1,797 matches
-
arăta mai prețios decât era În realitate. Totuși, caseta era ciudată și am presupus că nu mai văzuse ceva de genul ăsta până atunci. Două jumătăți În formă de scoică erau ținute laolaltă de arc alungit În spate și o Încuietoare mică În față. De-a lungul suprafeței se intersectau niște linii subțiri ale unui model abstract, iar marginile celor două jumătăți erau șlefuite să semene cu niște... — Labii? Vocea Dorei suna neîncrezătoare. — Uită-te aici. Complet jenat, am ridicat cheița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la birou, vârî documentele În servietă și, cu un gest iritat, mătură restul de pe masă. Jucându-se cu căluțul de pe noptieră, colegul lui dădu doar din cap spre scaunul de bucătărie, cu un aer distrat și amuzat. Apoi dădu peste Încuietoare și burta se deschise. Surprins, ridică micul capac, apăsă botnița iar și aprobă satisfăcut când abdomenul căzu, conform așteptărilor. Mi-am imaginat că data viitoare când va mai face o șmecherie din asta, o să facă să curgă intestine ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
orice caz, până și el trebuie să se fi refulat undeva. Patul scârțâi și asta mi-a amintit de valiză. Oare ar trebui s-o verific? Ridicându-mă, am tras-o Între picioare. După ce am deformat o agățătoare pentru haine, Încuietoarea a fost ușor de dibuit. Mecanismul făcu clic de câteva ori, apoi se deschise pocnind. Din păcate În valiză n-am găsit nimic surprinzător: ceva lenjerie intimă curată, o cheie universală preferată de lăcătuși (am bănuit că așa a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Alex, de ce te porți așa, lămurește-mă și pe mine! Spune-mi, te rog, ce ți-am făcut noi la viața noastră ca să merităm o asemenea răsplată? Cred că întrebarea i se pare al naibii de originală. Cred că o socoate al naibii de încuietoare. Și partea proastă e că la fel îmi pare și mie. Ce altceva mi-au făcut ei la viața lor decât să se sacrifice? Or tocmai asta-i grozăvia care-mi depășește puterea de înțelegere - până-n ziua de azi, doctore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
prețioase ascunse-n pălării, dar a doctorului nu avea nimic. Acum ajunse la momentele periculoase ale căutării ei, pentru că examinarea unei pălării sau chiar a buzunarelor balonzaidului putea fi mascată, dar să tragă geamantanul din plasa de bagaje, să forțeze Încuietoarea cu lama briceagului și să ridice capacul erau acțiuni care o făceau și pe ea pasibilă de acuzația de tentativă de furt. Una din lamele briceagului se rupse În timp ce Încă se mai muncea cu Încuietoarea. Scopul ei era evident pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
plasa de bagaje, să forțeze Încuietoarea cu lama briceagului și să ridice capacul erau acțiuni care o făceau și pe ea pasibilă de acuzația de tentativă de furt. Una din lamele briceagului se rupse În timp ce Încă se mai muncea cu Încuietoarea. Scopul ei era evident pentru oricine trecea prin fața compartimentului. Transpiră puțin pe frunte, devenind frenetică În graba ei. Dacă sunt prinsă, asta Înseamnă concedierea, se gândi ea. Cea mai ieftină zdreanță din Anglia n-ar suporta așa ceva și dacă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
n-ar fi o pretenție exagerată. Aș putea să-mi iau un apartament mai mare și, când Janet va afla, se va Întoarce, nu mă va mai părăsi niciodată. Fericire, siguranță, se gândi ea, asta voi primi În schimb, și Încuietoarea cedă și capacul se ridică și degetele ei pătrunseră În secretele doctorului Czinner. Primul din ele era o burtieră de lână. O ridică cu grijă și-i găsi pașaportul. Acesta era pe numele de Richard John și la profesie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ușa de oțel Începu să sfârâie ca untul care se topește. — Anton! Femeia zdruncina clanța ușii de la dormitor. — Anton! Ce faci? De ce m-ai Închis Înăuntru? El strigă la ea peste zgomotul scăzut al flăcării: — Taci! O auzi pipăind pe la Încuietoare și scuturând clanța. Apoi rosti iar, imperativ: — Anton, dă-mi drumul să ies! De fiecare dată când Își lua buzele de la tub ca să-i răspundă, flacăra se micșora. Bazându-se pe frica și naivitatea ei, Îi strigă cu ferocitate: — Taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de cremă de față din geantă și el Întinse crema Într-un strat gros peste broasca ușii, lăsând doar o mică pată uscată. Începu să râdă ușor, pentru sine, și se aplecă aproape la nouăzeci de grade, cu ochii la Încuietoare. Ce mai broască, jubilă el În șoaptă, ce mai broască! — De ce ai nevoie de cremă? — Liniște, spuse el. E ca să nu se audă ce fac. Se Întoarse la soba rece și le făcu semn să se adune În jurul lui. — Broasca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
