559 matches
-
Bugeac, de care ne vorbește Strabon, așa trebuie înțeleasă, ca stepă) aveau în special cavaleri, în timp ce în părțile muntoase predomină pedestrimea. Pe columna lui Traian, dacii sunt înfățișați luptând de obicei pe jos. Ei au o armă specifică -o sabie încovoiată - și un scut rotund. Unii poartă și spadă -lungă și dreaptă-, sau sabie scurtă, cu două tăișuri, asemenea celei romane. Sunt prezente și lăncile, sulițele, prăștii pentru aruncat pietre sau plumb. În sfârșit, unii sunt reprezentați cu topoare măciuci, ciomege
Armata dacilor, o forță de temut - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102216_a_103508]
-
Moldova n-aveți profesională? Băiatul ridicase din umerii lui slăbănogi. Avea ochi intens albaștri și sprâncene aproape albe. Pe pomeții obrajilor îi înflorea un început de acnee. Degetele cu care își văra semințele între dinți se prelungeau cu unghii lungi, încovoiate, negre la capăt. - Poate că avem, spusese. Da ăștia au venit după noi ... Apoi ne-au împărțit. Noi am ajuns aici. Trenulețul industrial care-i adusese pe noii veniți se întorcea pe linia lui cu ecartament îngust pufăind și șuierând
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Imitatorul_de_pasari_dan_florita_seracin_1349427078.html [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
pescăruși nervoși mi-au înconjurat barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423314155.html [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
coifului său cilindric pe care erau atașate două coarne înalte. Acesta resimți din plin lovitura și dându-se câțiva pași înapoi se prăbuși întâi în genunchi iar apoi pe o parte, pe nisipul arenei. Thracian jubila acum rotindu-și sabia încovoiată deasupra capului. Ponțiu Pilat avea un câștigător. Ridicându-se de pe jilțul său procuratorul ridică degetul arătător în sus ceea ce ar fi însemnat într-o confruntare reală că cel căzut era lăsat să trăiască. -Întotdeauna l-am apreciat pe ,,Thracianˮ, spuse
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1408352027.html [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
pentru toate firele de praf din sufletul meu, adunate-ntr-o viață. Mi-i prăfuit sufletul de-atâta ether, atârnă ceva mai mult decât 0,14 grame ori 14 carate, nici nu mai știu, mi-e sufletul obosit, sastisit, definitiv încovoiat... Amintirile se strecoară tiptil printre ruine. Aștept să mă vindec de maladia de tine. Viața - o spaimă continuă în așteptarea unui început absolut fără încruntări, fără grimase fără urmă de rugină pe suflet, pe oase... Sângele palpită în rană, lacrimile
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Bocet_vesel_pe_fond_depresiv_tratat_de_singuratate_ii_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
muntele vremurilor, în satul de dincolo, Departe, în inima codrului, Femeia își curăță casa. Prin colbul fierbinte, Gătată de sărbătoare, Cu năframa de foc și cămașa de lapte, Este timp de patru ceasuri Pe calea Pâinii. Cu desagii pe spatele încovoiat, Coboară la cooperativă. E Ziua pâinii, Sfânta Sâmbătă, Iar Dumnezeu se vede în aluat. Apoi, cu șapte pite, una pentru fiecare zi, Ia drumul întoarcerii, Tot pe munți, și pe munți, Unde dacii sunt liberi. Minunea Peste margini de lumi
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 by http://confluente.ro/Poezii_de_menut_maximinian_al_florin_tene_1344745282.html [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
Magdalenei Ana Podaru I Era-ntr-o dimineață posomorâta, la fel că sufletul ei, cănd Magdalena trezita că de fiecare dată când se mijeau zorile constată cu stupoare că totul se învârte-n jurul ei, cu mâna la gură și încovoiata aleargă către toaletă din fundul curții pentru ași goli amarul întrebându-se:-Oare iar sunt însărcinată?...răspunsul a venit imediat datorită calculelor făcute după calendarul femeiesc. În mod firesc ar fi trebuit să fie fericită, așa cum toate femeile sunt când
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ana_podaru/canal [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
Citește mai mult Închisorile sufletului-Destinul MagdaleneiAna PodaruEra-ntr-o dimineață posomorâta, la fel că sufletul ei, cănd Magdalena trezita că de fiecare dată când se mijeau zorile constată cu stupoare că totul se învârte-n jurul ei, cu mâna la gură și încovoiata aleargă către toaletă din fundul curții pentru ași goli amarul întrebându-se:-Oare iar sunt însărcinată?...răspunsul a venit imediat datorită calculelor făcute după calendarul femeiesc. În mod firesc ar fi trebuit să fie fericită, așa cum toate femeile sunt când
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ana_podaru/canal [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
