255 matches
-
al luminii să-i mângâie obrăjorii. Bucuria împlinirii rugii pe care o avea ticluită încă înainte s-o murmure cu ceva nazuri, aluneca cu pași ușori și lini, așijderea iuțimii cu care razele soarelui vor împresura și netezi degrabă crețul încruntării. Slobozi cu un oftat crispat și o bâlbâială încă încrâncenată, abia reținută, un refuz deloc ascuns, nițel răstit iar buzișoarele crude i se strângeau precum un fruct de piersică ce se împotrivea cu greu dezghiocării: -Întâi, să-mi spui o
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
de fapt, câtă tragedie fac dintr-o răceală-, sau diferiți tineri cu entorse, degete rupte, vânătăi infectate, acestea fiind cele mai frecvente pentru vârsta mică. Curentul provocat de acea ușă uitată deschisă devenea tot mai supărător, așa că un oftat, o încruntare, m-am dus să o închid. Nici nu am atins clanța rece și infestată cu bacteriile fiecărui bolnav nou, că am fost chemată de urgență în sala 20. Înainte de a-mi auzi numele strigat de doctorul Iacob, am văzut un
UN BĂRBAT DISCRET (ROMAN) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352712_a_354041]
-
scotea o vorba. - Nu te simți bine? o mângâie pe obraz, M.Joseph. Beth îl privi fix în ochi: - Nu vreau altă mamă! Lordul amuți o clipă, surprins. - Asta ce mai e, Beth? Ce înseamnă vorbele acestea? Alma a observat încruntarea lordului și s-a apropiat în grabă. Desigur, fetița și-a dat drumul la gură. - Tati, vreau să știi, că nu voi accepta altă mama în viața mea! tremura cu lacrimi în ochi și pumnii strânși fetița. Mama este, sus
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
-l știu! De teama de tine...că mă vei ști toată și atunci când voi fi nudă în fața ta , nu vei vedea decât a doua greșeală a Domnului și atât...și te vei plictisi! Așa...caută-mă! Prin cotloanele umbrite ale încruntării mele, prin hohotele de râs , prin lacrima tăcerii, caută-mă în zâmbetul nevinovat al nou-născutului, în mângâierea mamei ce-și leagănă pruncul, în tristețea mării așteptând îmbrațișarea țărmului, în șopata de iubire născută timid din versul unui Eminescu, în asfințit
FEMEIA, MEREU O TAINĂ... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354170_a_355499]
-
peste noapte la ei. Dracul de fată, se furișă la mine în pat, iar dimineața...Mama și tata în prag! N-am ezitat: am cerut-o de nevastă fără greș...așa, fără lenjerie, cum eram, acoperit de părul ei lung... Încruntarea teatrală a celor doi se transformă pe clipă în zâmbet și, ca la un semn, au ieșit pe ușă amândoi, așa cum au intrat...ca păpușile acelea cu magnet...știi, alea care se pupă”...povestea și râdea zgomotos Domn’ Decan, acum
DISPĂRUT FĂRĂ URMĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354651_a_355980]
-
le rezolvă pe toate... (Beatrice Vaisman). Tipul folosește cuvinte pe care noi nu le înțelegem, iar el nici atâta. • Unii au îmbătrânit degeaba. Primesc, totuși, pensie. • Mai bine neinformat, decât prost informat. • Ridurile arată unde au fost zâmbetele, dar și încruntările... • Oamenii politici sunt capabili să promită poduri chiar și acolo unde nu exista râuri! (Nichita Hrușciov). • Omul cu cât știe mai puțin, cu atât e mai sigur că are dreptate. Titanicul nu devenea celebru dacă nu se scufunda. • Nudist din
CINE ARUNCĂ PISICA & SUSPENDAT ÎN PREZENT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347057_a_348386]
-
sania, prin ger. Pielea era proaspăta, curată, fără machiaj ... frumoasă. Îi plăcea feminitatea ei, modul cum abordase întâlnirea fulger cu o vedetă ivită în viața ei, în seara de Ajun. Expresia lui devenise gânditoare, linia dintre sprâncene se accentuase, de la încruntare. -S-a întâmplat ceva? Clătină negativ, din cap. -Clipele mele de liniște sunt atât de rare ... îmi place, aici! Se așeză turcește, pe blana de tigru din fața șemineului, privind fix focul. Flăcările se reflectau în ochii lui. S-a lăsat tăcerea
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
șoapte Peste tăceri astrale, plutind nevinovat; Când picură din ceruri o altă albă noapte Eu te aștept, cu roșu să-mi intri în păcat... Și-mi curg spre albii, râuri de lacrimă albastră, Mă spală ploaia lumii de nori și încruntări, Pe frunte mai ascultă un rid la o fereastră De geană adormită în tainice chemări... Că mi-este o petală sau două franjurate De lovitura cruntă a unor ploi de vânt, Mai plec odată capul, mai dau dureri la spate
LACRIMILE PLOII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358660_a_359989]
-
