664 matches
-
în arta flexibilizării extreme. "Capul plecat sabia nu-l taie" e unul din acele odioase proverbe pe care, la anumite intervale, îl scoatem din sertare și-l fluturăm în fața istoriei. Nu sunt un adept al inflexibilității, dar prea ne-am încovoiat și prea ne-am orientat după cum bătea vântul. Nici măcar izbânzile individuale, care ne-au făcut să exclamăm încântați: "Omul sfințește locul!", n-au fost atât de numeroase încât să creeze emulație. Personal, aș prefera să aud că în țara mea
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
mare lucru nu ar fi avut de pierdut. Tot ceea ce a aflat, în viață fiind, rămâne de domeniul derizoriului: "ce liniște ar fi fost azi pe pământ/ dacă sforicica aceea nu se rupea/ și nici crenguța cu spini/ nu se încovoia// ce neîncovoiat ai fi rămas/ copil de 13 ani/ fluturând în vântul nesfârșitei grădini/ de la Marghita/ pe cărări numai de tine știute// tot acest sex care le iese pe nas/ și pe față/ celor de azi/ n-ar mai fi
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
renunță la cantitate, forțat de efectul pe care aceasta îl poate avea asupra corpului, perceput din interior spre exterior. Daunele cauzate înăuntru ar putea fi ireparabile, în timp ce exteriorul se ajustează, desigur nu fără efort, timp și bani. Secolul XX e încovoiat de propria povară. Palatul gurii își pierde atributul esențial - palatabilitatea - pentru că oamenii, mai ales în final de secol, se regăsesc amenințați de rotunjimi. A mânca bine înseamnă, de astă dată, a mânca puțin, fără grăsimi, fără zahăr, disociat dacă se
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
mi dai să întâlnesc doar oameni hăituiți de viață? Oameni rămași, undeva, într-o fundătură? Ce-mi dai a înțelege prin aceasta? Știu că nimic din ceea ce este omenesc nu trebuie să ne sperie, să ne trezească repulsie, să ne încovoaie sufletul. Știu asta. Și totuși, Eli, Eli, lama sabahtani! 8 septembrie 1985, prima lună ca angajat Treapta a XXIV-a A doua scrisoare către cel născut, al meu Dragul meu, când vei veni pe această lume, să nu te obosească
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
toamnei îl storc între degete, mustul lui auriu îl degust cu nesaț. în mine se rânduiesc drojdii mai vechi, sub transparența lui de aramă topită. două pumnale ciobite, ochii mi se înfig în departe, în sternul seninului, privirea mi se încovoaie, cu neliniștea ei îl mânjesc. ca apa, seninul se-nchide peste spinii privirii și-i preschimbă-n sidef. nepoftita fiară când nu pot să scriu, ce tulbure pastă îmi gâlgâie în vene, ce păsări de plumb îmi întunecă auzul! când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în traversarea rapidă a acestei poteci sinuoase întrucât, doar ușor atinse, grămezile uriașe de cărți se puteau prăvăli, conducând la o adevărată reacție în lanț a celorlalte mormane". "Omul care mi-a răspuns când am bătut la ușă era scund, încovoiat de artrită, cu ochelarii alunecându-i pe nas și un păr cărunt și hirsut, îndeajuns de lung pentru a-i atinge gulerul, într-un chip nu tocmai elegant. Doar ochii luminoși l-ar fi distins într-o mulțime și zâmbetul
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
el nici măcar nu știa dacă își dorește asta cu adevărat sau nu, după toate cele pățite. „La urma urmelor, oare am spart oglinda înspre binele meu? Dacă aș fi putut face altfel și n-am făcut?”, erau întrebările ce-l încovoiau greu, clipă de clipă. Și, de atunci, pe măsură ce timpul trecea - timp ce, pentru fiecare om în parte, are o altă iuțeală -, în sufletul tânărului se cuibărea tot mai dușmănos un sentiment de singurătate, ce lua proporții din ce în ce mai mari, pe măsură ce amintirea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Și așa meditase, plin de ură, de durere și de ambiții proprii, Șerban. Iar aceste gânduri ale sale reuniseră în el toate bolile, insomniile și viciile, de care încă nu se vindecase și care, de mult timp încoace, îl tot încovoiau sub greutatea lor copleșitoare. El se hotărâse în sinea sa, aproape solemn, că își va găsi sau construi calea către ceea ce-și dorea el cu ardoare, adică fericirea, iar asta singur singurel - fără martori, fără ajutoare. Nu dorea alte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
