294 matches
-
Mediu, cîinele a fost admis unde trebuia, în societatea înaltă. Au pictat lîngă el prinți și prințese. Eh, dacă aș fi trăit și io în Renaștere, altfel m-ar fi răsfățat italienii. Tu mă înfometezi cu ziua, 'ștele... Hai, vino încoa. Ne convertim la vegetarianism amîndoi. Mă gîndesc să mă angajez cîine de circ, să-mi capăt bucata de carne fiartă: io știu să număr! Și, strîngînd din ochi a jele multă: Ce-ai să faci cu mine, prea așteptata mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
el, dacă nu cumva le-o apuca remușcarea la gîndul că datorită lor, el marele amorez de altădată o să ajungă un neica nimeni. Să știi că te înșeli dacă încă îți mai imaginezi că Roja îl mai are pe vino-ncoa așa cum îl avea cu cîțiva ani înainte, cînd toate porumbițele astea erau topite după el. Află că n-a mai rămas nimic din fostul donjuan, nu-l mai ia nimeni în serios, a și uitat de cînd a pus laba
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Roja avea ceva în plus față de restul bărbaților pe care-i întîlnise pînă atunci, era așa, mai altfel, nu știa cum s-o spună. Asta e prea de tot, Tușica crezuse că doar ei, Roja îi lăsase impresia unui vino-ncoa ieșit din comun, că s-ar potrivi cu el altfel decît se potrivesc în mod normal o femeie și un bărbat, despre asta era vorba. Nu mai era nimic de adăugat la subiectul ăsta, spusese totul, se lămuriseră, uite cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
arunce în becurile alea blestemate care îi înțeapă ochii ca niște ace, o bucată de asfalt, un colț de clădire, o piatră de pe caldarîm. Fla min-go, Snow-White, Glo-bus, silabisește în continuare. — Gelozie, asta era, se dezmeticește Roja, ia fă-te-ncoa’, îi zice lui Patru Ace, ciulește bine urechile la ce vreau să-ți spun. — Măi să fie, zice Patru Ace, tocmai cînd mă gîndeam și eu să vă spun că ar cam fi timpul să vă lăsați păgubaș, sau cel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
alături ca nu cumva să fie deranjat de cineva. Uite ce e militărelule, îl iau ca din oală, îi pun arma la tîmplă, deșteptarea, dar cu grijă, scoate-ți Carpațiul ăla al tău care trage după colț, și fă-l încoa’ la mine, dar încetișor, ca să nu se spargă. E încă buimac, nu știe ce i se întîmplă, abia după ce face cuminte tot ce îi spun începe să se frece la ochi, să-și dea seama că e groasă, să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de tot. Sună salvarea chiar de pe telefonul acestuia. Fata îl ajută să iasă din separeu, temîndu-se de bîrfa lumii care l-ar fi remarcat în această ipostază neașteptată. Separeul se reocupă de cîțiva clienți gălăgioși și cam bădărani. Fetița, vino încoa! țipă un client. Diana se apropie cu precauție, avînd o mare experiență în relațiile cu bețivii. Clientul o prinde de mînă, o mîngîie pe fund. Diana rîde crispat și sufletul ei plînge discret. Servește clienții și-și înghite amărăciunea. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de meșterit la ușa beciului timp de două zile. O să-l prind ca pe șobolan. O să crape rînza în el, banditul naibii. Armează capcana, urcă în căruță și trece cu mare tam-tam prin fața casei lui Bîtcă. Hei, vecine, fă-te încoa! Dar unde te duci, omule? La mama. Poate arunci și pe la noi un ochi. Sigur, vecine. Mi-au golit beciul. Să fie de sufletul tatii. O să ai de unde da și de sufletul mamii, te asigur, gîndește cu păcat Bîtcă. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de la blocul meu din Micul Canion spre Biserica Capra din Pantelimon, ale cărei clopote au fost făcute să răsune atît de viu de Nicolae Steinhardt În Jurnalul fericirii. Un vecin rămas mai la urmă se aude chemat conspirativ: — Pssst! Vino-ncoa, frățioare! Îl sîsÎia un țigan cu căruța cu sticle goale oprită la mar ginea trotuarului. — Ce e, bre? Întreabă vecinul. — Păi, ce fel de nuntă e asta cu patru lumînări? Ce, are ăștia două perechi de nași? Păi da, explică
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
desenate flori de lotus ca la baza unei statui).Copilul, la fel îmbrăcat, stă jos cu capul în mâini. Apar 3 copii, unul mai mare. Băiatul sare în picioare și se repede la cel mai înalt. Băiatul : Vrei bătaie ?! Vino-ncoa și-ți arăt eu șie ! Nu ți-a ajuns data trecută, mai vrei ?! Cine crezi că suntem noi ?! Cerșetori, ori ce ?! Și ce cauți, mă rog, aici ?! Cel mare (rămâne pe loc, ceilalți tac): Îmi pare rău, n-am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
