599 matches
-
prin probarea unei subtile, dar decisive superiorități intelectuale - cu resurse la nivelul instinctului. Cartea lui Maurensig ridică finalmente întrebarea dacă nu era mai bine s-o fi citit în legănarea sportivă și confortabilă a unui tren de lux - decât în încremenirea încordată a bibliotecii de-acasă. Fără îndoială, e foarte bine lucrată. Tocmai într-aceasta și constă problema ei - cam singura: pentru o atât de măiastră urzeală, emoția rămâne puțin datoare. Este vorba, nici mai mult, nici mai puțin, de căutarea
Viole, șah și literatură by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16592_a_17917]
-
citează sociologul de la Dilema, de Vasile Dâncu, la frica economică. Iat-o pe aceasta din urmă, într-o descriere foarte la obiect: „În recenta și firava mea experiență cu diverse corporații și bănci, am fost surprins aproape de fiecare dată de «încremenirea în proiect» a majorității managerilor, de frica aproape explicită de a inova și de a-și asuma riscul unor astfel de inovații - de care tot ei spun, altminteri, că este neapărată nevoie. Dar aproape singura «inițiativă» de asigurare a profitului
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2644_a_3969]
-
asupra ei”, fiindcă ” Cine își curmă viața sa, sau se atinge de viața altuia,lovește întru dreptatea lui Dumnezeu “(Sfânta Scriptură). Adepții mitizării încurajează încălcarea moralei creștine.Metaforizarea realității până la mitizare a contribuit la minoritizarea spațiului rural ducând, astfel, la încremenirea în arhaic și educarea mentalității eschivării și neacceptării adevărului, cât de crud ar fi.” Veșnicia s-a născut la sat”expresia blagiană nu este o afirmație pozitivă, este un adevăr crut,o constatare,din păcate.a unei realități din mediul
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENȚEI TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ-O EROARE MORALĂ ȘI ESTETICĂ.ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380098_a_381427]
-
a întors spre șefa, au vorbit, au intrat studenții, parcă am intrat într-o buclă a timpului, doi studenți la masa noastră, el îi îndruma, apoi atingerea ușoară - pe umăr, de data asta -, s-a aplecat să-mi explice ceva... Încremenirea, așteptarea, o aromă mi-a atins nările, am adulmecat-o, m-a privit fix, fără zâmbet, a plecat. Ce cuvinte ar putea să înlocuiască sentimentul atingerii?”; ,, Pe coridor, înainte de a intra în laborator, trece el, cu niște foi în mână
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
prea multe dorinți, Tac și iubirile uscate fără de căinți... Tăcerea înșelătoare fără de liniști, Orbitoare vorbe, pe bune le înfrunți, Părăsind peșterile sumbre te așezi La tratative, problema tot maschezi... Auzind spațiul.. în loc de comunicare, Tăcând, nesațiul se extinde ca o boare Încremeniri viabile-n seamăn făr’tip, Pârlește fervoros asemănări la chip... Cu dor de pacea din tăcerea liniștită, Conflictul făcut tăcut e ca o smintită, Doar la suprafață ceva mai adormită, După un timp pare o dorință răzvrătită.. Îngenuncherile din fața neștiinței
TĂCERI CE DOR.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377167_a_378496]
-
creat și care ne-au înscris în zisă civilizație pe vremea când mulți dintre cei care ne dau astăzi lecții abia se pregăteau să intre în istorie, ca naționalismul și patriotismul sunt un semn de inadaptare la “nou” și de “încremenire în proiect” și, deci, că au devenit ceva de care trebuie să ne ferim, o atitudine aproape subversiva, profesorul Potra nu s-a ferit niciun moment să-și arate patriotismul statornic și profund, căutând astfel să fie un exemplu. Îmi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93243_a_94535]
-