afară. Și din surîsul femeii, înflorit înăuntrul fortăreței, construită cu cinci foi de viță, în care s-a retras, amintirea lui naște surîsul fetei, cel de atunci, cînd a împăturit actul de naștere, cu linie la "numele tatălui", a troznit încuietoarea poșetei și s-a pierdut în lumina soarelui de toamnă, dincolo de ușile încărcate cu fier forjat. "Bătrîna bănuie, ori, mai precis, știe totul. Altfel, la ce bun toată povestea cu sentimentele paterne ale ăstuia cu doi copii?! Și ce dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rămîne perplex cînd vede sub nasul său un teanc de sute, scoase de Maria din poșetă. Chiar nu știi? Doamnă! șoptește Mihai cutremurat nu eu murdăresc totul pe unde trec. Maria bagă sutele înapoi în poșetă, după care pocnește scurt încuietoarea, furioasă, cu aerul că asta-i tot. Bine... oftează ea, îmbrăcîndu-și atît de repede blana, că Mihai nici n-a mai apucat să se ofere să i-o țină. Păcat! zice Maria, aranjîndu-se la oglindă. Am venit încoace înfuriată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
serviciu, pe care am găsit-o în casa ei de pe rîpele Țicăului bătută măr pînă la desfigurare, să spună dacă a dat cuiva cheia de la cancelarie... Cine să-și închipuie că unul ca mine era în stare să descuie orice încuietoare doar cu un ac și o sîrmă lățită la capăt?!... Ei da, văd că nu ți-ai dezmințit originea... rîde Maria, înfruntînd privirea lui Mihai. Și chiar nu te-au prins? îl privește ea cu suspiciune. Doar dacă mă torni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acolo unde bănuiam că trebuie să fie limba de la broască. Eram concentrat, înfipsesem dalta în lemn și izbeam cu ciocanul, zgomotul era asurzitor, casa scării vuia ca o hală industrială, când, deodată, în plină străduință a mea de-a vedea încuietoarea cedând, s-a petrecut un lucru neașteptat, am auzit înăuntru o voce de femeie, un pic mirată, întrebând „e cineva?“ și am văzut-o pe mama apărând în cadrul ușii, cu cel mai nevinovat chip din lume. În spatele ei, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
puțin din scris atât cât să-l strâng tare, tare de tot la piept și să scâncesc încet, șoptit, Matei. 12. Lui Tudor Vladimirescu, cu uimire și presupuneri Dacă pantalonii de uniformă stau ghem pe calorifer și haina atârnă de încuietoarea ferestrei, dacă un papuc e în holul apartamentului 40 și celălalt s-a ascuns după un fotoliu din camera mare, dacă o înghețată Polar, de vanilie, se topește pe biroul elevului Filip și zeama se prelinge peste cărți, caiete, foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mă prinseră de umăr. Un al doilea polițist își așeză chipiul plat și țuguiat pe capota mașinii, lângă omul mort, și începu să tragă de portieră. Impactul frontal comprimase secțiunea din față a compartimentului pentru pasager, împingând puternic ușile în încuietori. Un infirmier de ambulanță se întinse către mine și-mi tăie mâneca dreaptă. Un bărbat tânăr, într-un costum închis la culoare, îmi trase mâna prin geam. Când acul hipodermic îmi pătrunse în braț, m-am întrebat dacă doctorul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a-i scoate în evidență într-un fel sau altul. Karen îmi atingea soția cu mângâieri stranii, lovind-o ușor cu vârfurile degetelor, mai întâi pe umeri, de-a lungul adânciturilor roz lăsate de lenjeria intimă, apoi pe spate, unde încuietorile de metal ale sutienului lăsaseră pe piele amprenta unui medalion, și-n cele din urmă pe gropițele săpate de elastic chiar sub sâni. Soția mea a rămas în tot acest timp într-o stare ca de transă, bolborosind în barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