privi cu nesaț această plutire de pasăre fericită. Nu a văzut în viața ei ceva mai frumos și mai pur. Mâinile Mariei se unduiesc în văzduh lăsând urme prin aerul material, ochii ei scânteiază de o fericire nemărginită, trupul se încovoaie într-un desen dumnezeiesc de bucurie și libertate. Această imagine se suprapune, unei viziuni ce apare mereu în visele lui Sandei. Chipul mamei alergând cu brațele desfăcute spre acel tânăr cu ochii verzi ca smaraldul, cu pielea arămie, cu părul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să credem ochilor. La picioarele noastre se afla o făptură stranie, cu ochii extrem de mari, de un albastru intens, fosforescent, cu un chip luminos, pudrat parcă de un polen din cel mai fin, cu reflex ivoriu. Un păr sideral, galbenviu, Încovoiat În inele subțiri, Îi Încadra fața. Mâinile și picioarele prelungi, firave și moi, păreau de lână trandafirie. Dinspre umeri se iveau două aripi mari, nemaivăzut de mari, de un alb transparent, sticlos. Aripile (dintre care una frântă) erau pe alocuri
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
abisul înfricoșător care mă separă de ceilalți: am înțeles că trebuie, pe cât posibil, să tac și să păstrez pentru mine ceea ce gândesc. Iar dacă acum m-am hotărât să scriu e numai pentru a mă face cunoscut umbrei mele - umbră încovoiată pe un perete care înghite tot ce scriu. Pentru ea vreau să fac o experiență: să văd dacă ne putem cunoaște mai bine unul pe altul. Fiindcă de când am rupt orice legătură cu ceilalți, vreau să mă cunosc mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de draci pe o daltă și începe să bată cu furie. Un sfert de ceas mai târziu, după ce ți-ai cerut scuze, cu obrajii dogorind de rușine, de la cei din jurul apartamentului tău, marele meseriaș ajunge la "fondul" problemei. Trebuie să încovoaie artistic niște țevi plăsticoase. N-are nici lampă pentru chestia asta și nici tu n-ai "că nimic nu se găsește în casa asta!" -, așa că-ți va folosi aragazul pe care ți-l va pavoaza într-un fel de neuitat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe fotoliu și trase un gât sănătos de cafea. Cafea își închipuia ea că ar mai fi, însă nu mai rămăsese decât zaț. Se înecă și începu să tușească cumplit. Se înroși la față, iar venele i se umflară. Se încovoie, mai să cadă pe covor. Se sprijini însă pe unul dintre brațe, horcăind de-a dreptul. Reuși să tragă aer în piept, dar continua să tușească, încercând totodată să și scuipe. Încet, încet, accesul de tuse scăzu în intensitate, până la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sub ochii noștri, numai că la capătul lor nu se afla nimic, doar capul rotund și colții lungi, șerpești, ai ștecherelor. Cu unul dintre ele În mână, Gioconda a Început să râdă În hohote. — M-am prins, a spus ea, Încovoindu-se de sughițuri. Tu, cu băiatul dispărut sub capotă, dumneata, cu televizoarele vorbitoare... — Domnișoară, a zis Guido, fierbând (ce ușor trecea omulețul ăsta de la o stare la alta!), v-am spus că n-am timp de prostii. Trebuie să livrez
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mișcare de expert În jiu-jitsu, a frânt membrul de plastic și l-a aruncat cât colo. Apoi, cu puterea disperării, Guido a săltat În brațe voluminosul sclav al curățeniei și l-a prăvălit la podea. — Veniți! Repede! a gâfâit omulețul, Încovoiat de efortul depus, deschizându-ne ușa care dădea spre casa scărilor. Am sucit gâtul mopului electric, iar cu coada lui am pocnit robotul, astfel Încât drujba a sărit cât colo, dându-ne timp suficient pentru a trece pe lângă Guido. El Însă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de la toaletă, privește un spectacol oferit numai pentru el . O scenă memorabilă, Deborah și Noodles, ea citindu-i din Cîntarea cîntărilor, alternînd pasajele de o mare sensibilitate cu considerații pline de dispreț la adresa lui. Apoi revenit din alt timp, Noodles, strecurîndu-se încovoiat în vechiul local pînă la toaletă pentru a privi prin vizetă întreaga copilărie. Avem aici o metaforă a filmului însuși pe care aparatul de filmat îl proiectează printr-o mică fantă pe ecranul alb. Privirea înecată în lacrimă a lui
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
meargă cu bicicleta. Se presupune, sau mai precis el presupunea, că oamenii care merg cu bicicleta sunt inofensivi, mai ales dacă duc În spate și un rucsac. Vremea era răcoroasă, iar vîntul serii bătea dinspre țărm. Atunci cînd șoseaua se Încovoia spre stînga, vîntul Îl Împingea de la spate. Apoi, cînd, dimpotrivă, făcea o curbă la dreapta, avea vîntul În față. Pentru a-și menține echilibrul, trebuia să se lase fie Într-o parte, fie În cealaltă, odată mai mult, altădată mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
