2,268 matches
-
O femeie poate zâmbi la cameră, însă se va încrunta dacă îi arăți fotografia pe care i-ai făcut-o. Jumătate dintre femei sunt atât de critice cu felul în care arată încât urăsc să privească fotografii cu ele, a descoperit un studiu citat de Trei sferturi dintre femei încearcă
Vrei să superi o femeie? Arată-i o fotografie a ei! () [Corola-journal/Journalistic/69438_a_70763]
-
și e înțeles: un bucată pâine. Prima oară nu ne-am dat seama de greșeală. Când ne-am prins că cere un bucată, în loc de o bucată, și doi bucate ori kilograme, în loc de două, nea Mitică de la apro zar s-a încruntat, i-a privit pe cei din jur, parcă să îi confirme că a auzit bine, iar apoi, ca să își înăbușe o iminentă chicoteală, s-a ascuns în spatele cân tarului să-i caute clientului cele mai bune alimente. Voia doi kilograme
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
clientul perfect: nu ținea post și nu cunoștea produsele de porc. Măcelarul l-a primit zâmbind, oferindu-i cârnați românești, proaspăt făcuți în casă. Englezul s-a uitat la ei, dar nu a îndrăznit să guste. La tobă s-a încruntat și a refuzat și lebărul. Venise pentru doi bucate de pastramă. Când măcelarul s-a răstit la el, clientul a tresărit și și-a scăpat umbrela. Nedumerit, s-a uitat în stânga și în dreapta, dar cei de față păreau să aprobe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
retrage. Mă uit la tentativa ei de lenjerie intimă. Râde. Îmi ascund neliniștea într-o gură de vin sorbită cu sete. Întoarce cărțile. Full de patru cu șase. Jubilez. Careu de ași. Răsturnarea de situație îl ia prin surprindere. Se încruntă. Mă amuză întristarea lui și-l sărut scurt și apăsat. Blondina noastră e perplexă. Plec înainte să revendic premiul. A doua zi de dimineață mă simt îngrozitor. Cred că am luat gripă. Rebiana Petrescu Dharma Azi e ultima mea zi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
disperat: Unde-i Irina? Ce-i cu Irina? Ce ți-a venit? Unde-i? repetă îndârjit, cu urechea ciulită, rotindu-și ochii în toate părțile. Ce-i? chicoti Todireanu. Se opri din râs. Îl privi, înălțând, mirat, sprâncenele. Miluță se încruntă. Nu-i mai era rușine, uitase de toate, c-un huruit greu în cap. Îi auzea alergând prin zgură și pietriș. Ocupând intrările și ieșirile. Cum se uita, răzbind cu privirile dincolo de garnitura trenului, văzu fața ei uimită și speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ce să-ți spun? O aștept de dimineață, mărturisi băiatul. De anu trecut, toată ziua, șopti ridicând fața învăpăiată, și-l privi cu o expresie ciudată de bucurie, parcă l-ar fi așteptat tronul Angliei. De ce nu vorbești? Ei! se încruntă. Ce-i cu dumneata, meștere? Săltând din umeri luă aerul grav al unui bărbat gata să dea cu pumnii. Te opui? Nu vrei să mi-o dai pentru că sunt urmărit! își găsi el cu greu cuvintele și, pipăind cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Le vei pătrunde sensul, cu ușurința celui care el însuși a trăit sau trăiește același sentiment, diferența fiind dată doar de situarea în timp. Visez cu ochii deschiși, lângă tine. Tu... dormi de-a binelea. Din când în când, te încrunți sau tresari ușor. Te privesc și nu mă mai satur să-mi umplu sufletul, ființa pe de-a întregul, cu miracolul făpturii tale perfecte. Pentru mine așa ești și așa vei rămâne, indiferent ce ne va rezerva ziua de mâine
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Toader - fecior frumos, cu părul blond, ochii albaștri, mustăcioara lui - spicul grâului, fața lui ca spuma laptelui, de statură mijlocie, se pricopsise cu o femeie mai în vârstă decât el, mai înaltă, mai grasă, cu o față lungă, neagră și încruntată la figură, de-ți venea să tot fugi de ea. Cu alte cuvinte mânca pui cu tot cu pene. Dar ce să-i faci, dacă are boi și vaci ... Mai e și singură la părinți, ca Fecioara între sfinți. Și hectare șaisprezece
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