carlingii conținea un mic fragment din cerul Pacificului, huruitul unei aeronave ce-și încălzea motoarele pe puntea unui portavion cu treizeci de ani în urmă. I-am privit pe cei doi polițiști cum își antrenează câinele prin curte. Am deschis încuietoarea bordului și-am forțat torpedoul să coboare. Înăuntru, acoperite de praf și plastic solzos, erau mai multe obiecte pe care Catherine nu reușise să le reclame: un set de hărți itinerare, un roman ușor pornografic pe care mi-l împrumutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu comenzi pentru invalizi, răni complexe și auto-amplificatoare ale persoanelor cu unul sau două membre amputate, răni cauzate de accesorii speciale precum casetofoane, dulăpioare pentru cocteiluri și radiotelefoane, rănile provocate de simbolurile cromate ale producătorului, pinioanele centurilor de siguranță și încuietorile gemulețelor laterale. La urmă venea grupul de răni care-l preocupaseră evident cel mai mult pe Vaughan - rănile la nivelul organelor genitale înregistrate în timpul accidentelor de automobil. Fotografiile care ilustrau opțiunile puse la dispoziție erau evident alese cu enormă grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
precisă a stâlpilor de parbriz, proeminența unui adăpost de far, forma bombată a unei apărătoare de roată. Era obsedat de profilul aerisitoarelor cromate de pe barele de protecție, de cornișele din oțel inoxidabil ale caroseriei, de capacele ștergătoarelor de parbriz, de încuietorile portbagajului și ale portierelor. Hoinărea prin parcările supermarkuritelor de lângă Western Avenue ca și când s-ar fi plimbat printr-o colonie estivală, fascinat de aripile înălțate ale unei mașini Corvette pe care o tânără gospodină o scoate cu spatele în stradă. Spoilerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și a sunat la poarta mare din blăni de stejar, întărită cu drugi de fier. Probabil că l-a văzut cineva pe fereastră, de vreme ce poarta s-a deschis după un bîzîit ușor. Era o inovație adusă de prinț din Germania, încuietoarea magnetică, acționată cu electricitate. Era de fapt singura folosire a electricității în Vladia și asta datorită faptului că prințul adusese în Vilă bateria de pornire a avionului său, care rămăsese să ierneze sus, pe platoul pustiu, unde vara mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a mai intrat în odăile acelea, a moșmondit ceva și a scos un fel de geamantan-cufăr din piele, cu întărituri de metal. Nu era greu, pentru că fără efort l-a pus pe masă și cu o mișcare sigură a desfăcut încuietorile. Înăuntru erau două teancuri de hârtii tipărite, legate cu gumilastic cenușiu. A luat unul din teancuri, unul ce părea mai mic, mai subțirel și l-a trântit demonstrativ pe tăblia mesei, "Uite domnule Popianu, uite, acestea sînt adeziunile, semnate. Sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-i lanterna. În același sens, au verificat toate legăturile telefonice. Singura care a mai funcționa a fost smulsă din perete de Veriga Lipsă cu mâna lui păroasă, musculoasă. De-aia a vârât Contesa Clarviziune dințișorii furculițelor de plastic în toate încuietorile și i-a rupt înăuntru. Nici o cheie nu mai poate fi folosită. Așa, în eventualitatea că ofițerul care se ocupă de eliberarea ei condiționată i-ar putea da de urmă cu brățara aia. Nu, nici unul dintre noi nu dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pentru multe. Și îi vezi aburul răsuflării la fiecare cuvânt. Soarele n-a răsărit încă. E frig și pute. Mâncare ioc. Noi ceilalți îi spunem Sorei Justițiare: șșș. Oamenii de afară ar putea auzi și ar veni să ne salveze. Încuietoarea scoate un clic și usa cabinei se deschide, dezvăluind-o pe doamna Clark în halatul ei lărgit din flotir. Are pleoapele roșii, pe jumătate căzute, și iese în hol închizând ușa în urma ei. Ascultă, madam, zice Sora Justițiară. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
N-aveai nevoie de permisiunea cuiva. În cabinet e doar patul pliant, un corp de bucătărie cu o chiuvetă de metal pentru spălatul mâinilor, un întrerupător pe perete. Valiza albastră de plastic în care e livrată Betty Suflătoarea n-are încuietoare. Grupul o rostogolește pe Betty pe o parte, și din colțul gurii, mai întâi picură, pic, pic, apoi curge un firicel subțire, un terci cremos. Parte din materia apoasă i se scurge pe obrazul roz de cauciuc. Parte îi rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un prânz copios. Din când în când își ștergea fața încărcată de grăsime cu un șervețel având mare grijă să nu-și atingă buzele vopsite strident, creionate din plin. Avea degetele încărcate de inele, o poșetă veche, albă cândva, cu încuietoare nichelată. Privea plină de interes în interiorul încăperii, uneori își trecea limba peste buze, dinții îi erau plini de ruj. Dintr-odată se desprinse de lângă stâlpul rotund și porni către una dintre mese, tocmai eliberată, se opri, cercetă cu privire expertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]