377 matches
-
atît mai izbitoare cu cît distan- țarea de cotidian și de tranzitivitatea „optzecistă” e mai pronunțată. Se face auzit „plescăitul de sînge al mării”, iar peisajele devin „din ce în ce mai adînci”. Poetul își mai permite o glumă culturală, pentru descrețirea frunții prea încrețite a cititorului („vedeam orașele tremurînde, giubea cu giubea/ de la tunis la novaia zemlea”), după care revine la peisajul trans-real adunat, uluitor, în „cîmpul meu vizual”. Acum, pe acest segment, versurile vor aglomera imagini, cu o accelerație ea însăși fantastică a
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
probabil că se uită înspre noi. Sigur se uită. Oare nu se bat pentru telescop pe punte? spuse, privind cu jind la binoclul femeii de lângă ea. Femeia era încălțată cu o pereche de zori cu talpa groasă; avea părul foarte încrețit și mânecile chimonoului păreau să fie foarte lungi, ca de furisode. - Mai durează ceva timp până coboară pasagerii. Hai să ne plimbăm puțin, spuse Hoshie, apucând-o de braț. O luară înapoi pe drumul pe care veniseră, în sens opus
Valsul florilor povestiri by Yasunari Kawabata () [Corola-journal/Journalistic/4058_a_5383]
-
plânge, sufletu-mi te cheamă Trupu-mi te dorește, doar gându-mi e viteaz Te caută în noapte zburând făr' de teamă. Luna îmi trimite o rază despletită Să-mi lumineze calea din vis întunecat Clipa se așează pe fruntea-mi încrețită Somnul mă cuprinde în lacrimi înmuiat. Pe cer o stea se stinge... D.Theiss Referință Bibliografică: Pe cer o stea se stinge / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1843, Anul VI, 17 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
PE CER O STEA SE STINGE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373744_a_375073]
-
Acasa > Literatura > Proza > ȘTIRI Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Pătruns de gerul ce se lăsase încă din noaptea ce abia trecuse, îi dârdâiau mâinile pe ziarul încrețit și el, poate, de frig. Nu răspundea la puținele semne de salut. Era adâncit în gânduri. Doar când îl trase vecinul de mânecă tresări și se uită speriat la el. - Ce-ți veni omule? Îți arde de glume? - Parcă... așa
ŞTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384059_a_385388]
-
aer de simplitate și sacralitate. El, încă înalt, curbat ușor de spate, cu obrazul supt și ochii verzi, parcă decolorați, pășea rar și apăsat.Ea, mărunțică, dar dreaptă, cu aceeași ochi cu muguri verzi, cu batic și șorț peste fusta încrețită și o bluză în dungi, alb cu negru. Optzeci de ani și o gospodărie încă pe picioare, o țineau ei doi, binișor. Ceva animale, plus căteva păsări care au mai scăpat de ultima molimă, deși vaccinate , găini și pui , un
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
Înainte, pe coastă. Da, trecuseră doi străini, care se Îndreptau Într-acolo. Negura se risipea, eliberând mlaștina din Întuneric. Trecu de o ultimă dună, În timp ce calul pufnea de oboseală, acoperit de sudoare. Dedesubt, țărmul nisipos al Mării Tireniene, cu valurile Încrețite ale unui curent violent. Marea era pradă unei furtuni de vară, care pe uscat părea Încă Îndepărtată, anunțată doar de rafalele de vânt umed și cald. Aruncă o privire rapidă de-a lungul liniei de coastă. Înspre stânga, către sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Era un tip mărunțel, nu mai înalt de un metru șaizeci și cinci, îmbrăcat într-un costum alb cu cămașa descheiată la gât. Avea fața îngustă conturată de o mustață roșcovană subțire ce se continua cu un cioc tuns scurt. De sub fruntea încrețită ce se termina într-un început de chelie, te priveau doi ochi negri, a căror privire vicleană nu zăbovea mai mult de o clipă într-un singur loc. Tot nu te-ai răzgândit? De ce ții morțiș să ne pierdem timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
altele slabe. Și sub stratul gros de fard de pe fețele lor, sub negrul greu de pe sprâncene și rujul stacojiu de pe buze, vezi totuși ridurile bătrâneții și urmele desfrâului. Unele poartă combinezoane negre și ciorapi de culoarea pielii. Altele au părul încrețit, vopsit blond, sunt îmbrăcate ca fetițele cu rochițe scurte de muselină. Prin ușa deschisă vezi o pardoseală de gresie roșie, un pat mare de lemn și pe o masă de brad un ulcior și un lighean. Pe strada asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