fiecăruia cîte unul, ciufuli vesel părul lui Virgil, îl pișcă puțin de bărbie pe Tomiță, iar pe Bărzăun îl strînse la piept spunîndu-i "pistruiat'. Începu să rîdă chiar și Nicanor, dar, văzînd că Virgil se uită mirat la el, se încruntă numaidecît. Ei, acum putem sta de vorbă? reluă străinul. În aceeași clipă se auziră cîteva bătăi ușoare în ușă. Virgil întoarse capul și crezu că soarele răsare chiar atunci în ușa primăriei. Ilinca! șopti el fără să-l audă nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pus s-o faci pe grozavul tocmai cînd eram și eu acolo? N-ai nici un pic de rușine?... Și crezi tu c-ai să scapi nepăruit pentru asta? Bărzăunul o făcea în continuare pe același nedumerit de tot ce auzea. Încruntă din sprîncene, ca și cum ar fi vrut să-și amintească ceva petrecut cu foarte mult timp în urmă, dar, nereușind un asemenea lucru, ridică din umeri și dădu din cap cu cea mai inocentă înfățișare. Nu pricep nimic, zău! Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
venit să-l caute pe Matei. Văzînd că nu-i acasă, își făcu puțină vorbă cu Bărzăunul și cu musafirii săi. Înainte de a-și lua rămas bun se arătă grozav de dornic să mai meargă o dată la Piatra Domniței. Toți încruntară din sprîncene, crezînd că li se pregătește o nouă cursă. Dar actorul n-avea nici un gînd ascuns. Mi-am adus aminte astă noapte, Ticule, de ce mi-ai arătat tu acolo sus, de peșterile alea curioase și mi-am zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cît îi trăi! Apoi se adresă celorlalți: aprindeți focul, că mă duc să prind păstrăvi. Avem tot timpul să facem un popas mai mare. Singurul căruia nu i-a convenit deloc această schimbare de program a fost Tomiță. S-a încruntat spre Nuțu de parcă ar fi vrut să-l mănînce pe el fript pe piatră, apoi declară foarte calm că el n-are nevoie de păstrăvi și că se duce să culeagă hribi. Cu tot calmul dinainte, cu toată veselia ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ema cea proastă. Ești bronzată și miroși bine. Și te uiți direct în cameră. Obraznic. O ma-li-ssaaaaaaaaaaaaaan... A fost povestea mea. Am găsit-o într-o carte prăfuită, în biblio teca unei femei fabuloase. Aveam, cred, vreo cincisprezece ani. Mă încruntam geamăn cu sprâncenele aproape împreunate ale lui Musa. Uns cu uleiuri fine și sprijinit pe perne moi, așteptând ca pomezile să-i invadeze por după por, îl ascultă pe Ahmet hârâind șoaptă după șoaptă în catifeaua înserării. Tariq nu vrea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
despre Thule. Clasic. 16. Prima volută ...și acum, dragă Ema, o să-ți explic ce s-a întâmplat cu Omalissan. Nu, nu a fost Tariq. Ci Baha. Pam, pam. Lovitură de senzație. Muzica devine tot mai ritmată, telenovelistic, în timp ce tu te încrunți, încercând să-ți amintești cine e Baha asta. Dar nu. Nu o știi. N-a apărut până acum. Te așezi mai bine în fotoliu, pregătită pentru o mică melodramă. Și ai dreptate. Numai că o știi pe Baha. E slujnica
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Undeva, aici, ascunsă aici, pe un stick, pe un reportofon, pe o casetă audio, pe un CD, undeva, undeva aici e vocea lui Alex... Îmi amintesc, câteodată. Îmi amintesc cum eram. Tu cu toate ale tale. Buricele degetelor. Cum te încruntai când citeai, cum citeai pe jos, turcește, cu picioarele adunate sub tine și făcute nod, parcă, îmi amintesc cum ascultai muzică, mereu cu ochii închiși, de parcă viața ta ar fi depins de o notă, mereu următoarea, mereu, mereu, mereu, cum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Blond. Ca ea. Așa creștea Leovigildo. Blond ca mama lui imaginară. Imaginată. Aievea numai în mintea lui și-a tatălui care bolea de dragoste. Îi apărea, câteodată, în vis, ca o Madonă. Copilul îi povestea visul dascălului creștin, care se încrunta și-i vorbea apăsat și rar despre blasfemie, ispitiri și draci cu chip de femeie care-l înspăimântau dincolo de orice închipuire. Își ducea, atunci, spaima devenită coșmar în iatacul tatălui lui, emirul cel smead și odinioară atât de temut, care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Vezi piatra asta?“ îmi spunea Lea când eram mic și rămâneam, ca un pirat hulpav de comori, cu ochii la cel mai mare și mai neobișnuit dintre inelele ei. „E inelul lui Solomon. A fost al unui prinț arab.“ Te încrunți. Iar s-a-ncurcat povestea. 42. dar și aici Casa din Intrarea Vâlculului nu era ca toate casele. Nu era vorba de camerele înalte, de scara răsucită ca o bulboană, în sfârșit, de aerul de palat în paragină, pe care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