moleșesc însă atunci când n-ai spațiu să le depozitezi, iar primăvara îmi ocupase camera, se cățărase pe ziduri și mușca stereotip din toate rămășițele de conversații cu care înfometez oaspeții neanunțați. Oricum, ea mă contrazicea înverșunat la fiecare cuvânt, cu încruntări verzi destinate celor monosilabice. Își mușca nordic buzele ori de câte ori zărea, printre gratii neprimăvăratice, un suflet cu iarnă de cinci stele în privire. Eu îi vorbeam de sufixe cuibărite în geana viselor cu ninsoare, ea altoia triftongi între omoplații caișilor. Povesteam
EMIGRANT ÎN IERNILE DE ALTĂDATĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359468_a_360797]
-
moleșesc însă atunci când n-ai spațiu să le depozitezi, iar primăvară îmi ocupase cameră, se cățărase pe ziduri și musca stereotip din toate rămășițele de conversații cu care înfometez oaspeții neanunțați. Oricum, ea mă contrazicea înverșunat la fiecare cuvânt, cu încruntări verzi destinate celor monosilabice. Își musca nordic buzele ori de câte ori zarea, printre gratii neprimăvăratice, un suflet cu iarnă de cinci stele în privire. Eu îi vorbeam de sufixe cuibărite în geana ... Citește mai mult A năvălit primăvară în salonul în care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
moleșesc însă atunci când n-ai spațiu să le depozitezi, iar primăvară îmi ocupase cameră, se cățărase pe ziduri și musca stereotip din toate rămășițele de conversații cu care înfometez oaspeții neanunțați.Oricum, ea mă contrazicea înverșunat la fiecare cuvânt, cu încruntări verzi destinate celor monosilabice. Își musca nordic buzele ori de câte ori zarea, printre gratii neprimăvăratice, un suflet cu iarnă de cinci stele în privire. Eu îi vorbeam de sufixe cuibărite în geana ... VI. COPILĂRIE REÎNCĂRCABILA, de Carmen Lăiu, publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
așa, Viața, nu trebuie irosită cu plângeri și nemulțumiri; clipele vor zbura oricum precum gândul și ne vom trezi la un moment dat, că am ajuns la...sfârșitul drumului și nu am avut timp... să trăim. De atâta nemulțumire și încruntare... am uitat să o trăim. Am uitat să zâmbim; am uitat să spunem ”sunt mulțumit cu ceea ce am”. Am văzut numai negrul din ea...uitând că mai există și alte culori... Am mers mereu prin Viață, cu ”ochii închiși”; am
PARFUMUL...FERMECAT de DOINA THEISS în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360430_a_361759]
-
Corydaleu îmi erau familiari prin auz și citit, măcar și din lămuriri la curiozități că din întâmplare. Portretul i-l văd, din profil, cu pipa stinsa (?) în gură, a la Eliade, catre Athene Palace, prin fața statuii lui Eminescu. Altfel, spre încruntarea unui pastor dintr-un ordin propriu, luminată de logos mai degrabă rece. * Noica se autointilua, uneori, biograful, în spe, al lui Eliade. Am început-o (sau, o s-o încep?) Cine altcineva? Când am primit prima scrisoare de la Eliade, am dat
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
cine-s...) - Eu sânt vecinul ! Cred că voia să spună „Știu!”) - Te duci acasă ? - !?!?...(Gândea , poate, „ce-i acasă?!”) - Domnul să te aibă în pază ! - !!!!...(Cred că gândea „De ce nu, dumneata ?”) Nu-l mai băteam pe umăr ca altădată și încruntarea nu zâmbea !... Cum mintea mea nu prea știe ce-i aia foame-n mut, nu mă gândeam că-n loc de vorbe era mai bine să-i fi dat o pâine... Când la venirea mea de vară am întrebat ce
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
O clipă se lăsă tăcerea între ei. Se măsurau din priviri, aproape unul de celălalt. Ea, iritată, respira greu. Părul despletit îi acoperea umerii, roșeața din pomeți îi colora albul de marmură al obrajilor. Sprâncenele lordului se uniseră într-o încruntare suspectă. Nimic nu prevestea gestul. Probabil nici el nu-l anticipase. Mâinile lui i-au cuprins ceafa ... sărutul era un asalt pasional. Buzele bărbatului apăsau persuasive gura Almei, blocând orice reacție a femeii. M.Joseph era un lord ... dar săruta
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - TE CÂNT FĂRĂ SĂ TE ȘTIU Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Se-nghesuie stihiile să-mi adulmece sângele din rană ce slute le sunt încruntările și pletele alge adunate după furtună A strigat pasul meu atins de secera valului ucigaș și nici nu era al mării era un val de ură adunat la poarta sărutului așteptase prea mult și pierduse metroul spre măruntaiele mele m-
TE CÂNT FĂRĂ SĂ TE ŞTIU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341332_a_342661]
-
de până acum, spre a putea emite pretenții, pentru ținta finală: fixarea Artistului în Memoria Națională sau/și Terestră! Iată câteva definiri și concluzii/sfaturi pedagogico-critice memorabile, nu „supte din deget”, ci ca rezultat al celor mai grave și „sângeroase” încruntări, deasupra textelor - definiri cu mult avânt vizionar-poetic, revelatoriu, într-însele! - prin care definiri, dacă Centrul nu va mai exercita Tirania Tembelismului asupra „provinciei”, se vor instaura, cândva, în atmosfera culturală românească, etajele celeste, de pagodă, ale Duhului Demiurgic Național: 1
