792 matches
-
știe, vom ajunge la vreun rezultat pozitiv. Adă briceagul. Na l! Scobește. A scobit, același rezultat, ca și dincolo. Ce facem, s-au întrebat, aproape în același glas. Mergem la bâlbâit. Mergem. Bâlbâitul era președintele consiliului popular județean. Era ușa încuiată. Lăsăm pe mâine.Bine. Pe mâine. Când s-au dus,în dimineața următoare, Simirad tocmai venea de la DNA. Uite l. Vine de la DNA. De unde știi? Nu vezi de unde a ieșit? De acolo; că acolo e DNAul. și mai pe unde
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ideea lui era cît se poate de simplă și, la drept vorbind, previzibilă: ar fi trebuit să caute, Înainte de toate, chiar În seif! O idee la care Pablo consimți imediat cu entuziasm. Numai că, spre dezamăgirea amîndurora, găsiră ușa seifului Încuiată. — Probabil că le-ai pus Înapoi În seif și după aceea ai Închis seiful. Așa Încît nu-ți rămîne decît să te mai bărbierești o dată, deduse ironic maiorul. — Prietene Smith, din cîte Înțeleg, insinuezi că de fapt n-am deschis
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și groasă care umplea cutia era podoaba capilară a lui Georgie, tot părul ei negru presărat cu fire castanii. În ușă m-am ciocnit violent de Antonia. * — Georgie! am strigat. Georgie! și am bătut cu putere din nou în ușa încuiată a locuinței ei. Pe când scoteam mașina, i-am spus Antoniei că Georgie cu siguranță n-are nici o problemă deoarece este cu Alexander, iar Antonia mi-a zis că Alexander telefonase de la Rembers cu o seară înainte, când eu nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sticla spre geanta sa. — Ba bine că nu! E totul acolo. Luând o dușcă sau două, Își uscă buzele, apoi privi În jur. Ah, doamna Pandora. Se duse la bibliotecă. Mi-ar prinde bine un fum. Îmi pare rău, e Încuiată, i-am explicat, șchiopătând până la pervaz. Corpul mă durea la fel, de parcă ar fi fost fabricat din membre asamblate la nimereală. Am aruncat pachetul de Moslem pe masă. — Chibritul e dincolo. Am arătat cu degetul, târându-mă Înapoi. După ce Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
victimă. Degetele mele nărăvașe trebuie să fi tremurat pe portțigaret mai mult decât Îmi dădeam seama, pentru Manetti le privi cu curiozitate. — Vă rog, domnule Knisch. Nu mă deranjează fumul de țigară. — Mulțumesc, i-am spus, ridicând caseta. Dar e Încuiată. — În orice caz, mai am un motiv să presupun că mai era o a treia persoană În apartament. De fapt, e cel mai plauzibil. Mă tot gândeam că vizitatorul d-rei Wilms venise după ceva ce credea că se afla În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Toate întrebările astea mi se-nvălmășesc în cap în timp ce mă-ntorc la bucătărie, încruntat și posac, ca să mormăi la taică-meu cu îndreptățire când își deschide gura plină de șarlotă și zice: — Nu pricep de ce trebuie să stai cu ușa încuiată. În ruptul capului nu pricep. Unde te crezi, la Gara Centrală? — ... intimitate... o ființă umană... Aici niciodată, răspund eu dând desertul la o parte și-ncep să țip: Nu mă simt bine - n-aveți de gând să mă lăsați odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
îmi dau seama că mama zgâlțâie furioasă clanța. Clanța ușii pe care am uitat s-o încui! Știam eu că așa o să pățesc odată și-odată! Prins! Asta-i totuna cu mort! — Deschide, Alex. Te rog să deschizi imediat! E încuiată. Nu m-au prins! Și, judecând după vietatea din mâna mea, s-ar zice că nici mort nu-s. Freac-o! freac-o! „Linge-mă, Voinicule - linge-mă ca lumea, dă-mi o limbă fierbinte! Sunt sutienul baban și fierbinte al Lenorei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
știu că eu, unul, îmi amintesc! - să-mi dea paltonul și galoșii - ce mai, punct ochit, punct lovit, mămico, cu galoșii ăia! - să-mi încuie ușa-n nas (să-mi încuie ușa-n nas!) și să mă anunțe din spatele ușii încuiate că n-o să mă mai primească niciodată în casă, așa că ar fi mai bine să-mi iau tălpășița, să încep o viață nouă; nu trebuie decât să ia această măsură simplă și rapidă ca să obțină pe dată o mărturisire, autoflagelarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
