1,069 matches
-
aceea a fost o nebunie curată; nu știu cât am stat acolo pe iarbă tăcuți, fiecare cu gândurile rătăcite aiurea. La un moment dat doamna Deleș a chiuit îngrozitor: “Mihaly, privește!” M-am uitat și eu în locul cu pricina și am văzut, încolăcită la capul nostru o viperă uriașă cu capul întors spre noi și cu limbile scoase din gură în vânt. Ne-am sculat repede și am fugit la trăsură. Doamna Deleș cu degetul spre mine m-a amenințat: “Copil sălbatic ce
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
adusesem medicamentele acelea scumpe. Am muncit prea mult pentru ele, și de aceea... am întârziat. Îți voi iubi umbra mamă! Te voi iubi în fiecare grăunte de colb cu care ai bătătorit așteptările mele! Icoană de înger! ... Sufletul mamei plângea încolăcit pe umerii fiicei. Atunci a înțeles de ce nu o mai doare nimic! S-a amestecat rușinată de ce făcuse, pe sub poalele vântului, și a început să o mângâie... Ea nu făcuse nimic! Doar viața își mutase în alt trup, lumina! Autor
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
care construiesc, leninist, mai întîi în cap, sunt foarte puțini, în spațiul vast al aspirațiilor erotice suntem arhitecți cu toții. Colectiv și individual, capul nostru vîjîie de proiecte eleusine, pîntecele ne fierbe mocnit ca o oală sub presiune, iar fantasmele ne încolăcesc diafan și lasciv, uneori mult mai pătrunzător decît faptul de viață însuși. Un bun prieten, astăzi tătic de adolescent cu toate funcțiile întregi, dar pe atunci un tînăr filiform și timid, deși în planul real evita femeile și părea posedat
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
cu care vor să mă sufoce/ în mai multe rânduri nu le-am răspuns/ trăiam prea intens fiecare viață"; video d.m.: "profetul respiră în timp ce respiră aerul său intim/ el este o mașină de respirat de 25 de ani/ care se încolăcește noaptea înăuntrul păsărilor/ el respiră din toate câte puțin/ din rădăcina dureroasă a zborului/ din încheieturile ploi8lor și din față și departe/ deși nu poate merge chiar oriunde/ cu asta/ el vrea să meargă acasă unde nu e nimeni/ aerul
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
aur emisă de Constantin Brâncoveanu în anul 1713. Pe aversul produsului este reprezentat bustul domnitorului Constantin Brâncoveanu, inscripția l CONSTANTINVS l BASSARABA/DE l BRANKOWAN l etc., iar pe revers, un scut cu margine perlată, ornamentat în părți cu grifoni încolăciți în spirale, inițialele gravorului monedei ș.a. Piesa este bătută în aur, titlu 900/1 000, are greutatea de 17,349 grame, formă rotundă și diametru de 34,7 milimetri. Fiecare produs este ambalat în capsulă de metacrilat transparent și va
Agenda2006-20-06-general 7 () [Corola-journal/Journalistic/284955_a_286284]
-
moment dat m-am trezit stând jos și lângă mine se afla prietena prietenei mele. Amândoi transpirați îi priveam pe ceilalți dansând și dădeam din cap în ritmul muzicii. Nu puteam vorbi, nu vorbeam. Ea se întoarse spre mine, își încolăci brațele în jurul gâtului și mă sărută. Avea buze frumoase, moi, săruta ca și cum i-ar fi fost sete. Continuă câtăva vreme, îmi plăcea. Apoi începu să privească din nou lumea, poate ținându-mă de mână, nu-mi amintesc. Mă gândeam la
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
ci mai degrabă să-l dilate pînă a deveni intens stimulator, vînzolit de aripi înalte. Prevențiuni, legate de un scrupul al localizărilor cu orice preț, n-au relevanță și temei cînd se aplică pedant făpturilor crescute din fumul fără trup, încolăcindu-se capricios pe tîmpla perenă a mitului. El merge unde vrea, de nimeni constrîns, atunci cînd, bunăoară, din plenitudinea unei vocații solare, Phoïbos-Apollo scapă, cam la zece ani odată, paradoxal, compensator, spre antipodul său, cînd își hotărăște o ședere în
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
mai negre coșmaruri ale sale: șerpii. Unul dintre aspiranții la marele titlu se va folosi de un anaconda uriaș în numărul său, iar Andra va fi de-a dreptul îngrozită când acesta se va apropia de masa juriului, cu reptila încolăcită în jurul gâtului. Rapperi, acrobați, contorsioniști, păpușari, dansatori și chiar inventatori, toți dornici să arate că merită să câștige marele premiu în valoare de 120 000 de euro vor urca pe scenă în cea de-a doua ediție a emisiunii.