democrație. Cum aude vulpea începe să alerge prin pădure în zigzag , să se dea peste cap... O vede ursul: - Ce-ai cumătra a dat strechea-n tine? Vulpea: - Ursule , e democrație ! Aude ursul și spune: - Așa? Atunci ia vino tu încoa. O prinde și i-o trage bine. Pleacă vulpea amarata cu coada-n-tre picioare , se întâlnește cu vulturul și-i spune ce-a pățit din cauza democrației. La care vulturul: - Cumătra , democrația e aici sus. Jos e futere! Citește și:
BANCUL ZILEI: Cum trăiesc profesorii în epoca Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/68650_a_69975]
-
dă-i o palma lui Băsescu. Stă ăsta se gândește și până la urmă spune: - Nu pot șefu', e președinte, e la noi în vizită, nu pot Băsescu: - Da, imi place, da hai să vezi și tu acum. Gheorghe, vino mă încoa'. - Să trăiți, ordonați! - Dă-i o palmă lui Obama! Ăsta se conformează și îi trage una de mai să cadă pe jos. Obama: - Bravo mă, dar acum la ce se gândește? Băsescu: - La ce te gândești mă? - Păi mă gândeam
BANCUL ZILEI: Întâlnire de foc între Băsescu şi Obama () [Corola-journal/Journalistic/68778_a_70103]
-
pe aleile mișunînd nonstop de depresive și melancolice beton, dotate la maximum. A treia oară portarul s-a prins: intram, dar nu mă văzuse ieșind! S-a luat după mine cu un bulan de cauciuc, elocvent: "Hei, șefu', ia vino-ncoa!" I-am explicat că am fost medic, sînt scriitor etc. "Ba pe pizda mă-tii, șefu'", s-a burzuluit el la mine, "oi fi tu Andreea Marin sau Mihai Viteazu', să nu te mai prind, că te cotonogesc!" M-am
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
vopsele (Savana), apar personaje ale mitologiei publicitare românești, care amintesc celebra campanie publicitară pentru coniacul Unirea: muncitorii (vârstnicul și ucenicul) folosesc formulele tipice de adresare (bre, bă, matale), cu asocieri comice de respect și depreciere (băi student, ia fă-te-ncoa'!); tânărul studios explică tehnic diversele proprietăți ale produselor, încurcându-se doar atunci când trebuie să găsească un echivalent în limbaj curent pentru denumirea Aspargilius („am uitat cum îi zice"); maturul readuce expunerea în zona curentă a comunicării, traducând denumirea savantă prin
Comic de limbaj by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6214_a_7539]
-
mintea lui s-ar fi derulat în tot acel timp fazele venirii mele, încremenit în încordare. S-a desprins pentru prima dată de maică-sa și a alergat în întâmpinarea mea, deși ea îl chemase înapoi: «Nu, Emil, nu! Vino-ncoa’!». Sărea în jurul meu ca un cățel.” Luisa a rămas puțin pe gânduri amintindu-și de scena aceea cu un zâmbet fluturându-i pe buze, înveselindu-se dintr-odată. Apoi a adăugat: „Asta-i tot”. „Și acum, după ce i-ai îndeplinit
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
unde potârnichile zburătăceau țipând și eu mi-o închipuiam pe mama în mijlocul lor ferindu-se de tata - Du-ți catrafusele la etaj mâine o servitoare pe care bunicul, fără să-i pese de noi, o apuca de încheietura mâinii - Vino-ncoa’ se încuia cu ea în cămară cu o aviditate de canar și ieșea potrivindu- și nasturele de aramă fără să știe cum o cheamă sau să observe ceașca bunicii pe farfurioară, tucanii se roteau căutând vântul dinspre frontieră și noi
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
cu nu știu ce și cuferele tăcute fiindcă mama nemișcată acolo sus, gândindu-se la ce oare, plănuind ce oare, dorind ce oare, nu știu cine sunteți dumneavoastră doamnă, odată m-a apucat de obraz, mi-a fost frică să nu mă sărute - Vino-ncoa’ și slavă Domnului nu m-a sărutat, mi-a dat drumul dezgustată de mine, cine-mi garantează mie că nu s-a născut și ea în târg odată cu celelalte stafii și că nu era decât o fantomă ca ele, o
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
făcând să se creadă că sângele animalului sau al mamei când m-am născut continua să picure în lighean așa că în momentul când tata - Să nu mă lași am căutat-o pe fața matale, mata care sufereai când bunicul - Vino-ncoa’ luând pușca, mata în pragul odăii, bunicul privind țintă țevile scârbit de mata - Idiotul și mata coborând pușca și plecând învins, mata trăgând în tucani și fiecare tucan un nasture de aramă închizându-ți gâtul, fiecare tucan stăpân peste grâu
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