părerea? își simte Roja tîmplele zvîcnind și pulsul bătîndu-i tot mai rapid în nodul care îi crescuse în burtă. N-am pomenit o nebunie mai mare, se citește în ochii Părințelului, la o parte! zbiară Roja din nou, luîndu-și elan, încovoindu-se pe spate, izbind din toate puterile în mijlocul geamului, făcîndu-l cioburi. La o parte, la o parte! se aude și țipătul Curistului, care se îngrozește văzînd că Roja nu se mulțumește doar cu atît, că își continuă opera de distrugere
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în closet sau în coșul de rufe murdare, ori mi-o luam la labă în dreptul oglinzii de pe dulăpiorul cu medicamente, cu chiloții pe vine, ca s-o văd și eu cum arată când țâșnește din mine. Sau, dacă nu, mă încovoiam deasupra pumnului meu aflat în plină mișcare vibratorie, cu ochii închiși, dar cu gura căscată, ca să-mi vină pe limbă și pe dinți sosul ăla cu gust de zer și de Clorox, deși nu o dată, cuprins de orbire și extaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Abia la desert, la salata de fructe, i-a mărturisit Doyle - pe care mama îl descrie ca „semănând cu Errol Flynn, și nu numai la înfățișare“ - ce anume băgase, de fapt, în gură. După care, și-a petrecut toată noaptea încovoiată deasupra closetului, vomitând. — Mi-am vărsat și kișkes de la chestia aia! Farsorul dracului! De-aia-ți zic până azi, Alex, să nu te ții de farse - ar putea avea urmări tragice! Mi-a fost atât de rău, Alex - îi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
e înfiorător! Cum de mi s-a întâmplat una ca asta, mamă, mie, care în cărucior eram atât de superb! Vârful a început să țintească spre ceruri, în timp ce la jumătatea pantei, acolo unde se termină cartilajul, a început să se încovoaie îndărăt, către gură. Peste câțiva ani n-o să mai pot nici mânca, chestia asta o să atârne drept în calea mâncării! Nu! Nu! Nu se poate una ca asta! Intru în baie și mă opresc în fața oglinzii, îmi împing nările în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
parte din Vechiul Ordin Antediluvian al Bizonilor. Sunt bărbați serioși, vânând orice ocazie importantă. Paradele anuale de Ziua Rememorării i-au deprins să se țină drepți; pe de altă parte, însă, decenii de invidie și resentimente au reușit să le încovoaie umerii. Iar consumul masiv de bere Lamot în anii din urmă a desenat o rețea de capilare sparte pe fețele lor - fețe dezaprobatoare, adesea rigide ca un pumn încleștat. De multe ori, crezi despre acești oameni că sunt Proprietarii înșiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
gesturi inițial relaxat-Încrezătoare, apoi convulsive și stresate. CÎnd, În cele din urmă, a fost limpede pentru toată lumea, limpede ca lumina zilei și dureros de limpede, că acea carte pur și simplu nu se află acolo, umerii lui solizi s-au Încovoiat, a Înfrîngere. — Ei bine, eram sigur c-o avem, dar se pare că m-am Înșelat. Îmi pare foarte rău. A rostit aceste cuvinte cu ochii În podeaua din fața picioarelor clientei, incapabil să i se uite În ochi și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
abia am avut timp să plonjez sub chiuvetă Înainte de a se deschide ușa. Nu mă gîndisem niciodată că e posibil ca un tip de vîrsta lui Jerry să mai aibă părinți. Erau incredibil de bătrîni, amîndoi aveau părul alb, erau Încovoiați de spate și de ani, și aveau pielea cenușie și zbîrcită, ca de spiriduși. Aveau chipuri blînde, mai ales mama lui, care cred că fusese o femeie Înaltă pe timpuri, Însă acum era extrem de cocîrjată. Arătau ca dintr-un basm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
neagră, și presimți, mai degrabă decît văzu, Îngrozit, că În depărtare un val uriaș se forma și era gata să Înainteze, Înspăimîntător de tăcut deocamdată, spre insulă. Îl Încununa, ca un coif semeț, o creastă gigantică de spumă, care se Încovoia foarte Încet, acumulînd forță; o forță de neconceput, titanică, Înrobitoare, capabilă poate să șteargă de pe fața mării mărunta insulă stîncoasă. Înțelese că nu avea vreme decît să ajungă pe culme pentru a Încerca să se salveze În interiorul insulei, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]