Românii au talent: Ce puteți vedea, vineri seara, la PRO Tv () [Corola-journal/Journalistic/44570_a_45895]
-
smuci de umăr. Fată, scoală! Auzi? Lasă-mă! Mai lasă-mă! scânci Cerboaica buimacă și se răsuci pe partea cealaltă, gata să adoarmă din nou. Bătrâna n-o slăbi. Tu i le-ai dat? Cerboaica se ridică în capul oaselor, încolăcindu-și brațele lungi și subțirele ca de copil în jurul genunchilor. Da, eu! spuse, și aruncă o privire scurtă spre salteaua unde dormea Miluță. Rămase în așteptare cu capul plecat, cu gâtul subțire, legănându-și umerii rotunzi și delicați. Eu! șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și-o să fii a mea pentru totdeauna... Se trezi strânsă în brațe. Sus, undeva în înălțime, se auzea sunetul metalic al avioanelor, zvâcnet continuu, dar jos, pe-aproape, atât de aproape că închise ochii, răbufniră mătăsurile vântului ce i se încolăciră ca niște vrejuri la picioare, înfiorându-i gleznele. Crezu că are să se sfârșească de rușine și indignare, dar nu se întâmplă nimic, trăsnetul și tunetul se mutară în altă parte și, când deschise ochii, văzu fața lui dilatată și întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și uitată între filele manuscrisului. Este o reproducere în sepia a tabloului intitulat Păcatul și semnat Frantz Stuck. O femeie cu ochi mari și întunecoși, cu pieptul gol și plete negre curgându-i pe umeri până la mijloc. Un șarpe îi încolăcește bustul, sprijinindu-și capul pe umărul ei drept. Evident, o viziune alegorică proprie mentalității creștine medievale, din care scriitorul P.H.Lippa pare a fi reținut doar nota de senzualitate și de mister. Eroul său, un profesor (numit când „Profesorul”, când
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
unui ied? Încercară să toarne în palmele lui Vlad și să-l apese pe ied cu botișorul acolo, dar tot degeaba. Sărmanul pui se uita cu ochii mari și speriați la fiecare, zbătîndu-se mereu să scape din brațele care-l încolăceau. Ce facem? Nu bea apă! Dacă moare de sete? se tîngui cu lacrimi în glas Ilinca. De,... ăsta-i pui... îi trebuie lapte, nu apă, își dădu cu părerea Vlad. Și lapte de unde? întrebă Virgil. Stați! strigă deodată Tomiță, fulgerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rudenie aveam. Era un fel de verișoară a mamei, cu vreo douăzeci de ani mai mare ca ea, însă. Noi locuiam la bloc, Lea într o casă veche, în etern picaj. O dărăpănătură pe dinafară, dar una fabuloasă. Cu iederă încolăcită pe la toate caturile ferestrelor și un colț de grădină care mi-a infestat copilăria. Lea creștea plante exotice. Le aclimatiza. Găsea câte-o pagină, într-un album, cu un colț de grădină care-i plăcea, o rupea și recrea bucățica
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mătase. Poartă patru coliere suprapuse, are ochii smălțuiți cu kohl și părul împletit cu panglici galbene, tivite pe margini cu dințișori sângerii de coral. Poartă șalvari străvezii, verzi-albaștri și un nume berber, Omalissan. În urechi îi lucesc șerpi de aur, încolăciți de lobii mici ca două scoici încă din vremea primului ei soț. Vizigotul. E blondă Omalissan. Blondă ca tine. (Ți-am spus că azi ești blondă, nu?) Asta-i și place lui Musa. Nu carnea ei, care a început deja
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
într-o mapă verde. Era august și transpirasem. Pe fereastra deschisă, vedeam, din bibliotecă, melcul mare cu ochii deasupra capului, enormi, bulbucați, înaintând prin zeama verzuie pe tocul exterior al ușii de la intrare. Mi s-a făcut greață. Cu picioarele încolăcite în jurul colonadei vechiului meu adăpost, mama tocmai împăturea un certificat de naștere. Pe Lea o chemase Delia Hriavu. Am închis ochii. Îmi simțeam stomacul în gât și melcul urcându-mi pe piele, în spuma lui grețoasă, de culoarea șteviei. Numai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
când mă uitam în sus, aveam impresia că ochiul de lumină s-a micșorat și mai mult. Și eram din ce în ce mai sigură că o să mor, iar la un moment dat am renunțat să mă mai lupt cu tulpinile groase care mă încolăceau și am așteptat să se termine și să nu mai simt nimic. Am simțit cum crengile mă strâng de gât și mă lasă fără aer. M-am uitat în sus și n-am mai văzut nici o lumină. Tu nu mai
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