nu-l mai petrecem pe când dispare, îndepărtându-se (dedurându-se) din acum-ul de laolaltă-cu-noi (cei care îi rămânem doar în-urmă și nu ca-urmă). Expresia acestei orientări în raport cu acum-ul timpului este de atemporalitate, ca suspendare din timp (opus expresiei de încremenire în/sau eveniment). Credem că muzicile degajând acest etos de timp sunt clasificabile ca onirice. Nu de referim însă la oniricul ca design (ținând de estetica muzicală), ci la cel de caracter componistic, dat de modul concepției ca atare. Așadar
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
aspectând o rarefiere (intervalizare) sonoră, după care trece în stadiul de ordin secund, de timp actual, continuând ca extensie temporală prin temporizare, respectiv prin dilatarea duratei presupus-intervalice (către un așteptat alt-eveniment sau reviriment), într-un aspect de momentalitate sau aparentă încremenire (cadrare) temporală. Dacă sonor nu mai survine însă nici un alt-eveniment, timpul curge într-o deschidere la nesfârșit, referit unui sunet care continuă să scadă sub intensitatea minimă de audibilitate, “tăcând” dincolo de orizontul percepției (după cum se arată și în fig. 1
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
ele, inclusiv prin aceasta și față de punctul de observare. Numai că Fmz fiind real doar o întindere (de configurații sonore) în timp, pentru Mins obiectele-sunete sunt proiectate pe linia (lungimea) timpului din două perspective: 1. ca evenimente (incidente) de aparentă încremenire (oprire) temporală, corespunzător unei neutralizări a sentimentului trecerii timpului sub impresia masivității sonore (evenimențiale), ceea ce corespunde formal unui aspect de timp punctual sau clipă (timp imperceptibil/inmensurabil); 2. ca distanțe dintre sunete-eveniment, respectiv intervale temporale vide evenimențial, constituind momente de
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
moderat sau repede - ca indicație punctual diferențiată în cadrul acestuia. footnote>. b. Pe distanța L-dpc, conduita C-Mins interpretează analogând mai întâi dat(-de-compus)ul temporal al acestuia cu un spațiu monodimensional, pe a cărui (doar) lungime poate varia expresiv, ca oprire (încremenire/impuls) - mergere (curgere/inerție), în funcție de reperele dev și div, exprimând o putință de continuitate-în-variabilitate. De-a lungul întregului șir de evenimente din compusul L-dpc, C-Mins caută indici de asemănare sau rime, prin care să-și releve dinamica formei dpc din
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
testamentului conține ceva brutal, sufocant, ireparabil. E o experiență a limitei. Îți contempli propria finitudine, ieși din zodia indeterminării ignorante, a disprețului față de timp și de biologic. Accepți că, dincolo de zbaterea ta dezordonată, există un moment al tăcerii și-al încremenirii într-o efigie de care nu erai conștient. Autoscriptura reprezentată de redactarea testamentului e, simultan, o ușurare și-o piatră de mormânt. Dar oricât umor ai avea, oricâtă detașare, oricâtă filozofică înțelepciune ai fi dobândit, nu poți să nu constați
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
trăiește cu impresia că vizionează un film a cărui peliculă se derulează cu încetinitorul. Este exact invers ca în tehnica filmului contemporan, unde acțiunea trepidantă, suspansul și lipsa timpilor morți sînt condițiile succesului. Aici, dimpotrivă: prim-planuri stăruitoare pînă la încremenire descriptivă, viteză de melc în înlănțuirea episoadelor și senzația apăsătoare că volumele sunt stăpînite de durata inertă a unui timp mort. Nimic nu e mai străin de francez decît graba, precipitarea, nerăbdarea și accelerația. Toate aceste trăsături sunt suportabile dintr-
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