gust trebuie să aibă pâinea adevărată? Mi-ai fi putut folosi inima drept cocă, atât de tare mi se înmuiase!). Bag mâna-n foc că trăiești într-un loc unde aerul continuă să fie neotrăvit și nimeni nu ține ușa încuiată - și pe toți îi doare-n cur de bani sau averi. Hei, și pe mine mă doare-n cur, Dovlecel, nu m-am mânjit cu ele sau alte chestii din astea care țin de clasa mijlocie! Ah, tu, fată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu mine. Eu nu sunt decât un pui de aligator pe care îl aruncați în veceu când nu mai puteți să-l țineți. Helen bagă mașina în viteză. Apasă un buton, și portiera lui Stridie se blochează. Și, din afara mașinii încuiate, înfundat și în surdină, Stridie strigă: N-aveți decât să mă aruncați în veceu, că tot niște oameni de rahat o să rămâneți. Și eu o să tot cresc! Helen semnalizează și începe să se încadreze în trafic — N-aveți decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o spun, dar ai observat-o și tu... Vezi, de-aceea dimineață, cînd m-ai jignit, am vrut să-i spun mamei, ca prin ea, știindu-i sentimentele, să te lovesc. Furie de moment. Cînd am ajuns la ușa ei..., încuiată. Asta nu mi s-a mai întîmplat. Mi-a dat drumul, e drept, dar de ce s-a încuiat? Pe la prînz, cînd a plecat în oraș nu mi-a spus unde se duce și e prima oară cînd pleacă fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dumneavoastră ați zis-o, nu eu strînge Mihai din umeri, retrăgîndu-se. Vedeți cum umblați cu hîrtia dată, e secret de serviciu spune Teona. Duceți-o în birou și băgați-o în dosarul cu acte, pe care probabil că-l țineți încuiat, nu de alta, dar se fac controale... Ieșit din birou, cu obrazul gata să-i crape de roșu ce-i, Mihai coboară încet cele douăsprezece etaje, uitînd de lift, derutat de comportarea acelei femei "frumoasă, știe să fie delicată chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-ți întorc vorba de aseară, aș vrea să-ți spun că nefericirea mea, cîtă voi avea, va fi legată de prezența ta. Drept care eu surîde Mihai -, știind asta, îți voi telefona de fiecare dată cînd vin după cumpărături, să stai încuiată. Nu știu însă dacă vei putea rezista și-n cazul cînd voi sparge o sticlă sau două de coniac. Ești îngrozitor, Mihai!! Doamne, cu ce ți-am greșit?! se aude strigătul fetei, apoi telefonul se închide. "Și nici măcar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
licărul din ochii mei și să intre direct În sufletul unui confrate, artist și om de afaceri ca și el. Restul zilei mi l-am petrecut chircit În adîncul ascunzătorii mele. Abia cînd am auzit ușa prăvăliei Închizîndu-se și apoi Încuiată și pașii lui Norman dispărînd pe trotuar m-am strecurat afară din Balcon ca să mă uit În jur. În luna aprilie cărasem tone de hîrtie ferfenițită din cuibul familial În Balcon și, cu ajutorul ei, Îmi Încropisem un mic fotoliu. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dincolo de ușa aceea era „Pavilionul special“. Digby se simțea ca În copilărie cînd se furișa afară din dormitor, vădind mai multă Îndrăzneală decît ar fi dorit În realitate pentru a-și pune la Încercare curajul. Spera că va găsi ușa Încuiată și că nu va avea altceva de făcut decît să se Întoarcă În patul lui, cu onoarea satisfăcută... Dar ușa nu era Încuiată și o dată deschisă dezvălui o altă ușă, căreia Îi slujea drept paravan, menit să amortizeze zgomotele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să le explic despre ce este vorba. — Să-i sperii? Pe cine anume? — Doctorul era acolo, cu Poole, nu știu ce trebăluiau pe Întuneric... Vocea lui Stone se frînse - era Îngrozitor să auzi un om În toată firea suspinînd Înapoia unei uși Încuiate! — Dar ce săpau oamenii ăia? Îl iscodi Digby. Poate c-ai visat numai... — O subterană... a fost groaznic, băiete... Și zău că n-aveam de gînd să fac greva foamei, mă temeam doar să nu-mi pună otravă În mîncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Hilfe scoase un fel de rîgÎială și porni repede spre o cabină W.C., cu mîna bandajată Întinsă Înainte. Alunecă pe pardoseala udă, dar se ridică numaidecît și Începu să zgîlțîie ușa cabinei. Nu reuși s-o deschidă, căci era, bineînțeles, Încuiată. Păru dezorientat, neștiind ce să facă: parcă simțea nevoia să se ascundă Îndărătul unei uși, În vreo văgăună... — Dă-mi, te rog, un penny ca să deschid cabina - se milogi el, Întorcîndu-se cu fața spre Rowe. În clipa aceea, sirenele Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
