339 matches
-
luat arma. Mi-au spus „De ce nu ați declarat că aveți o armă la dumneavoastră?“ Le-am spus: „Nimeni nu călătorește În țara dumneavoastră fără o armă la el“. Coral Musker Începu să râdă. Josef Grünlich se uită la ea Înciudat, apoi Își netezi vesta șifonată, Își consultă ceasul și se așeză. Cu mâinile așezate pe genunchii săi grăsulii, privea drept În fața lui, cântărind lucrurile. Trebuie să-și fi terminat deja trabucul, se gândi Coral. Probabil s-a Întors În compartiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Sorina cunoscuse pe unul de-aici, de la uzină, foarte frumos, dar... L-a folosit așa, să fie văzută împreună cu el, să-l facă gelos pe... Treaba ei! Deci asta-i ascensiunea rapidă a lui Vlad"... gîndește Mihai. Bine pufnește el înciudat și scoate portmoneul, din care trage cele trei invitații, gîndindu-se o clipă: "Lui Vlad i-am dat locurile șașe-șapte, am să-i dai Doinei locurile doi-cinci; măcar să fie Vlad lîngă familia Marcu, ironia soartei trebuie stimulată uneori. Cristina are zece-unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu genunchii genunchiul actorului, dar, împleticindu-se în pătura ce-i înfășoară picioarele, se trezește, saltă capul, vede pe tatăl copiilor la gura sobei, apoi îl privește lung pe actor cum doarme dus, observă picioarele ei înfășurate în pătură, pufnește înciudată și se culcă la loc. Pe furiș, Letiția mai deschide o dată geanta, privește fișicul cu bani, înțelege că nu are cum să-i numere, închide geanta și o strînge în brațe, chircindu-se sub pătură. Toți ceilalți dorm; fiecare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gâtuit de emoție și cu o voce spartă, Încercă prin acel discurs lugubru În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămână În contextul nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind vorbele Înciudat, de parcă‑l citea pe Bakunin, și nu se putu abține să nu desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să stea. Luana se albi de mila ei. O mânie cruntă îi încleștă mâinile pe scândura de gard și-o făcu să arunce priviri de foc ticăloasei care-i supărase mama. Se așezase lângă bărbatul făcut ghem și își trăgea înciudată "rochia" peste pieptul generos. Aprinse, cu ostentație, o țigară. Revenindu-și din șoc, bărbatul întinse mâna, timid, după paharul cu vin. În acel moment, simți o plesnitură puternică în piept și se trezi răsturnat de pe scaun. În noaptea aceea Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai vine... Nu înțeleg, Bică. De ce nu intră niciodată și la mine? Vine numai noaptea, în timp ce eu dorm și oricât m-aș strădui să stau trează parcă îmi aruncă cu praf de adormit. Mă prinde somnul și mă trezesc dimineața înciudată, fără să mă pot bucura de jucăriile lăsate în jurul bradului. Tu pricepi ceva din asta? Uite, a fost la Dan, acum a intrat la Ema și să vezi că la mine iar nu vine, dar mâine dimineață cei doi vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
surpriza nu se încheia aici. Urma dansul, acel dans a cărui tematică Luana se chinuise, îndelung, s-o găsească, pentru că Dan nu era afon doar la cântat, ci și la dansat. Lipsit de ureche muzicală și greoi, ea îi striga înciudată: Ce-ai să te faci, băiatule, când te vei însura? Îți vei lăsa nevasta să danseze cu altul? Nimeni nu-ți cere să fii Fred Astaire, dar nici să-ți miști picioarele nu ești în stare? Numără: Un', doi, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din familie. În prima zi de martie, Ștefan veni să le scoată în oraș. Aniela se repezi în brațele lui Radu și nu voi, cu nici un chip, să meargă la plimbare fără el. Se rățoi la Ștefan și-i spuse înciudată: Tu de țe poți ță merți ți tăticul meu nu? El are mai multe dlepturi decât tine! Îi lăsă, pe toți, fără replică. Radu încercă fel de fel de explicații dar fetița nu voi să mai accepte minciunile cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