capătă așadar proporții în sufletul Maestrului și prin pomenirea lui “acasă”, prin amintire și împlinire a timpului. Corul de Copii și Tineret “Symbol” deține însă un dar, acela de a transformă timpul în sunet, de a transformă curgerea acestuia în încremenire și a își transporta auditoriul într-o dimensiune atemporală a emoției și a frumuseții spiritului românesc. Sonoritatea, atât de bine calibrată și deosebit de expresivă a formației mă trimite mereu cu gândul la aceeași sintagma - “cristal cald, viu”. A treia zi
?Prin sunet c?tre lumin?? by R?zvan Rados () [Corola-journal/Journalistic/84038_a_85363]
-
Hammett, Chandler, Durrell, Lowry. Am în minte și câteva femei, dar le păstrez, deocamdată, numele secret. Avem și în România cazuri impresionante. Ele sunt anexate, de regulă, categoriei "boemei" - boema nefiind decât numele presupus onorabil al unei îndeletniciri funambulești, al încremenirii între căderea jalnică și plutirea improbabilă. }ine de miracolul fiecărei ființe să se delimiteze, să-și asume ori să transforme într-o identitate mai bună efectele acestor elixire paradisiac-infernale. În ultimii patruzeci de ani n-am reușit, în ciuda unor intenții
Când v-ați îmbătat ultima oară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8414_a_9739]
-
agonie lină, oboseală fără împotrivire, amestec de greu de nesuportat al vieții și de curiozitate față de ea. Așa încît, neavînd pe cine face experimente, Claudia Millian se oferă, ca manechin al propriei arte. Ea, și nu altul/ alta, străbate spațiile încremenirii apărată de voaluri care vin și pleacă din viață, cu pasăre albastră pe umăr: În ritmul meu dansează înstelarea/ și'n spații noi mi-alunecă cuțitul,/ Când tot mai sus mă cheamă depărtarea/ și ma adânc se face Infinitul..." (Prăbușire
Floare rară by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6896_a_8221]
-
atare nici de către milioanele de deportați ruși, nici de către zecile de mii de prizonieri români, suferind cu anii în "cele mai cumplite lagăre siberiene" (cf. Viața ca o postfață, p. 25). Acesta cred că este sensul expresiei Siberia spiritului: înghețarea, încremenirea, interdicția absolută de a-ți exprima opiniile în mod liber, fără nici o constrângere. O altă idee curioasă a lui C. Coroiu este aceea că el contestă "literatura de sertar", pe care, culmea, o ia în derâdere și o socotește "o
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
-R. Patapievici - coagularea de natură istorică. Cu alte cuvinte, nici din colportajul condamnat la oralitatea măruntă, nici din elogiul cu osatură falsificată nu se poate deduce o istorie creditabilă, adică o structură conceptuală demnă de memoria colectivă. Cu asemenea premise, încremenirea în iluzii ar deveni, la scară globală, o regretabilă pastișă a protocronismului. Iar decența culturală s-ar reduce din păcate, pe scara individului, la eliminarea, cu bună-credință, a privatului. Adică la a fi nevoit să exprimi ceea ce crezi fără a
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
spirituală. Smulse parcă din propria sa existență, ca un factor de echilibru în absolut, operele sale țin în cumpănă entropia ființei sale determinate și ireversibila disoluție fiziologică. Imobilizat în pat în ultimii ani, cu funcțiile mecanice suspendate pînă în pragul încremenirii, el mai trăiește doar pînă își vede fratele mai mic, pe Anibal, stingîndu-se de ftizie. Apoi, în vara lui 1916, îl urmează și el, cu doi ani înainte de a împlini jumătate de secol, cu alte cuvinte vîrsta deplinei maturități. Este
Ștefan Luchian sau melancoliile unui ,,spirit liber...“ by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6957_a_8282]
-
exuberantă, plimbânduse pe străzi cu ochii la casele în care simțeai parfumul vienez, grația acum aproape stinsă a Împărătesei Sissi, al cărei duh continua să plutească la doar câteva sute de kilometri spre Vest. Îmi imaginez lungile după-amieze de duminică, încremenirea contondentă a străzilor pustii, tăcerea germanicoungurească a puținilor trecători ce spărgeau tabuul somnului de după- amiază, o văd glumind cu alte fete polono-evreice, șușotind și râzând. O văd copleșită de melancolie, dar revenindu- și repede și privindu-te intens în
