184 matches
-
pură a intuițiunei ei, în care așadar cunoștința geometrică nebazîndu-se decât pe intuițiune apriorică are evidență nemijlocită și fiindcă obiectele (după forma lor) sânt date apriori în intuițiune prin cunoștința aceasta. Dară cu noțiunile intelectuale pure începe și trebuința fără încunjur de a căuta deducțiunea transcendentală nu numai pentru ele, ci și pentru spațiu, fiindcă ele, nevorbind despre obiecte prin predicatele intuițiunei și a sensibilității, ci prin acelea ale cugetărei apriorice pure, se și referă general la obiecte, lipsite de toate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
energie, și conținutul cugetării e determinat prin natura și istoria sa. Toate părțile acestui cerc întins se influințează reciproc, toate se țin una de alta spre a forma un întreg, tocmai așa cum pământul cu toate păturile de aer ce-l încunjură constituie o unitate cuprinsă. Întregul glob are însă un centru cătră care se grămădește toată N-am amestecat noi românii aceste cercuri? N-am lăsat neobservate locuri mai apropiate interesului bine înțeles al nostru și ne-am alipit de cercuri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de materii vegetale) daca alte activități ale naturii n-ar compensa și echilibra această pierdere. Pământul însuși aburește. Din crăpăturile lui, foarte numeroase pe fața pământului, curge gaz de acid carbonic în mulțime și s-amestecă cu aerul ce-l încunjură. El picură în izvoarele de la Carlsbad, vuiește ca din niște foi suterane din tăpșanul de la Paderborn, clămpănește în buzunarul ducelui de Nassau, sperie pe călătorii nevinovați din Hundsgrotte, escită interesul geologilor chemici în peșterele de la Pyrmont și e cumplit pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
libitum datoria publică, deja insuportabilă? Va spori dările și taxele, de-a căror zilnică introducere gem coloanele "Monitorului" precum gem contribuabilii? Cine-o poate ști? Ceea ce știm numai este că materialul de oameni de cari ilustrul om de stat e încunjurat se compune din tot ce e moralmente decăzut în țară și că regimul demagogiei autoritare este și mai favorabil dezvoltării viciilor și cupidității. De aceea am încheia cu proverbul: Să nu dea Dumnezeu omului cât poate purta. [10 noiembrie 1882
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
carte; că directorii de bancă națională, prefecții, administratorii de domenii sunt recrutați dintre absolvenții a patru clase primare, că nimic nu se poate compara cu neagra neștiință a acestor adunături. Dar, înc' odată, sunt oamenii noștri. Tu vrei să te încunjuri cu alte elemente, vrei oameni mai curați și mai cu carte? Rău faci. Pe cât trăim, cu oamenii noștri trebuie să mergem; și cu cât mai înjosiți sunt, cu cât mai nemernici, cu cât mai ignoranți, cu atâta serviciile pe cari
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
bună - rea, tot mai prezinta oarecari garanții pentru pătrunderea a o mână de oameni independenți în Adunări. Din momentul ce și aceste garanții ar fi înlăturate, nu mai poate fi vorba nici de principii, nici de partide; un stăpân autotputernic, încunjurat de creaturile lui, și o masă, inertă, intimidată de poliție și de arhistrategii gardei naționale - iată țara! A opri realizarea unei asemenea stări de lucruri e o datorie și nu reîmprospătarea unor vechi certuri și disensiuni va opri pe cineva
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Nu înțelege că țăranul nostru e tot cel de acum trei - zeci de ani, dar că sarcinele lui a devenit de douăzeci de ori mai mari numai pentru a ținea cu îmbielșugare toată demagogia lacomă, necinstită și leneșă care-l încunjură. Nu 'nțelege că, pentru a încălța vitele, trebuie să muncească oamenii și să renunțe, sub formele cele mai diferite de dări directe și indirecte, la cea mai mare parte din produsul muncii lor, precum au arătat-o aceasta d. A. V.