negru și lucitor ca pana corbului adunat într-un coc frumos, exact cum eu văzusem odată la un teatru de operetă, că îl purta Madame Butterfly, eroina din opera lui Giaccomo Puccini. Mâinile aveau degete foarte lungi, subțiri cu unghii încovoiate ce-mi aminteau de ghearele unei mari păsări de pradă. Femeia- pasăre cobora lin venind direct spre mine și ochii ei priveau într-ai mei... hipnotici, mari , roșii ca focul. Avea un aspect spectral cu fața sa tânără, însă extrem de
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1463774383.html [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
în timp ce stăteam de veghe la căpătâiul unei persoane de care eram destul de atașată sufletește, o clipă am ațipit și în somn am văzut-o pe ea, în picioare la fereastră, răscolea cu degetele-i neobișnuit de lungi și cu unghii încovoiate pământul dintr-un vas mare de lut acoperind rădăcinile unui brăduț pe care tocmai îl plantase în acel vas și ochii... ochii aceia de foc mă priveau fix parcă sfidători. Era aceeași femeie din primul vis, de data aceasta părul
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1463774383.html [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
din lac în puț, căci Bucureștiul devenise un fel de Sodomă, pisau anglo-americanii la el zi de zi, ceas de ceas, zicea tata că blocurile deveniseră un fel de mormane de pământ cu gurile căscate spre cer, linii de tramvaie încovoiate și mașini aruncate pe acoperișuri de suflul bombelor. tata nu murise la cotul Donului și venise să moară în București, mama era din ce în ce mai îngrijorată, după doliul bunicului căzuse într-o apatie vecină cu moartea, noi, copiii, treceam pe lângă aceste timpuri
DIN AMINTIRILE UNUI FOST COPIL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 616 din 07 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Din_amintirile_unui_fost_copil_ion_ionescu_bucovu_1347083127.html [Corola-blog/BlogPost/343792_a_345121]
-
greutate m-aplec și i-apuc ofranda... Tare-aș vrea să aflu, să știu ce-i de făcut în această toamnă pustie! Duc înspre ochi o jumătate din fructul poprit și-acolo mă văd pe mine, trup minuscul, zbârcit și-ncovoiat a bine ca-n pântecele cald și prielnic al mamei... * Ezitări debuteaz-alarmant. Imprevizibil! Mă regăsesc. Aici mi-e pe plac! Aici am curaj s-o iau de la capăt, împlântat în etern miez de toamnă... Referință Bibliografică: LABIRINT AUTUMNAL / Angela Dina
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1475391294.html [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
pescăruși nervoși mi-au înconjurat barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400177519.html [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
țineau loc de closet sau în depozitele de alimente a contribuit la declanșarea unor epidemii: febră tifoidă și leptospiroza". Una dintre cele mai grele activități era considerată munca la orezărie când deținuții erau obligați să stea tot timpul în apă, încovoiați, pentru a plivi orezul. La Giurgeni au fost încarcerați numai deținuți politici între anii 1960-1962 când comandantul penitenciarului era Alexandru Ioanițescu. Maiorul a căpătat experiență la penitenciarele de la Cluj ca locțiitor de comandant, la Aiud (1956-1958), pe aceeași funcție și
TEMNIŢELE ŞI ÎNCHISORILE COMUNISTE DIN ROMÂNIA – CÂTEVA REFERINŢE DESPRE NUMĂRUL LOR, ACTIVITATEA, VOLUMUL DE ÎNCARCERARE, CAPACITATEA ŞI DISPUNEREA LOR GEOGRAFICĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în edi by http://confluente.ro/stelian_gombos_1486022117.html [Corola-blog/BlogPost/344377_a_345706]
-
stufuri. Atunci, a apărut o namilă de somn, de peste un metru. Un pește cum n-am mai văzut decât în filme, sau la televizor. Cu mare greutate, colegul a reușit să-l dirijeze în dreptul spațiului gol dintre stufuri. Având lanseta încovoiată și tot dând drumul la fir, apoi mulinând ușor, l-a adus lângă mal, însă monstrul se zbătea cu putere și trebuia să dea din nou drumul la nailon, să nu-l piardă din cârlig, sau să se rupă forfacul
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1406540742.html [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
pescăruși nervoși mi-au înconjurat barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1493037991.html [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
muntele vremurilor, în satul de dincolo, Departe, în inima codrului, Femeia își curăță casa. Prin colbul fierbinte, Gătată de sărbătoare, Cu năframa de foc și cămașa de lapte, Este timp de patru ceasuri Pe calea Pâinii. Cu desagii pe spatele încovoiat, Coboară la cooperativă. E Ziua pâinii, Sfânta Sâmbătă, Iar Dumnezeu se vede în aluat. Apoi, cu șapte pite, una pentru fiecare zi, Ia drumul întoarcerii, Tot pe munți, și pe munți, Unde dacii sunt liberi. MINUNEA Peste margini de lumi