plesneau foalele, se făcea în stomac o pastă grețoasă de celuloză, aproape că-mi crăpau cusăturile, aveam limba neagră de la tuș, e și amar, acum m-am mai obișnuit... - Nu-nțeleg... Ce e... Cine ești? Cum ai intrat prin ușa încuiată? Nu e posibil... Am verificat.... Cine... Strâng tare pleoapele, îmi încleștez maxilarele până-mi scrâșnesc dinții, îmi înfig unghiile în podul palmei, mă pișc de câteva ori și aștept să dispară. Dar nu, e tot acolo. - Cine sunt? Cine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mi ignoranță. Am aprins lumina din cameră ca să mă văd doar pe mine în geam. Apoi am tras draperiile. Nu l-am mai văzut niciodată pe Shane. În noaptea asta, cu luminile stinse, cu draperiile trase și ușa de la intrare încuiată, cu Shane dispărut, cu excepția fantomei lui, întreb: — Ce paradă? Mama zice: — E Parada Gay Pride. Tata zice: — Mărșăluim cu P.P.L.G. Și le-ar plăcea să mărșăluiesc cu ei. Le-ar plăcea să stau aici în întuneric prefăcându-mă că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de amor. Cuvântul amor are gust de ceară de urechi când îl gândesc în legătură cu Manus și Evie. Izbesc cu patul puștii în ușa dulapului, și pușca se descarcă. Încă un centimetru, și aș fi moartă. Cu mine moartă dincolo de ușa încuiată, Manus ar arde de viu. — Da, strigă Manus. O să fac orice. Doar, te rog, să nu mă lași să ard de viu sau să nu mă împuști. Orice, numai deschide ușa! Cu vârful sabotului, împing pastilele de Valium prin crăpătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
revistei BabeWear. Sari înapoi la apartamentul 15-G și la fotografia de pe combina stereo blondă care sunt eu, coperta mea, coperta revistei BabeWear, înrămată, și Dia Rhea arătând cu degetul spre mine. Sari înapoi la noi în biroul logopedei cu ușa încuiată și Brandy spunând cât de norocoasă a fost că au găsit-o surorile Rhea. Nu toată lumea primește a doua șansă de-a renaște și de-a fi crescut a doua oară, dar de data asta de o familie iubitoare. — Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
e un fals. O oglindă. Și lumina din spatele vitraliilor provine de fapt de la mici becuri, care creează o atmosferă de penumbră perpetuă prin ferestrele înalte, arcuite ale fumoarului gotic. Încă mai căutăm moduri de evadare. Încă mai stăm în fața ușilor încuiate și țipăm după ajutor. Dar nu prea tare, nu din toți bojocii. Cel puțin până când povestea noastră nu va putea deveni un film bun. Până când fiecare dintre noi nu va deveni un personaj îndeajuns de slab ca să fie jucat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
rotație, când fetița ajunge pe biroul ei, Cora o duce la baie și o așază pe marginea chiuvetei. Îi șterge cu un șervețel rujul de pe buzele roz. Îi spală și piaptănă părul uns. În timp ce următorul detectiv bate deja în ușa încuiată a băii, Cora îi spune fetiței: — Iartă-mă. Iartă-mă. Iartă-mă... Îi spune: O să fie bine. Și vâră o lamă adânc în vaginul moale de silicon. În gaura făcută de bărbat cu cuțitul. Dându-i capul pe spate, Cora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mult sprijinit pe același picior și Îi amorțise. Tocmai când credea că lucrurile se vor liniști cu Încă un plâns al bătrânului, acesta ieși din cabină și se agăță de clanța ușii pe care scria „DIRIGINTE”. Ușa era Într-adevăr Încuiată. Mai Încercă o dată să o deschidă. Același rezultat. Furios, Începu să o zgâlțâie. Soția dirigintelui se ridică În picioare indignată. Cele de la telefoane abia mai respirau. Bătrânul Începu să strige: Sabina, sunt eu, tata! E nebun, exclamă oficianta. Chipul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
le spun ce s-a întâmplat. Fotografii/album foto. Trebuia să-mi văd viața de până atunci. Trebuia să văd o poză cu mine și cu fata care murise în Grecia. Mi-am amintit că, la etaj, văzusem o ușă încuiată, lângă dormitorul în care mă trezisem. Voiam să găsesc cheia potrivită și să văd ce era așa important de era nevoie să fie închis înăuntrul casei. Am luat-o metodic, din living, ridicând diverse lucruri, uitându-mă la ele, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]