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
idei nemerite și cari vor rămâne pururea tineri, găsim un remediu în contra regresului intelectual, nu vom uita că și în timpurile noastre există un asemenea izvor pururea reîntineritor, poezia populară, atât cea de la noi cât aceea a popoarelor ce ne încunjură. De aceea am dat și acestei literaturi un loc larg în coloanele noastre. Pentru ca foaia să intereseze pe toți cititorii, i-am dat varietatea necesară și sperăm că concursul unui public binevoitor nu ne va lipsi. E. [4 decembrie 1888
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pungașii pe cari i-au adus fanarioții, nu toți Cârjaliii și Caragialîii, nu toate stârpiturile Fanarului și ale Orientului, nu toți bandiții lui Pazvan și Ypsilant pot pretinde a fi din societatea romană. Din societatea românilor "Romînului" de cari era încunjurat d. Chițu la banchet da; dar nu din societatea românilor adevărați și în sensul propriu al cuvântului. Aci, în orice mocan din Săcele ori din Rucăr e mai multă nobleță de rasă omenească, mai multă capacitate de adevăr, mai multă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pune mâna. Și tocmai pentru aceasta adevăratul său partid politic nu poate fi compus din oameni ai țării. Ovreiași pomadați și frizați, galopini de bursă, gheșeftari și antreprenori în doi peri, iată elementele pe cari le încurajează și cari 'l încunjură; cu aceștia; singurii ce sunt tot atât de ușori ca caracter și inteligență, d-sa face politică, economie națională, istorie... literatură chiar. Dar, pe de altă parte, crede că d. Kogălniceanu - cu toată importanța ce-o dădeau Mircea și Ștefan cel Sfânt
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a răpăit o mitralieră. Când a stat, din spatele nostru s-a ridicat un ramăt de parcă ar fi rupt haitul pe Bistriță. Am înlemnit. - S-a retras reghimentul, a zis unul, și noi am rămas aici. - Ba, pe toți i-a încunjurat. - Ce ne facem, măi cutare ? - Așteptăm, zice el. Deodată, dintr-un lan, începură a se prelinge, una câte una, umbre. Din burniță țârâia mereu. - Ce facem, măi Vasî ? am zis eu în șoaptă. Vasî, de colo : - Am scăpat de grijă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Așa Boemii s’au’ așezat in basenul superior al Elbei, mărginit foarte lămurit de munții numiți pădurea Boemă spre sud, iar dinspre nord cu Erz-Gebirge și Riesen-Gebirge. Ungurii de asemenea s-au așezat în regiunea Dunării mijlocii și a Tisei, încunjurați din toate părțile de munții Carpați, si anume pe lângă Viena de Carpații mici, din spre slavii nordici și români de diversele ramuri ale Carpaților mari, iar către slavii sudici de munții Dravei (Waradin și Sirmiu). Dacă privim naționalitățile mai mici
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Abia veacul nostru văzu dispărând stavila ridicată între ele și unirea lor într-un singur corp. Dar aici era vorba numai de piedici ridicate de oameni, de greutăți politice, și faptele omului, mai ușor se pot învinge sau cel puțin încunjura. Creațiile naturii însă stau înaintea noastră ca o putere mult mai mare și mai greu de răpus. De câtă încordare va avea nevoie simțământul național la români, pentru ca luându-și zborul peste culmile carpatine, să prindă într-un singur lanț
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
câmpie, și căutaseră aici un adăpost și o poziție strategică minunată, apărați fiind în frunte de cursul Timișului, iar cu spatele rezemați pe munții păduroși ce se întind la nordul acestui râu și care munți îi fereau de a fi încunjurați. Lupta ce se dădu aici fu foarte sângeroasă. Se spunea mai târziu între soldați, că nemaiajungând pânza pentru legatul rănilor, Traian își rupsese hainele pentru a procura cârpele trebuincioase. Dacii fură învinși și din cauza unei furtuni ce izbucni în timpul luptei
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Cu-a lui vârf întîi îl cearcă, Pân- se lasă dinadins Și încet pășește-n apă. Ochiul ei s-aprinde, cere, Iară buzele-i se crapă De o stranie plăcere, Totuși valul nu se taie Cercuind apa bălae Ci-o încunjură frumoasă Ș-o îmbracă cu văpae În lucire scânteioasă. Și deși în lac înnoată, El nu mișcă, nici se-ncreață, Ca o floare-i aninată De oglinda cea măreață. El din trestii o privește, Nici se mișcă,... - ncremenește L-arătarea ei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
