1,026 matches
-
ea, fiind piatra de fundamentare în planul glasului, numai în relație directă cu știința muzicii, exercițiul, viziunea nelimitării. Oricât de bună ar fi o voce în raport cu aspirația, pentru Maria Șalaru este continuu derizorie, toate în viața ei, îndeosebi muzica, fiind încleștate în lupta câștigării măcar a unei miimi de miime de mai frumos mâine, față de frumosul actual! Aceasta se vede în spectacolele Mariei Șalaru, împreună cu „Boboceii” „Floricelele” și „Flăcăii”, care readuc din adâncul timp istoric, folclorul muzical al românilor. Aurel V.
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 by http://confluente.ro/_maria_salaru_ce_merita_suf_aurel_v_zgheran_1373284283.html [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
gândurile.... Prioritățile lui “acum “ sunt ....care sunt??...ce să fac? ...ce să fac?....Gânduri multe și ciudate i se îngrămădeau în cap iar navală lor parcă o dărâma! Se așeza pe prima bancă ieșită în cale, lângă doi pensionari guralivi, încleștându-și mîinile pe lemnul uscat. O durea râsul oamenilor! Vroia să se ridice și să plece dar nu avea putere. Capul îi era greu .Respră adânc pentru a primi aer în fiecare celulă.... Da!...e mai bine! Și încă o
LICURICII de MIRELA PENU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/mirela_penu_1465324911.html [Corola-blog/BlogPost/377942_a_379271]
-
el în pieptul băiatului. - Ce-i?, zice băiatul și când are ochii deschiși normal vede un deget de la mâna dreaptă a feței direcționat către capul mortului aflat peste picioarele ei. - Băi, boule, zice el către mort și împinge cu pumnul încleștat în capul lui. Față se ridică lăsând capul mortului să cadă pe bancheta, la fel face și băiatul care surprinzându-și partenera lovește cu piciorul în capul celui căzut. Și nu se oprește la o singură lovitură... -Stai, ce faci
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 by http://confluente.ro/eugen_lupu_1470284368.html [Corola-blog/BlogPost/378123_a_379452]
-
puțin într‑o parte și‑n alta până s‑a convins că merge drept. Era aproape de poartă. Instinctul i‑a dictat să‑și proptească picioarele puternic în podea și să‑și rezeme capul, apăsat, pe tetieră, iar mâinile le‑a încleștat pe volan, cu brațele încordate. Mașina căpătase viteză pe pantă. Stratul subțire de zăpadă proaspătă acoperea zgomotul ușor făcut de motor. Bărbatul era aplecat și trăgea de acel zăvor înfipt mai bine de‑o palmă în gaura înghețată din beton
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_23_.html [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
norii, se-nghesuiră unul în altul, năprasnici, negri, cu fălcile umflate, gata să-și sufle agoniseala. Parcă cerul nu-i cuprindea și voia să-i zvârle dincolo de zare. Un fior îmi împunse strașnic în imimă și ca o gheară se încleștă asupra ei sugru- mând-o. Înlemnisem cu mâinile lipite de fereastră, cu ochii pironiți în caierele cenușii, cu nasul strivit în geamul înghețat. Simțeam cum creaturile înfuriate stau să mă înghită și nu aveam puterea să plec sau măcar să strig. ,, De-
MAGIE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1480614797.html [Corola-blog/BlogPost/370495_a_371824]
-
nu știe cum scrie, să-și acorde șansa de a fi mistuit în universul contemplației din cuvânt măiestrit cu grijă de limba română, șlefuit și aurit cu iubiri, suspine și surâsuri trăite și transgresate în poezie pentru a consola sufletul încleștat de patimă, ori a-l urca în extazul vieții estetizate prin muzică aleasă și fericită de frumusețea clipelor scufundate în sărbătoarea vieții. Alcătuirea unor texte poartă rodul și al unor colaborări benefice cu Marian Stere și Daniela Doroftei, iar unele
CORINA CHIRIAC ÎNTR-O ZI, MAI CURÂND SAU MAI TÂRZIU, CORABIA MUZICII TOT VENEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1446464104.html [Corola-blog/BlogPost/342814_a_344143]
-