treaptă de sus în jos care scârțâie și pata de pe tavan, de când am trasat cu vârful bradului o dungă subțire ca o crestă tură proaspătă pe un obraz alb și proaspăt și „ce faci?“ mi-ai spus și te-ai încruntat și eu am râs și tu ai râs și copilul râdea și te-am luat în brațe cum am să te iau în brațe și acum și erai caldă cum ai să fii și acum și el stătea ghemuit între
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
făcea cu ochiul din felinarele care se stingeau, zâmbindu-i parcă ironic, în timp ce iubitul ei bicefal și patruped se îndepărta ubicuu în direcții opuse, fracturat în două părți. Aproape egale. DRAGĂ DOMNIȘOARĂ, SUNT GIGI PĂTRUNJEL Hm... Își spuse Gigi Pătrunjel încruntând intelectual din sprâncene. Acest hm nu era orice hm, ci marca clară, semnul oarecum articulat al faptului că Gigi Pătrunjel ajun sese la o concluzie. Nu tocmai comodă, dar concluzie. Își vârî degetul - privind furiș spre unghiile încercănate de cerneala
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
e un copil dormind. Apoi îl surprinde cu altul, acesta: Chundala, ce bună ești; chundala, ce rea ești, a mâncat plantă, a băut apă, și pentru asta are burta umflată. Când Carrascal, de tot alarmat, povestește asta lui don Fulgencio, încruntă maestrul fruntea, înclinând capul gânditor, contrariat pentru că Avito, aplecându-se peste masă, îi mișcă lucrurile care îi umplu biroul. Le pune în ordine filosoful, pentru că fiecare obiect, călimara, creioanele, ceasul, chibriturile, tocurile au locul lor și exclamă: Forțe pentru a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de pe cer gândind că nu i-o poți da, pentru a-și motiva lacrimile. Las-o să plângă, femeie, las-o să plângă, că așa se meteorizează. Iar săruturile sale sunt pentru a-i șterge lacrimile, în timp ce don Avito își încruntă sprâncenele, sunt săruturi ale protestului inconștient, sunt săruturi cu care bărbile pedagogului își răsplătește fata, umplând-o de microbi, în timp ce dintr-un colț privește chiorâș Apolodorin, cu triștii săi ochi de geniu avortat. Această fată, aceste plânsete, aceste săruturi... of
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pe asfaltul străzii și ochii i se umplu brusc de lacrimi, și o lacrimă îi alunecă pe coada ochiului și curge drept pe perna pe care, dormind, își ține capul. Reușește să vorbească. Vorbește în vis. Iartă-mă. Norul se încruntă brusc și rage. Brusc, omul fără față simte că e ușor ca un fulg. Toate personajele cumplite dispar și trupul omului zboară acum în sus. Spre norul care urlă. Iartă-mă. Își aude ecoul propriei sale voci, iar cele două
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
la ceas. Șase și cinci. Mă aplec spre ea și o mângâi ușor pe față. Deschide ochii mari și se uită la mine. E timpul. Mă privește și îmi dau seama că înțelege ce îi spun. Clipește scurt și se încruntă puțin. Doar puțin. Știu privirea asta. E ca și cum ar spune hai te rog mai lasă-mă să lenevesc doar cinci minute. Nu pot să-i rezist. Îi fac semn să închidă ochii și o mângâi ușor pe cap. Mâna mea
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
am pus foarte firesc mâna pe mâna ei design. — „Oi de pripas, încântătoare“... A chicotit și am profitat ca s-o pup discret pe gât. Și-a retras mâna. — Despre ce-ar fi vorba acolo? Ar fi vorba... (m-am încruntat ca să câștig timp). Ar fi vorba despre un cioban din satul meu din copilărie, a cărui poreclă era „Când mă uit, laba sucită“... M-a pus să repet. — „Când mă uit, laba sucită“. — De ce-l chema așa? îi fixam mâinile
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
o paradă - ceea ce este dansatorul pe sârmă pentru un circ, să zicem), partituri mici împrăștiate pe jos, pictorul acela se dedicase pe de-a-ntregul tabloului, avusese puterea de neînțeles (pentru un om normal) de a nu face nicio mișcare, poate încruntase doar sprâncenele, tulburat de razele soarelui, cu o indiferență condamnabilă, iar lângă rigola din dreapta, în prim plan, mărit corespunzător, în așa fel încât să aibă un impact cât mai mare asupra privitorului (și avea, credeți-mă), se afla un elegant
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]