să jur că nu mă vedea, vedea acel - Stăpâne se încăpățâna asupra acelui - Stăpâne uimit de tăcere contemplând săpăliga și lăsând-o din mână, bunicul fără nici un fel de măreție cu un ochi deschis și celălalt nu - Idiotul nu - Vino-ncoa’ resemnat, nu călărea ca tata, călărea pe un catâr aproape năpârlit care șchiopăta de un picior din spate, la fel de bătrân ca și el și capabil să găsească singur cu o certitudine lentă cărările dintre lanuri, cineva care lucra pentru noi
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
spaime și de suspiciuni, de false spaime și de false suspiciuni, de fapt, lasă locul urgenței concrete: „La o adică, omul îi inspira mai multă frică decât căpușa. - Ce, asta-i căpușă, bre, micuță cât o furnicuță ! Ia dă-o-ncoa’ ! Se adresă apoi fetei: - Ai rachiu ori odikolon ? Are, și se porni după alcool. «Vrea să bea, să se îmbete și să-mi arunce frații peste gard». Omul se apropie de copilul suferind, clănțăni fioros căpușei din puținii lui dinți
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
Simona Vasilache Încep, ca niciodată, nu cu autorul (și, firește, cartea-i), ci, de-a dreptul, cu ,tiparnița". Îi dă, de bună seamă, locul ei doar cine scrie de literatura veche. Dar mai încoa', în vremea noastră, orice maison d'édition aproape ajunge fapt de casetă tehnică și gata. Penultima, probabil (dacă mai punem la socoteală librăria, căzută din drepturi și ea), dintr-un șir de instituții care par că nu fac o literatură
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
nu mai poate citi, lectura fiind slăbiciunea lui - cel mult să asculte muzică dată la maximum... Mă întreabă la urmă și pe mine... câți... și îmi dau seama că orice aș face, sunt înscris ca și el, deși ceva mai încoa, pe turnantă; și astfel discutând, ne încurajăm în mod convențional... Așa că Orwell... să se mai astâmpere.., îmi zic măsurând ceea ce de obicei mi se pare a fi o prăpastie, când, de fapt, judecând lucrurile cu toată seninătatea, ar trebui să
Nemurire în plin travaliu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11236_a_12561]
-
cum a venit un alt sclav, anunțând că Socrate s-a retras în tinda unor vecini, și că în ciuda chemărilor sale, nu vrea să vie... (fițe de-ale lui!) l - Ce tot spui? îi zise Agaton sclavului. Ia cheamă-l încoa - și nu-l slăbi până nu vine... l Atunci, reluă Aristodem, le-am spus: Doamne ferește! Lăsați-l în pace! Așa e el, se retrage într-un colț oriunde se nimerește și stă pironit locului. Dar vine el... Agaton zorește sclavii
Eros ori Ura (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10906_a_12231]
-
atac împotriva lui Eminescu, semnat de criticul debutant G. Gellianu, Poesiile D-lui Eminescu. Gellianu își începe studiul cu un citat din Balzac. întrebîndu-se care este scopul ,Schițelor literare", răspunde: să prezinte ,critica a cîtorva din operele scriitorilor de la 1848 încoa". ,Dintre toți scriitorii cari, în timpul din urmă, s-au încercat în poezie, d. Eminescu ne atrage mai cu dinadinsul privirile pentru că-l vedem pus în fruntea Ťnouei direcțiuniť. Cînd un critic de talia d-lui Maiorescu, recunoscînd negreșit imperfecțiunile d-
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
și automobiliști, am vorbit banalități cu oamenii. Nu eram în paradis, dar, cu siguranță, nu eram nici în prăfăraia înecăcioasă a satului românesc obișnuit. Deși relativ mici, întru nimic mai spațioase decât casele de la noi, fiecare clădire avea un vino-ncoa inimitabil, sugerat de vegetația abundentă și de grija religioasă pentru curățenie. Nici urmă de crăpături în ziduri, nici o țiglă spartă, nici un centimetru de vopsea dusă. Era limpede că oamenilor le păsa de locul în care trăiau, fie că era vorba
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
unul dintre spoturi, dialogul dintre organizatorul expoziției și muncitori are replicile relaxate ale stilului persiflant - "miștocăresc" - cotidian: "Hai, bă băiete, bă, mai lasă gargara, mă. Ce facem, mai stăm pînă mîine dimineață, ce facem?"; Auzi, dă-l pe Eminescu mai încoa"! - Da, șefu, da' e greu. - Păi normal că-i greu, mă, că-i geniu". Intrat în dialectica globalizării-localizării, mitul țepeș e abordat prin grila stereotipului Dracula, dar e și transpus în ironie provocatoare și limbaj argotic autohton: "Vezi să nu
Limbajul cotidian în publicitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10200_a_11525]