îi păstră decât pe bucătăreasă, Barbe, care deveni, prin forța împrejurărilor, și cameristă, și pe soțul ei căruia i se spunea Gravul, fiindcă nimeni nu-l văzuse vreodată zâmbind, nici chiar nevasta lui, ea care avea tot timpul un chip încrețit și voios. Gravul se ocupa cum putea de întreținerea domeniului și de tot felul de treburi mărunte. Cei doi ieșeau rareori. Și nu îi auzeai mai deloc. Nici procurorul nu era altfel. Casa părea adormită. Prin acoperișul unuia din turnuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sunt: un deplorabil naufragiat nu mai știu pe unde va fi fiind viața (și chiar - oare - va fi existând așa ceva?...) - și nici măcar moartea nu mă mai încântă cine știe ce... am eșuat în propria-mi umbră - și mă întreb de zor încerc - încrețit tot - să-mi amintesc livresc - cine și ce se spunea - undeva cândva - că aș fi fost - că aș fi putut fi...prostii prostii prostii: nici nu cred că aș fi îndrăznit - vreodată - undeva cândva - să visez a fi - să-mi
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
de cea dintâi brumă a toamnei. Luna plutește în ceruri, printre vârfurile de brazi, ieșind dintre norii rari ce fug repede, răsfirându-se în lumina de argint. Trestiile îngălbenite de pe lac șoptesc, atingându-și ușor pămătufurile, apa tremură în vălurele încrețite. Pe dealurile din jurul mănăstirii, de pe locurile arate, din când în când, o pasăre zvâcnește prin lumina de aur a lunii, câte un iepure fuge speriat, un stol de grauri se pierde în zare în fâlfâit de aripi. La marginea crângului
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
băgaseră în seamă. O fi vreunul dintre muncitorii lui Lămpi, mi-am spus atunci, a trecut ceva timp de când s-a despărțit de ei, n-are cum să-i țină minte pe toți. De altfel, si Lămpi amuțise cu fruntea încrețita, punându-și poate în aceiași termeni problemă. Domnu’ inginer, i s-a adresat atunci din nou cel care își spunea Echim, peste vreo două ore or să bombardeze iară orașul... Cine? îl întrebase, inca preocupat, după aparente, de ceea rumega
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
care o urmărise fascinat. Pentru Dumnezeu... Sunt incapabil de a mai înțelege ceva, e ca un vis în vis... Orice aș face, nu voi scăpa... Orice aș face, thriller-ul va reîncepe... Privirea mi-a alunecat către bluză ei verde, încrețita, cu modele galbene. Nu se poate... E incredibil! Mi-am adus, brusc, aminte că într-una dintre descrierile relației noastre pe care o așternusem pe hârtie scrisesem în jurnal „purta o bluză verde, încrețita, cu modele galbene...” Bluză pe care
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
a alunecat către bluză ei verde, încrețita, cu modele galbene. Nu se poate... E incredibil! Mi-am adus, brusc, aminte că într-una dintre descrierile relației noastre pe care o așternusem pe hârtie scrisesem în jurnal „purta o bluză verde, încrețita, cu modele galbene...” Bluză pe care n-o avusese, de fapt, niciodată... Până azi. În cele din urmă, am înțeles. Ceea ce scriam pe hârtie sau ceea ce îmi imaginăm se întâmplă ulterior în realitate, aidoma. Dar, cu toate acestea, la sfârșit
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
făptuit ceea ce Robert Turcescu o amenință pe Nadia, cu picioarele! Dacă înțelege ce vreu să spun, colonelul fără armată...! Colonelul fără armată nu e deloc un om fără brazde pe mai micul sau mai marele ghem de materie cenușie, mai încrețit sau mai neted...! Fulgerat de ideea de a-i da un șut Nadiei, trebuia să cumpănească mai bine faptul că încununații austerității naționale au provocat grave și nimicitoare consecințe în rândurile copiilor României, nu un idol al lor, minunata fostă
IUBIREA PENTRU NADIA NU POATE FI ÎNCENUŞATĂ ŞI ÎNNOROIATĂ DE NIMENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349787_a_351116]
-
imense. - Am ajuns! Mona clipi prin semiîntuneric, căutând din priviri casa. Nu o zări până în momentul în care intrară în zăvoiul de pe malul mlăștinos pe care tălpile sandalelor îi alunecau mai ceva ca pe schiuri. Se sprijini de un trunchi încrețit și aspru, crescut în dreptul unei cărări pavate cu piatră neuniformă, măsurând fațada galbenă a unei căsuțe care nu corespundea deloc viziunii ei oribile. Decentă. Cam acesta ar fi fost primul cuvânt care îi trecu prin minte la prima vedere. Partea
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
determinându-l să nu stea prea mult într-un loc. Găsise modalitatea de a ajunge la esența veselă a firii lui. Fără să-i pese devenise doar o amăgire. Descrețea frunțile, aducea mângâiere apoi dispărea brusc, în căutarea altor frunți încrețite. Când buna dispoziție pe care o presărase începea să capete o tentă nostalgică reapărea împrospătând totul. Nu însă pentru mult timp. Alesese să-și facă lucrarea de diploma la materia d-nei Murgeanu, surprinzând-o în mod plăcut. Simțea nevoia să
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