de mort, Iar când, tăcut ca piatra, mă vei găsi la cină, O să-ți arăt cum steaua se stinge în avort; Tu vei păși pe ape, la fel ca și cum mina Ascunde flăcări albe.Atras de-al ei focos, Ți se-ncleștează dinții și tremurându-ți, mâna O duci spre tâmplă palid și fără de folos. Cu șoapte-or să te cheme divinele miraje În pârguirea sacră, creând implozii, iară, Străfulgerări în noapte ca-n tragice melanje Îți vor străpunge trupul, ființa să
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Alensis_de_nobilis_poeme_al_alensis_de_nobilis_1359541200_dokvo.html [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
ești înțelept. Doctorul: Atunci eu plec. Fiul: Vă conduc. (Doctorul și fiul părăsesc camera. Baba 1, 2 ți 3 se apropie de pat.) Baba 3: Cât suferă! (Muribunda strânge pătura.) Baba 2: Se agață de orice ca să scape. Și-a încleștat mâinile în pătură ca într-un scut. Baba 1: Nu mai are putere! O să scape pătura din mână. (Muribunda abandonează pătura.) Baba 1: V-am spus. Se vede pe mâinile ei că e sleită de puteri, nu mai are vlagă
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1448471704.html [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
decât mâinile noi ne înconjuram în tăcere în mijlocul luminilor dansând diminețile în care mă simțeam singur cu ființă înjumătățita ochii tăi de femeie îndrăgostită m-au salvat de atâtea ori atârnam de buzele tale așa cum aș fi atârnat cu degetele încleștate de marginea lumii diminețile acelea, le-am avut numai noi... Referință Bibliografica: Poem cu degetele încleștate / Marius Horvath : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1787, Anul V, 22 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marius Horvath : Toate Drepturile Rezervate
POEM CU DEGETELE INCLESTATE de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/marius_horvath_1448217717.html [Corola-blog/BlogPost/382571_a_383900]
-
se poată prinde și trupul s-a prăvălit în gol... În cădere, Iustin a văzut hăul în care pătrundea și s-a înspăimântat de întunericul în care se adâncea amețitor de repede. A închis ochii și maxilarele i s-au încleștat de la sine. Urechile recepționau trecerea prin aer. Era un vâjâit puternic ce se pierdea progresiv până când s-a transformat în ceva plăcut ce îi amintea de fâlfâitul unor aripi de pasăre ce-i atingeau obrajii ca într-o mângâiere maternă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1427323874.html [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
mers Și privesc cu-mfrigurare la cărarea șerpuită. Poate neagra priveghere ce domnește liniștită Susur cerului ce plânge infinitului obscur Nu mai caută privirea sorilor ce îl evită De-a privi cu ei odată o migrare în azur. Stă cu buzele-amândouă încleștate în cuvânt Doar un sunet, mort și el, căzu ca o picătură, Negăsind o înviere, negăsind nici un mormânt, Doar un vânt de nicăierea speriat de căzătură. Prin hârtii nescrise încă, așternute la pământ, Pașii săi străini de vreme-ncearcă să
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Moartea_calatorului_ioan_grosaru.html [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
telefon despre moartea tatălui meu, veste care m-a lăsat fără grai... Am început să-mi pregătesc bagajele de plecare către satul natal. Făceam totul pe tăcute, cu migală, în liniște, ca și când aș fi pregătit ceva în taină. Mi se încleștase gura și cu greu puteam să scot o vorbă. Bărbatu-meu îmi vorbea în șoaptă și încerca să mă încurajeze. În momentele acelea nu puteam să-i explic ce se întâmplă cu mine, fiindcă nu-mi dădeam seama. Știam doar
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ioana_stuparu_blandetea_ioana_stuparu_1359620534_ddrul.html [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
și scurcircuita din tălpi până la occipital.Bărbatul infuzase femeia întoarsă cu fața spre Dumnezeu, mirosindu-i carnea muzicală și cuprinzându-i abdomenul amețit de atingeri și de cuvinte scrise cu salive semantice.Făpturi ivite dintr-o altă realitate, trupuri magnetice, încleștate în acest ritual laic și totodată sacru, avide de dragoste se ridicau la înălțimea secundei acesteia, scăldându-se într-o imaginație lichidă. Făcându-i-se frică de peisajele acestea,începu să plângă ca din senin și căzu din visul ce