tinereții, încercând să se îndepărteze de imaginea tulburătoare a lunii pline care se reflectă în apa lacului. La câțiva metri distanță, stufărișul foșnește sub atingerea degetelor insistente ale unui vânticel pus pe dezmierdări nocturne, iar între două sălcii plângătoare se încolăcește un firicel de fum, tăind în două părți aproape egale petecul de cer fixat, prin câteva stele palide, în vârfurile crengilor... Nevăzute, broaștele își transmit de la una la alta semnalele inconfundabile, întregind sonor atmosfera, iar cei doi bărbați din barcă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu limba lungă și cu șosetele. Totuși, am avut vise și mai ciudate, poate că în unele zile vi le voi povesti. Când a ajuns aproape de mine, limba a început să urce, lăsându-mi bale pe pantaloni. Apoi mi a încolăcit picioarele, fără să strângă foarte tare, și am simțit cum mă trage, centimetru cu centimetru, către curvă. Inima îmi bubuia în piept, îmi pocneau urechile, iar cerul de deasupra mea s-a mutat dedesubt, era negru, presărat cu mii de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să nu tulbure ultimele clipe ale tatălui meu. De aceea, nici eu, nici Naoji (care se afla întâmplător în camerăă n-am știut nimic despre șarpe. Însă am văzut cu ochii mei, în seara în care a murit tata, șerpi încolăciți pe copacii de la marginea heleșteului din grădină. Am douăzeci și nouă de ani acum, deci când a murit tata, cu zece ani în urmă, aveam nouăsprezece și nu mai eram copil. Au trecut zece ani, însă am și acum proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
proaspăt în minte tot ce s-a întâmplat atunci și sunt sigură că nu m-am înșelat. Mă plimbam pe lângă heleșteu cu intenția de a culege flori pentru slujbă. M-am oprit lângă niște azalee și am zărit un șarpe încolăcit pe vârful unei ramuri. Am fost uimită pentru moment. Dar, când mă pregăteam să tai o crenguță de trandafir din tufișul alăturat, am văzut și acolo un șarpe. Pe următorul trandafir, pe arțar, pe grozamă, pe glicină, pe cireș, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fost uimită pentru moment. Dar, când mă pregăteam să tai o crenguță de trandafir din tufișul alăturat, am văzut și acolo un șarpe. Pe următorul trandafir, pe arțar, pe grozamă, pe glicină, pe cireș, pe fiecare tufiș și copac, era încolăcit câte un șarpe. Nu-mi era foarte teamă de ei, dar în momentele acelea am simțit că șerpii, ca și mine, jeleau moartea tatei și-au ieșit din găurile lor ca să-i aducă un ultim omagiu. Mai târziu, când i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Nu mai era nici un strop de speranță. După ce-am văzut șarpele, în inima mea a început să încolțească resemnarea. Când a murit tata, a fost un șarpe mic, negru, lângă patul lui. Am văzut atunci, cu ochii mei, șerpi încolăciți pe toți copacii din grădină. Mama nu mai avea nici măcar puterea să se ridice și se afla într-o stare de somnolență permanentă. De mâncat, nu mai mânca nimic. Am lăsat-o pe asistentă cu ea. După ce-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
sau au fost copleșiți de durere și de milă, români și bulgari laolaltă. Iată o pagină a istovirii colective: "O lumină de acvarium, searbădă și verzuie... o îngrămădeală mohorâtă de trupuri amestecate în poziții diferite - fețe plumburii, guri căscate, brațe încolăcite printre picioare străine... Pe un buștean, lângă rămășițele unei vechi șuri de paie, mucezită pe o parte, un soldat bulgar veghează topit de somn, cu fruntea înclinată, cu arma între genunchi". Din lipsă de bărbați, plecați în liniile de luptă
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
copilul care eram voia să fie băgat în seamă de cei mari. Când aflam că vine, îl pândeam de după ușa de la intrare și, de cum trecea pragul, mă aruncam pe mozaicul cu pătrate mari, albe și negre, ale vestibulului și-mi încolăceam brațul în jurul uneia dintre gleznele lui. Îl strângeam cu atâta fervoare, lipindu-mi și obrazul de stofa pantalonului, pentru ca priza să fie totală, încât toate încercările lui de a-și elibera piciorul și de a scăpa astfel de pacostea care
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
în casă și apoi să petreacă o bună parte a vizitei târându-mă după el. Uneori, când mă aflam într-o formă cu totul deosebită, chiar și cina se vedea obligat să și-o petreacă cu mine, rămas sub masă, încolăcit în jurul piciorului său. Din când în când, cu un glas pe jumătate lehămisit pe jumătate exasperat, vărul Adrian mai arunca în direcția mea, întrerupându-se din discuția cu ceilalți, un "Mă, dă-mi drumul, mă, n-auzi!", al cărui singur
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]