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
de somn. Doamne, cât era de frumoasă! Probabil că lucrase iar două ture. Mă privi mirată. Am intrat pur și simplu peste ea, în parfumul răcoros al lăcrămioarelor care persista în întreg apartamentul. Nimic nu se schimbase în lipsa mea. Doar încruntarea ei, tristețea și durerea, pe care i-o puteam simți de la distanță. - Vreau să îți arăt ceva! Dădu din cap, într-un gest pe care îl cunoșteam prea bine. Se pregătea să-mi spună ceva usturător, să mă expedieze . - Te
FOTOGRAFIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341611_a_342940]
-
încalțe bine și venim după voi la pomană. Duceți-vă voi înainte cu coșul, căci vine popa și nu te găsește acolo. O îndemnă Marius trăgând de timp ca să nu piardă finalul serialului. Gheorghe se străduia să nu râdă văzând încruntarea nevestei sale, la tentativele copilului de a o determina să plece mai degrabă. Femeia îi aruncă și lui o privire contrariată destul de grăitoare zicând: -Tu, ajut-o pe sora ta să se-ncalțe și să oprești televizorul înainte să ieșiți
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
amețesc privindu-te pînă la lacrimi, amețesc de albastrul tău, de aurorele tale dansând grațios, fluturând draperii policrome în care-mi scald spre purificare toate gândurile, limpezindu-mi fața de lacrimi, dar și sufletul - o, cerule nesfârșt, cer nestatornic, cu încruntări cenuși uneori, alteori cu franjuri întunecate de doliu, vorbind în tunete și scuipând peste noi fulgere, certând mânios pământul cu bice de foc ori cu tornade cumplite mereu ucigașe, fără să-ți mai răspundă cineva cu săgeți răzbunătoare trase în
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
luat în pleaznă” - că d-aia li se zice „bunici”, adică bun ici, bun colea ... îi pui unde vrei și unde ai nevoie ... Amar și inoportun calambur, nici măcar bun de a-ți adăuga o insignifiantă grimasă pe fața brăzdată de încruntări și culori a măștii pe care o schimbam adesea și nu fără oarece temei...Să revin însă, la subiect. Așadar, în împrejurări vizibil coercitive, bieții dascăli aveau pe linie extrașcolară și „plan economic” de îndeplinit - colectare de deșeuri de fier
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
ceva, se pogorâse în mine închipuirea unei doamne strașnice, tinere și frumoase și care își aducea la școală, adesea, copiii d-sale, un băiat și o fetiță, cărora toată clasa mamei lor i-a devenit prieteni. Dispăruse ca prin farmec încruntarea și servituțile anilor pierduți fără rost, ceva se înălțase în mine ca o icoană vie îndemnând la plecăciune și smerenie în fața blândeții și a bunătății personificate de scumpa noastră învățătoare de-acum peste o jumătate de secol. Pe Puiu, vrednicul
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
să o renegăm din familie. Furioasă și acum ca și atunci cănd am părăsit acel loc, mă întrebam ce a fost în mintea celor ce au stabilit acel decret. Deși aflau de nenumărate decese nu schițau nici măcar un rid de încruntare pe fața lor. Nu știau câtă durere îndurau acele femei, atât fizic cât și interioară, cu siguranță aceia nu erau oameni, erau tirani care se hrăneau cu răul pe care îl făceau femeilor și familiilor. Scrisoarea Mariei îmi relata toate
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]
-
bătrânețe”, erau atât de furate de traiectoria mirifică a bilelor de la rulete, de ritmul sonor al afișajelor de la mașinile mecanice, “tăcerea” complice a învârtitului zarurilor și făcutului cărților de joc că n-am zărit o tresărire, semn de plictiseală, oboseală, încruntare la ratare sau zâmbete ușor sfidătoare la “chiverniseală” la o adică, cu părul alb, cohete și distinse în mișcări care trimiteau la tinrerețile lor ademenitoare intens “curtate”, aveau în față mai mereu cafeaua și câte-un pahar de “ceva” care
DISTRACŢII, LUX NINEACĂ ŞI CRIZA...APROAPE ÎN L.V. (XV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346492_a_347821]
-
și să nu spun nimic atunci când le privesc, căci știu toată emoția ta și deopotrivă a mea. La doar gândul meschin că râzi și eu nu sunt acolo, îmi face puțin rău, dar suficient pentru o întoarcere a zâmbetului în încruntare. Nu mă vreau stăpână, ci numai acordarea deplină a atenției. Da, sunt defecte acestea, dar așa m-ai cunoscut. Nu vreau să mă gândesc la durerea mea, dar o simt și mă deprimă, mă alungă de la vise luminoase. Nu te
CÂND TU NU EŞTI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376384_a_377713]