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 by http://confluente.ro/mariana_didu_1423819707.html [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
porumb în cotețul găinilor. S-a auzit un zgomot de motor pe stradă, la poartă a oprit un IMS albastru din care au coborât grăbit niște uniforme albastre, tata a rămas nemișcat, cu toporașul sprijinit pe butuc și cu mâna încleștată pe coada lui, lângă mașină a oprit și o șaretă din care milițianul a rostit tare: - El este! Tata nu a mișcat, parcă nu înțelegea nimic, siluetele albastre l-au luat de brațe, toporașul a căzut în țărână, mama a
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1408115652.html [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
A-Ma! -- Sunt cel mai prost angar de pe planeta asta, bombăni creatură, înclinându-se pentru a-l prinde între aripi! O sa imi pară rău, știu sigur! Cercetașul simți o bucurie sora cu demență la gândul revenirii lângă A-Ma. Se încleșta bine în spatele angarului, alungând sentimentul de recunoștință care îl invadase la un moment dat și, odată cu el, gândurile legate de mulțumirea pentru salvarea vieții lui, comunicându-i sec creaturii coordonatele cuibului. Nu apucară să se depărteze prea mult de far
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1431144628.html [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
fericiți în lume și tihniți în trup, aceștia n-au război cu diavolul: pe aceștia îi are fără război. Căci câtă vreme umblă după tihneala și fericire deșarta n-au să se trezească din vraja vrăjmașa, care-i ține bine încleștați în lumea aceasta sensibilă care-i duce prin nebăgare de seamă la pierzare sigură - Arsenie Boca - Toți cei ce umblă după plăceri, de orice fel, nu vor scăpa de primejdii căci sub orice plăcere e încolăcit un șarpe - Arsenie Boca
CITATE MEMORABILE (14) de ION UNTARU în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Citate_memorabile_14_ion_untaru_1381811341.html [Corola-blog/BlogPost/370997_a_372326]
-
pe bandă iluzii, povești cu inimi calde, tandre, mereu săritoare, profund credincioase respectând punct cu punct pașii către bucurie a ființei. Dar nu, nu e posibil așa ceva. Nu este permisă bucuria decât după ce pleoapele ating podeaua vieții iar buzele rămân încleștate într-o rugăciune perpetuă odată cu mâinile împletite pe stern, cu o cruce micuță de argint și un bănuț pentru pasul pe luntrea făgăduinței de a fi primit undeva, de a scăpa de iadul interior, de raiul compromis al umanului. Cred
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1456081499.html [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
unei stele dar și o rază a nemuririi. Iar fiecare cuvânt este o forță care transcende barierele lumești. În sonetele lui Anatol Covali sunt înlănțuite imagini de o rară frumusețe și sensibilitate într-un decor mirific. Răsărit de soare care încleștează amintirile, nori ai tristeții pe aripi cenușii ale vremii, gânduri și aspirații care se țes în curcubeie, păduri care freamătă de doruri răsunătoare, viori ale asfințitului care mângâie privirea sa blajină și însetată prin cânturi ale liniștii depline. Un cor
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1427791542.html [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
la un moment dat zburam!...”. Este visul unui copil care a uimit lumea, Pasărea Măiastră ce a zburat printre barele paralele, neatingându-le parcă, spre a nu fi o oprire, aidoma unui fluture ușor, alb. Este visul ,,Zeiței de la Montreal” încleștată pe ,,puntea suspinelor”, trasând prin aer, ca o trestie contorsionată, răsuciri cu o fixitate și precizie deopotrivă angelice și demoniace, milimetrice, supleși vaste, de vultur, cu zvâcniri și planări acrobatice sau alunecări pe fâșia de lemn, de numai zece centimetri