mutilate din război; Cacarela (Năstase Dache) - latrinei din fundul curții îi spunea cacarelă; Cam sau Cămulete (Niculaie D. Cojocaru) - avea un tic verbal, spunea foarte des „cam... cam...”; Childirușa (Florica Teșcuț) - femeie mignonă, care obișnuia să poarte mai multe fuste încrețite, lungi și largi, una peste alta, și se odihnea des stârcind jos pe unde apuca (după ce am devenit student, o asemănam cu o matrioșcă sau cu o gheișă); Chioru (Tică Cornea) - nu putea deschide complet un ochi; Chiriac (Ion Gîrtonea
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
Acasa > Versuri > Iubire > CU TINE, DE VIOLETA CÎMPAN Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1532 din 12 martie 2015 Toate Articolele Autorului Cu tine de, VIOLETA CÎMPAN Mi-s mâinile de soare încrețite, De muncă zilnică, bătătorite, Dar când te mângâie, tăcut, pe tine, De dragoste sunt două cupe, pline! Mi-s ochii ape reci și prea sărate, De doruri grele zac, încătușate, Când te privesc cu drag, iscoditori, Mi-s amândoi încercănați
CU TINE, DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365654_a_366983]
-
au încercat să se ridice din lumesc prin transfigurarea dorințelor și idealurilor proprii, este unul al debutului pe tărâmul internetului. Tronează peste acest volum bunul simț al penei și al gândului împlinit spre menirea fiecăruia. Toți autorii, cu frunțile mai încrețite sau mai descrețite de fiorul trupului ca reflecție a sufletului, au așternut stih de viață și de moarte sub imboldul soarelui care degajă energii vitale pentru seva poeziei. Această antologie este și o premieră prin faptul că este un demers
EXPRESIA IDEII de LIA LUNGU în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351791_a_353120]
-
în văzduh Din seara obosită clipele se scurg. Deschid Lunii fereastra și-o poftesc în casă Să-mi lumineze calea din vis... întunecat. Umbre jucăușe se ascund sub masă... Somnul mă cuprinde, în lacrimi înmuiat. Gânduri se perindă pe fruntea încrețită De urma timpului, ce e mereu pe fugă. Fără răgaz se scurge secunda despletită, De pe cadran de ceas n-aude a mea rugă. O rog de-atâta timp, să-mi dea răgaz In vijelia sorții popas să fac, să mai
SECUNDA... DESPLETITĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352268_a_353597]
-
care ține până la organul bărbătesc ca o cascadă, ca o uliță de pajiște, ca meridiana cu care te poți juca, închipuindu-ți ultima stație, unde cascada de păr ajungea într-un ocean negru sau de un brun- blând cu valuri încrețite. Ce senzație tactilă îți dă mângâierea care se topește azi, se anulează la vederea băieților cu părul tuns pe corp. Te-ai juca cu mătasea din zonele calde până s-ar trezi băiatul sau bărbatul. E interesant, organul genital își
UN CORP DE ADOLESCENT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351432_a_352761]
-
se-ascund în lanul de grâu macii prea roșii Locul III - Dan Norea noapte de gerar - patine lasă cercuri în jurul lunii Mențiune - Corina Ion cinci dimineața brusc colțul străzii-nflorit - trecători grăbiți Mențiune - Dan Norea noapte de april - în balta încrețită tremură luna Etapa 65 - 16 II 2009 Locul I - Virginia Popescu seară de vară - adunate-n căpițe raze de soare Locul II - Valeria Tamaș aburii calzi - în ochiul de geam copil topind luna Locul III - Daniel Iordan Dorobanțu Un rest
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
valuri, treptele, ca și cum ar căuta pe cineva anume. Șerban tresării. Coada aceea neagră, groasă și lungă, prinsă cu o floare roșie de mac i se păru cunoscută. Purta o cămașe moldovenească cu mâneci în dungi verticale, brodate, cu guler rotund, încrețit, strâns într-un șiret din fire răsucite negre și roșii. Pe piept cămașa era decorată cu motive geometrice în negru și roșu. Catrința țesută din fire de bumbac, la fel, în dungi verticale, era prinsă la mijloc cu o cingă
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
Clisura Dunării are un număr de 31 de piese, intrate în colecțiile muzeului în perioada 1965-1978. După cum arăta Paul Petrescu”În special costumul de sărbătoare a suferit numeroase modificări6caracteristici pe care le găsim și la piesele din colecțiile muzeului: gulerul încrețit, ornamentat cu o dantelă croșetată 7, cămașa cu platcă ,8cămașa cu umeraș, 9la cele mai multe exemplare mânecile se termină în volan fodor,10sub guler este brățara- cusătură peste crețuri 11. Între cămășile provenite din Clisura Dunării, aflate în colecțiile muzeului, se
COLECŢIA DE TEXTILE-PORT POPULAR A MUZEULUI REGIUNII PORŢILOR DE FIER. de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353213_a_354542]