privească în timpul vizitelor pe care le făcea ea, însoțită mereu de Ștefan, apărătorul, vizite protocolare, pline de ceva fals, ea apărea mereu cu piese vestimentare noi, micile-mari câștiguri pe care încerca să le expună cu multă naturalețe. Carmina o studia înciudată, părea la fel de nevinovată și asta o scotea din minți. Prefăcuta, prefăcuta, murmura pentru sine și nu reușea să-și desprindă privirea din ochii Elenei. Abia în primăvară se împăcă sufletește, cumpără un buchet de toporași din mica piațetă aflată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unul de altul dar, ca un făcut, se întâlneau în cele mai neașteptate colțuri, în balcon, la frigider, în baie, în hol, la bucătărie. Sidonia bâzâia cu aspiratorul, îți suflecase mânecile și-și atârnase un șorț de bucătărie. Era foarte înciudată că femeia care venea de obicei s-o ajute la treabă, acum nu mai apărea, acum când avea mai multă nevoie de ea dispăruse de parcă o înghițise pământul. Se uita cu amar la ușile jăgărite, dacă tot nu venea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dédu În schimb doué flori galbene, féré frunze. Șasa vru sé și le cearé Înapoi, dar cineva Îi trase un bobîrnac peste cap și, pîné se dezmetici Șasa, florile au dispérut În mulțime. Rémase cu cele doué flori galbene, foarte Înciudat, uitîndu-se neliniștit În jur, ca sé nu fie cumva prin preajmé Sonia, sé-l vadé cu florile acestea urîte. Dupé ce Ii mai trecu ciuda și vézu cé Sonia nu apare de nicéieri, se gîndi cé poate ar fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Goga. La Iași, Piața Unirii devenise Piața Malinovski, iar bulevardul Carol I, 23 August. "N-or ține ele mult vremile astea", și-o fi dat curaj tata. Greșea. C'est le provisoire qui dure", ar fi spus tant' Liselle. Izbesc înciudată, cu vîrful pantofului, într-un vraf de frunze moarte. Evanghelia toamnei, după Nichita Stănescu, așa sună: "Toamna nu cad frunzele, toamna cade numai Toamnă". Ni se uscau rădăcinile, dar cultul personalității înflorea. Puiu Perahim picta triumviratul Pauker-Luca-Teohari. Teohari, un fonfăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la container, scuipate pe caldarâm, ai senzațiilor acute, rapid pieritoare ca și cum n-ar fi fost! Ai stăpânirii unei situații de bine, încât nici n-ai timp s-o guști. Simți că ți-a trecut vremea pentru așa ceva și o cedezi, înciudat că viața e atât de scurtă și moartea atât de lungă. Cum să nu fie nebuni de fericire gunoierii? Notele proaste din carnetele școlare sau transmise prin e-mail-uri, lacrimile care se scurg prin undele telefoniei, prelingându-se până la cot, culese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
kilovolții dorinței și dăruirii totale și, deși fierul tot nu voia să ia formă, îl căli în apa rece a sudorii, nicovala icnea cu aceeași impostație de voce tubată, al II-lea Război Mondial începuse de mult, bormașina rotopercuta fierul înciudat zadarnic, trecu la represalii cu fainul, scânteile luminau Universul incognoscibil, strânse pleoapele încercând să-l taie mai fin după ce tură triodina la maximum, electronii îi deformau și mai tare chipul, polizorul nu făcu decât să-i estetizeze hidoșenia, deformările se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Da, băi căpățânosule! Și sapa și ceva ce ai tu și habar n-ai ce! Adică, tu crezi că demiaza, când soarele Îi cel mai fierbinte Îi sporu’ mai mare la prășit pentru că sapa se face mare, mare? Rozalița spuse Înciudată: Mădăliță, să-i arăt că am dreptate? Dacă te spune mă-tii?! Așa-i, fa! Dorind să nu-și lase elevul nelămurit, Rozalița se apropie de Va și ușor-ușor Începu să-l sărute cu o tehnică neperfectată, dar tehnică, iar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
din sat mi-a spus asta, tot am răbdare și mă uit încoace și încolo, doar am s-o văd! A surâs și mi-a spus: "Ai răbdare..." " Dacă aș pleca la capătul lumii, aș găsi-o! i-am răspuns înciudat. Și n-aș avea nevoie de nimeni! Dar cum să plec cu un picior beteag?! Abia mă mișc pe lângă casă!" "Un picior beteag?! Care? " spuse el. "Uite-l, ăsta, ce, nu se vede că-i chircit?!" și am dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
la muncă tocmai azi, când până și pe mama mea, care duce tot greul în gospodărie, o lăsaseră să se odihnească ! Nu și Nu ! Nu plec de aici, de la soare ! Mă odihnesc ! Uite-așa ! Și m-am trântit din nou, înciudat, în iarba moale. Ce-i drept, începuse să mă strângă hățul, dar degeaba ! Să-mi facă ce vor, nu mă ridic. Nu! Nu vreau ! Nu azi ! Nu ! Chiar și stăpânii mei au dat fuga din casă să-i întrebe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