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Menut_maximinian_rastignt_menut_maximinian_1359532842_lmvoc.html [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
stufuri. Atunci, a apărut o namilă de somn, de peste un metru. Un pește cum n-am mai văzut decât în filme, sau la televizor. Cu mare greutate, colegul a reușit să-l dirijeze în dreptul spațiului gol dintre stufuri. Având lanseta încovoiată și tot dând drumul la fir, apoi mulinând ușor, l-a adus lângă mal, însă monstrul se zbătea cu putere și trebuia să dea din nou drumul la nailon, să nu-l piardă din cârlig, sau să se rupă forfacul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1424069026.html [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
când a ieșit din biroul avocatului, Fănel era schimbat. În bine, se pare. Un plus de încredere se citea pe fața lui. Ochii-i străluceau a bucurie lăuntrică: iar trupul i se îndreptase. Parcă nu mai avea umerii strânși, ușor încovoiați, precum arătau în ultimul timp. A ridicat privirea spre Mariana și a roșit. Ochii ei îl sfredeleau încă de cum a intrat. Sobră, cu bărbia ridicată. Era în picioare. El a dat să plece, plecându-și capul cu ochii spre podea
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_22_.html [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
pescăruși nervoși mi-au înconjurat barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 by http://confluente.ro/Pescar_pe_marea_neagra.html [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > LUNA Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1271 din 24 iunie 2014 Toate Articolele Autorului LUNA Către ziuă, Luna obosită și grea, încovoiată ca o bană coaptă a căzut în fântână. În valurile unduioase dansează tremurând de frig. O privim amândoi, dar ochii tăi plâng și lacrimile fierbinți o încălzesc și ea valsează-ncontinuare, ca o balerină pe scenă la Ateneu. Ne depărtăm și
LUNA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_i_paraianu_1403592968.html [Corola-blog/BlogPost/374249_a_375578]
-
supăra și oboseala din picioare părea să i se fi risipit. La început văzuse turmele de mistreți. Mâncau pașnic jir sub arborii de pe lizieră. Nu se sinchiseau de el, doar un singur vier uriaș își ridicase râtul cu colții imenși, încovoiați,adulmecând. Îl știa bine, cu ani în urmă îl urmărise înverșunat, trăsese asupra lui dar, ciudat, animalul nu căzuse lovit de alicele grele, anume pregătite ... Apoi apăruseră cerbii, cu ciutele după dânșii, îl priveau fără teamă, ca într-un parc
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Poteca_fara_intoarcere_dan_florita_seracin_1343741025.html [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
și ne-au pregătit pentru viață. Emanuela ne va purta prin gospodăria părintească, ne va îndemna să participăm la numeroase activități specifice, inclusiv la coasă, ajutându-ne părinții împovărați de muncă și, mai ales, de anii adunați pe umerii lor încovoiați și în pletele albite de griji și de suferință, urme ale vicisitudinilor vieții și ale societății. Este locul și momentul în care Olguța Luncașu Trifan apelează cu îndemânare la descrieri poetice cu aleasă bogăție metaforică pe alocuri, pe care le
AMINTIRI PARCĂ AIEVEA TRĂITE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1443047142.html [Corola-blog/BlogPost/381860_a_383189]
-
căldură, e atât de- odihnitor, de liniștitor! Și anii au trecut... Cincisprezece ani alături de noi... Rănit, operat, vindecat... De iubire-nconjurat, de viață s-a bucurat, iute de picior, mișcând ne-ncetat. Dar,vai, de câtva timp, totul s-a schimbat. Merge-ncovoiat, pășește încet... De sărit, nu mai sare, și aude prost... Ochii i-au slăbit. Din blana lui frumoasă i-a rămas doar o amintire pe căpșor- o coroniță blondă și roșcată-, însă pentru mine e mereu același: raza mea de
PORTE-BONHEUR-UL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1439118588.html [Corola-blog/BlogPost/369723_a_371052]
-
construcțiilor și anexelor, vopsite toate într-un alb imaculat. Iar Nicolae cu costumul său de militar și Elisa cu rochia sa de culoarea ghioceilor de primăvară se sincronizau perfect cu cadrul. Tinerii se așezară pe o bancă, sub un salcâm încovoiat, cu o coroană expandată de frunze, ca o imensă umbrelă de soare. În fața lor, trona un copac maiestuos, cu formațiuni lemnoase ciudate, ca niște trompe de elefant. Când era privit, copacul parcă avea ceva magnific în el. Părea că transferă
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1431672608.html [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]