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Nadia_comaneci_gimnasta_bale_aurel_v_zgheran_1384291707.html [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
mă trag - purificat fiind - România este țara mea, nu o țară străină, împiedicată în ne rosturi. România nu este o anexa neglijabilă de unde eu am ieșit precum mugurul verde la luminâ - cu trupul meu cuprins în menghina comunistă, cu mâinile încleștate pe tricolor, cu firea încă ne ucisă de betoane, canale, lozinci și toate comuniste se vroiau! România este țara mea, este locul unde poți arăta cu degetul: a fost odată ca niciodată, locul basmului! România acum este sudalmă aruncată din
CA LA NOI, LA ROMÂNI! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1453980025.html [Corola-blog/BlogPost/363604_a_364933]
-
blana... Era în zori... Îl priveau înfricoșați. Fiara prinsese contur. L-au înșfăcat de păr, de barbă și de brațe și l-au izbit de stâncă: se scurgea sângele lui dintre colți, pe blană... A fugit, s-a ascuns... Acum încleșta pumnii, legăna capul, se tânguia icnind, își smulgea de pe creștet și din barbă șuvițele gelatinoase adunându-le în căușul palmei, mesteca lemn galben și scuipa sucul în palmă. Împrejurul lui, în scobiturile pietrelor, musteau culorile preparate. Toată dimineața adusese apă
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Fresca_proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
se petrece nimic hazliu. Mă dumiresc brusc că acesta-i primul râs adevărat pe care-l aud de ani de zile.”? Apoi secvența în care McMurphy și Brom fac cunoștință: ,,Mi-amintesc cum degetele lui butucănoase și puternice s-au încleștat în jurul palmei mele, și prin mână mi-a trecut o furnicătură ciudată, făcând-o să se umfle pe osul brațului, ca și cum McMurphy mi-ar fi împrumutat propriul lui sânge. În mâna mea gâlgâia sângele și puterea.’’ Brom, ca și ceilalți
Mirela Teodorescu – Cronică de film: Zbor deasupra unui cuib de cuci by http://revistaderecenzii.ro/mirela-teodorescu-cronica-de-film-zbor-deasupra-unui-cuib-de-cuci/ [Corola-blog/BlogPost/339535_a_340864]
-
-mi-le în hăuri adânci cât viața sterpe cât deșertul Atacama și-mi ascund dezertarea în munții de gânduri negre conștientizând că până și iluziile mi le-am pierdut devenind o jucărie fără temei și inima și mintea s-au încleștat la vreme de-o noapte întreagă îndurerându-mi viața c-apoi în zori să mă agăț de marginile speranței fără fond fără esență ci doar contur zdrențuit și el de bătăușele gânduri mai lăsați-mă să mă pot aduna pentru
LIFE WITHOUT COLOR de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1407392383.html [Corola-blog/BlogPost/353893_a_355222]
-
cu lumina aprinsă, condimentate cu libertăți de vocabular, cenzurate pudic și cu o stângăcie nedisimulată de mesaje vagi și o înclinație spre joc și gratuitate: Barba crescută, aspră, înțepătoare, o-nfiora, iar trupul subjugat virilității soldatului o făcu să se-ncleșteze deodată, să geamă prelung, ca-ntr-o descătușare, care în sfârșit venise s-o ducă pe țărmurile de fericire cunoscute și tocmai de aceea râvnite (pag. 77). Personajul principal, soldatul Mitiță, se detașează insinuant, vizibil, perceptibil de ceilalți eroi ai
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 by http://confluente.ro/dumitru_anghel_1462512864.html [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
de mama focului și lovea cu copitele prin aer. Dar nici gând ca dracul să-l elibereze din spinare, căci îl prinsese zdravăn cu ghearele de pulpane de-i dăduse sângele. La rândul său, Ștefan, surprins de reacția diavolului, își încleștă degetele pe ham și-și lipi pieptul de coama animalului. Câțiva șerpi de foc brăzdară cerul înnourat. După câteva secunde, urmară un șir de tunete de răsună codru. Se apropia furtuna. Rafalele vântului îi biciuiau nemiloase obrajii. Dintr-o dată, diavolul
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1496213227.html [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]