păcatele ușoare înainte de-a forța ușa paradisului. Fiind însă catodic, nu mi-a rămas decât să-mi strivesc simultan o lacrimă înciudată între gene și o înjurătură între dinți, pentru ca apoi să rostesc în receptor formula magică a invitaților junei Raluca Moianu (luni, ora 21, NUMAI la TV1): Iartă-mă !" Ce-ar mai fi de zis? Cunoașteți verdictul lui Lovinescu asupra scrierilor
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
jur pe ce am mai sfânt că nu am trimis-o eu! - Nu te mai jura, că te cred. Asta e în fond singura satisfacție a unui ministru, să fie solicitat. Pomponescu prețuia pudoarea relativă a lui Hagienuș și era înciudat de procedeul lui Gaittany, care nu voia să-i dea măcar avantajul de a-i face un serviciu, ci uneltea secret cu directorul de cabinet, rezolvând totul peste capul lui. Gaittany avea la Casa de Artă o agentură de intervenții
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cucernicia răposatei. Este drept să se facă împărțeala averii după dorința părinților și să se statornicească pacea între urmași? — Este drept. Să trăiești, măria ta. Domnul întinse brațul cu scrisoarea ieromonahului Ștefan spre locul unde sta Constantin Cantacuzino; acesta, evident înciudat de faptul că luând scrisoarea va trebui să sărute mâna domnului, se ridică de la locul lui și se îndreptă spre jilțul domnesc. Brâncoveanu zâmbea nevinovat și, în momentul în care nașul său se plecă în fața lui, ca din greșală lăsă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se repetase În câteva rânduri, obligându-i pe urmașii lui „Homer”, să comenteze acest capriciu al primăverii - Încercând să-i găsească o explicație - fiecare după cunoștințele astronomice pe care le poseda. Tony Pavone zăbovise târziu după miezul nopții În oraș; Înciudat pe această neobișnuită zi de primăvara care-l făcu să renunțe la activitatea lui profesională fiind nevoit să-și Întrebuințeze orele libere În anturajul unor cunoscuți,la cafeneaua sa preferată din centrul orașului,Încercând să uite unele amintiri din trecut
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de somn agitat, soneria ceasului deșteptător, Îl anunță să deschidă ochii; pe sub plapumă, privi În Încăpere cu coada ochiului și, cum nu o văzu pe Carla, din nou se Înfășură În așternut. „Desigur, presupuse el, plecase la slujbă și, era Înciudat pe amabila lui gazdă: nu-l gratificase măcar cu un singur cuvânt”. Dar, atunci când se aștepta mai puțin - deja adormise - Carla trase plapuma de pe el articulând abea auzit: „E timpul să te scoli... N-ai auzit soneria ceasului?” Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lor, albastrul curat din privirea ei, rivaliza cu Însuși „Albastrul Cerului” În timp ce ochii incredibili de săgetători propulsa În relief, albastrul curat Într-o așa manieră Încât, acel albastru de (Voroneț*) era eclipsat instantaneu, comparativ cu Însăși compoziția acestei inimitabile culori...!! Înciudat de Întâlnirea ratată, se trezi vorbind singur. „Frumosă fată...Cine poate ști ce soartă o așteaptă...!?” Deodată Înlemnind, rămase pironit locului! Inima s’a oprit iar el este Învăluit Într’o iluzie optică! Închise ochii iar când Îi deschise imaginea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
el, fiind de față și Marina. Moș Costache, înfundat în țigările lui, n-auzi bine, iar Marina, care tocmai ieșea pe ușă, răspunse enigmatic: - Apoi, Otilia, cum e Otilia! Lui Felix îi veni gust să bată cu pumnul în masă, înciudat de a nu putea afla neted un lucru așa de simplu. Își întoarse toată violența împotriva mărului putred, pe care îl ciopârți crunt. Costache făcea țigări și fuma mereu, înfășurînd toată masa în cearșafuri de fum. - Felix, zise el în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
parte, și pe alta. Se afla lângă ușa de la intrare. Georgeta zâmbi. - Ah, zise Georgeta, ești de o timiditate!Și prinzîndu-i capul între mâini, îl sărută cu putere și prelung pe buze. Felix ieși amețit pe ușă, fericit și totdeodată înciudat de stângăcia lui, de situația, deplorabilă pentru un bărbat, de a fi sedus de o femeie. G. Călinescu XII Peste câteva zile, Felix primi o carte poștală ilustrată care-i făcu să-i tresară inima la-nceput, și-apoi îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să nu mă obosesc măcar să arunc vreo privire, dar drumul de la Connor de acasă pînă la mine la serviciu e destul de lung și nu am nici o revistă la mine. Așa că iau cu mine articolul și Încep să-l citesc ușor Înciudată În metrou și, da, se poate spune că e o poveste destul de interesantă. Cum Harper și Pete Laidler erau prieteni și s-au gîndit să pună amîndoi de-o afacere, și cum Jack era cel cu idei, iar Pete extrovertitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Nu-i plac figurile celor cu care a dansat. Merge încet, tot mai încet, iar pietricelele ori frunzele uscate întîlnite în cale au ele vreo vină poate aceea c-au presărat drumul unor femei -, altfel nu le-ar lovi așa înciudat cu vîrful pantofului. A trecut aproape un an. Un an care s-a scăzut, nu s-a mai adăugat. Ce-a făcut nu-i revelator nu-l reprezintă! Nici reîntîlnirea cu Violeta nu-l bucură. Are un ghimpe în gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
O țară să se plece doar unui om. Atât ! - II, p. 289), dar și fiindcă i se pare că el s- ar strecura în inima Kasandrei ( Să știi : nu-mi prea plăcea/ Cum te privea Kasandra - III, 335). Klytemnestra e înciudată pe soțul ei pentru eternele lui infidelități (O sclavă poleită la masa mea a pus :/ În patul meu, pe tronul cetăților atreie,/ Călcându-mi în picioare mândria de femeie - V, p. 395), dar decide să-l omoare ca răzbunare pentru
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu scoate o vorbă; tocmai de asta mă tem. Într-un rând mi-am zis: ia să nu mă duc eu cu mâna goală, dar n-am izbutit decât s-o fac să râdă, iar pe urmă chiar s-a înciudat. I-a dăruit cameristei Katia un șal adus de mine, unul scump, de care poate nici n-a mai văzut, deși și înainte a trăit în lux. Cât despre cununie, nu pot zice nici pâs. Ce fel de logodnic sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ce face aici... se sperie ea deodată că generalul ar putea reveni. — Mai bine nu te duce acum după el, îl opri prințul pe Kolea, care dăduse s-o ia la fugă după tatăl lui. Nu-i exclus să se înciudeze după un minut și tot momentul s-ar rata. — Așa-i, lasă-l în pace; te duci după o jumătate de oră, decise Lizaveta Prokofievna. — Uite ce înseamnă să spui adevărul măcar o dată în viață: i-au dat lacrimile! îndrăzni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]