omul care strălucea acolo, pe munte. Fiindcă iubesc. Și numai iubirea îi face să-și dăruiască viața celorlalți. Cu bucurie... chiar dacă-și sfâșie, pentru asta, inima. Îngerul de Crăciun "Ei, asta-i! Las' că le-arăt eu lor ! își spuse înciudată și se așeză la computer. N-au vrut să mă ia cu ei la colindat ! Da' ce, eu nu pot să mă joc de una singură?!" Își făcuse deja bradul (era Ajunul), aprinsese luminile pe ramuri, se uitase cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Iar timpul părea că trece cu o repeziciune uluitoare și parcă făcea așa aproape intenționat, ca și cum ar fi conspirat cu răutate, clipă de clipă, în defavoarea tânărului. „Traficanții dracului! Cât de nerăbdători mai pot fi și oamenii ăștia!”, își zicea el înciudat. Era pentru prima dată în viața lui, când nu-și putuse ține promisiunile față de cineva și, deși știa prea bine că o promisiune devine o obligație, iar asta întotdeauna, acum el era nevoit doar să accepte situația și, chiar mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ceramică experimentală, oferă adăpost unor vietăți marine la fel de stranii: scoici albe cu pulpa vânătă, crabi trandafirii, plini de țepi mărunți, sashimi de somon, de ton, de bonito, chiar și inimă de rechin. Nimic nu pare a fi digerabil" îmi spun, înciudat, dar chiar în clipa aceea ochii îmi cad pe două căpșuni mari și coapte, care escortează, ca un cuplu de paji fideli, trupul pântecos și aburind al unei dihănii oceanice necunoscute. Tot acest ceremonial gastronomic poate fi experimentat în aproape
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
politicos, Arm refuzase ferm și, sub pretextul unei teribile migrene, îl alungase din atelier. Liviu așteptase de la relația extraconjugală ceva torid, fierbinte, ceva deosebit, dar marea pasiune se dovedise foarte repede a fi o relație oarecare, chiar sordidă. Descoperise apoi înciudat că singurele subiecte pe care le putea aborda cu Beatrice erau sexul, într-un limbaj tot mai vulgar, iar el nu era adeptul vulgarităților de nici un fel, banii, adică necesitățile ei financiare, și programarea, dar spre surprinderea lui, nici aici
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
grasele peste tot întâlnite, în ridicole țoale multicolore, care le stau ca dracu^, pe burți și fese prospere. Ați râde în hohote când intrând în holul celui mai luxos hotel de cinci stele, la bar, la o cafeluță, un tânăr înciudat v-ar atenționa cu două gloanțe, după obiceiul locului, unul în degetul mic al piciorului stâng, al doilea în mijlocul frunții. Sfatul de rigoare: evitați localul în care va intra terminatorul. întrucăt atacurile se pot produce oriunde, oricând, evitați ieșirile din
Din Vodenia în Molvania by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7377_a_8702]
-
Felicia Antip Academia Suedeză ne-a făcut cadou o scriitoare, pe Herta Muller. Înainte de Premiul Nobel nu catadicseați s-o citiți, ne blamează, pe bună dreptate înciudați, editorii români care-i publicaseră si până atunci cărțile, dar nu reușiseră să ni le vândă. Acum le cumpără toată lumea, scriitoarea de limbă germană plecată din țară în 1987, odată cu alți patru-cinci confrați bănățeni, a fost înălțată brusc la rangul
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
în grajdurile de partid”. Arogantul Petru Dumitriu, intrînd în conflict cu „starostele” Mihai Beniuc, refuza să participe la convocările acestuia, punînd întrebarea: „L-ați invitat și pe Porcmălniceanu?”. Pe o asemenea tonalitate, vădind inepuizabile inventivități sarcastice, o gîlgîire a umorii înciudate, scrierea lui Niculae Gheran prilejuiește o lectură savuroasă. De reținut că balanța d-sale lăuntrică nu înclină totuși spre mizantropie, spre nihilism. Însăși sfredelitoarea putere de observație precum și infatigabilul comentariu înflorat de tropi constituie o probă a unei mari vitalități
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
tratat cu prisos de spirit de trei scriitori - Alberto Manguel (din nou), care a vorbit despre trădarea „originară” personificată de frumoasa și perfida Malinche, „interpreta” lui Cortés în Mexic; de Michael Cunningham, celebrul autor al Orelor, care a descris cu înciudat umor creația originală ca traducere „nereușită” a unui proiect ideal; și de scriitoarea croată Dubravka Ugresić, care a compus o fabulă savuroasă despre felul deformat în care Vestul continuă să „traducă” Estul; apoi spectacol în sine, în mai multe atliere
Platforma Europeană pentru TRAducerea literară PETRA la Bruxelles by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/4956_a_6281]