boabe Pe-a lor văluri sunt podoabe. Și prin pânze străvezie, A lor glesne argintie Nu s-ating nici de pământ, Ci se leagănă de vânt, Căci ușor de mâni se prind, Trag un danț și mi-l întind, Leagănul încunjurînd Și din gură cuvântând, Cuvântând cuvinte rare Ca niște mărgăritare. Una zise: "Drag băiat, Vei fi mare împărat, Căci așa îți este scris, Cum ți-o spun acum în vis". Alta zise: "Vei fi tare 96 {EminescuOpVI 97} Fără vr-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Dor mi-e mie, Doamne, dor De-a măicuții sânișor, Dor mi-e mie de surori Și de frații iubitori, Dar mai dor mi-e de drăguță, De drăguța cea albuță. Și tu, Doamne, de-ai îmbla Lumea de-ai încunjura, Nu-i ca flacările crunte Care dorul te pătrunde. Dar nici dorul de surori Nici cel dor de frățiori Nu-i ca dorul de măicuță Și ca dorul de drăguță. Multe stele sunt pe cer Eu de dorul mândri pier
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
îngereoa mea, Lelea lelișoara mea, Mult m-apasă jelea ta. Da eu mi ț-oi da de veste Până holdele vor crește - Știe dragul Dumnezeu, Că eu mor de dragul tău. 110 Vai, săracă străinătate, Rău m-ai fost, fără dreptate, Încunjurai țările toate Nici de-un bine n-avui parte. Multe țări am ocolit Odihnă n-am dobândit. Așa-mi vine-a uneori Să mă duc la munți cu flori Să mă jelcuesc cu dor, Să-mi vină ceasul să mor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și voinicul intră. Luna răsărise dintre munți și se oglindea într-un lac mare și limpede, ca seninul cerului. în fundul lui se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur; iar în mijlocul lui, pe o insulă de smarand, încunjurat de un crâng de arbori verzi și stufoși, se ridica un mândru palat de o marmură ca laptele, lucie și albă, - atât de lucie, încît în ziduri răsfrângea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă și luncă, lac și țărmuri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fruntea și părul, și-i șopti: - Ce frumoasă ești tu, ce dragă-mi ești! A cui ești tu, fata mea? 319 {EminescuOpVI 320} - A mamei pădurilor - răspunse ea suspinând - mă vei iubi tu acuma, când știi a cui sunt? Ea încunjură cu amândouă brațele ei goale grumazul lui, și se uită lung la el, în ochii lui. - Ce-mi pasă a cui ești - zise el - destul că te iubesc. - Dacă mă iubești, să fugim atuncea - zise ea lipindu-se mai tare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și plecă în lume. Trecea prin codri pustii, prin munți cu fruntea ninsă, și când răsărea dintre stânci bătrâne luna cam palidă ca fața unei fete moarte, atunci vedea din când în când cîte-o streanță uriașă atârnată de cer, ce încunjura cu poalele ei vârful vre - unui munte - o noapte sfârticată, un trecut în ruină, un castel numai pietre și ziduri sparte. Când se lumină de ziuă, Făt-Frumos vede că șirul munților dă într-o mare verde și întinsă, ce trăește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dar, șopti ea încunjurîndu-i gâtul cu brațele ei albe și lipindu-și gurița de buzele lui. Sărutarea ei îl împlu de geniu și de-o nouă putere. Astfel îmbrățișați, aruncă neagra și strălucita lui mantie peste umerii ei albi, îi încunjură talia strîngînd-o tare la piept, iar cu ceilaltă mână fluturând o parte a mantiei se ridicară încet, încet prin {EminescuOpVII 106} aerul luciu și pătruns de razele lunei, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de stele, până ce ajunseră în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cerului, prin roiurile de stele, până ce ajunseră în lună. Călătoria lor nu fusă decât o sărutare lungă. El puse jos dulcea lui sarcină pe malul mirositor al unui lac albastru ce oglindea în adîncu-i toată cununa de dumbrave ce-l încunjura și deschidea ochilor o lume întreagă în adânc. El își lua calea iar spre pământ. Aproape de pământ, el șezu pe coastele unui nour negru și se uită lung și cugetător pentru ultima oară asupra pământului. Luă cartea lui Zoroastru, deschise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
unui tânăr demon lângă chipul unui înger ce n-a cunoscut niciodată îndoiala. Două vorbe concluzive. Cine este omul adevărat al acestor întîmplări, Dan ori Dionis? Mulți din lectorii noștri vor fi căutat cheia întîmplărilor lui în lucrurile ce-l încunjurau; ei vor fi găsit elementele constitutive a vieții lui sufletești în realitate: Ruben e Riven; umbra din părete, care joacă un rol atât de mare, e portretul cu ochii albaștri; cu disparițiunea acestuia dispare ceea ce veți fi îndemnați a numi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bolnave. Fost-au vis sau nu, asta-i întrebarea. Nu cumva îndărătul culiselor vieței e un regisor a cărui esistență n-o putem esplica? Nu cumva suntem asemenea acelor figuranți cari, voind a reprezenta o armată mare, trec pe scenă, încunjură fondalul și reapar iarăși? Nu este oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate ce dispare într-o companie veche spre a reapărea în una nouă, armată mare pentru individul constituit în spectator, dar același număr mărginit pentru regisor. Nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]