„Mai puțin rău“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3895_a_5220]
-
în fond, s-ar influența reciproc. Călătoria peste ocean intră în orizontul unor personaje cum ar fi Al Nouăzeci și doilea și Petru. Cunoașterea Lumii Noi și a paradisului haitian e un nou prilej de evadare în ficțiune. Fuga de încremenire Epopeea lui Gheorghe Schwartz își are originea în romanul german care a traversat mai ușor crizele și a devenit un gen proteic, izvorât din romanul popular. Plasându-se pe firul unei acțiuni de secole din istoria neoficială (și, deci, secretă
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
justifică pofta de texte, lăcomia referențială. Cât privește speculațiile, ele sunt rodul inteligenței fugitive și vizează o strategie proprie. Ai spune că personajele nu se pot adapta la presiunea istoriei și o subminează, încearcă să-i scape. Exodul, fuga de încremenire, e una din însușirile scrisului schwartzian care se pliază perfect pe profilul rătăcitorului. Asemenea unui Don Quijote, autorul caută în povestea lui Dumnezeu, (de care vorbea în interviu), Cartea, propria sa poveste. * Gheorghe Schwartz, Cei O Sută. Bastonul contelui, Editura Curtea
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
atribuie în prelegerea a XIII-a, Iubirea ca instrument de cunoaștere, sunt cu totul neconvingătoare, atât sunt de generale temele invocate. Nu vedem de ce o afirmație precum aceea că mistica se caracterizează prin tendința „înspre hieratism, înspre un fel de încremenire, înspre staticism“ trebuie neapărat să „valorifice“ informații din cartea lui Underhill (lăsând la o parte faptul că paginile indicate sunt neconcludente). Singura coincidență e remarca asupra existenței unui punct fix in spatele curgerii universale heraclitiene. Dar și acesta este un
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Eminescu credea că "absolutul (existenței) este frate cu moartea". Pentru că esența ființării pentru a dura, trebuie să se afle neîncetat în devenire, deoarece cosmosul nu este dat odată pentru întotdeauna, ci se recreează pe sine din mers. Oprirea ar însemna încremenire, înghețul tanatic. c. Condiția sine qua non a realizării înveșnicirii vieții omului este să se reușească totodată atingerea unui alt absolut cel axiologic, cel etic. Empedocle afirma că întregul cosmos evoluează sub semnul ciclicității iubire-ură, armonie-dizarmonie, creație-distrugere; iar Heraclit era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o întâmplare faptul că Eminescu a fost nemulțumit de capodopera sa, și intenționa să "o modifice și mai ales să-i înalțe cu mult sfârșitul à la Giordano Bruno" ? Sfatul demiurgului nu i-a fost de ajuns. L-a nemulțumit încremenirea ontică a lui Hyperion și vroia să-l înaripeze pentru un zbor fără oprire către cea mai înaltă treaptă existențială de neatins niciodată. Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe". Nu aflăm această viziune în consonanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lui Eminescu de "a modifica Luceafărul și a înălța cu mult sfârșitul à la Giordano Bruno" (ms. 2257, f. 4291), arată că pentru poet, finalul capodoperei sale în forma apărută, și anume, starea înghețată, era nesatisfăcător, fără logică internă. Pentru că încremenirea este moarte, iar viul este mișcare. Suferința lui Hyperion era metafizică, era viață spirituală dureroasă. * Tema celui mai profund dintre pictori, Rembrandt, este suferința. Starea filozofică a suferinței a creat arta lui Van Gogh, încheiată cu tabloul Stol de corbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]