1,401 matches
-
din tot secolul XX? încotro mergem mai departe presupunînd că am dreptate, măcar parțial, în cele zise mai sus? Ei bine, dacă avem acest punct de referință, simultan ferm sau clar și fluid sau elusiv, începem să privim înainte și îndărăt, începem să judecăm diversele grupuri literare, categorii ideologice, serii cronologice, "generații" de intelectuali și de scriitori în funcție de modul în care se leagă, se raportează, se întretaie dialectic cu acest nivel central, producător de sens. Vom observa cu mai multă ușurință
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
imensă și trufașă în propria originalitate, fără îndoială. Dar se validează pe sine și altfel: prin saluturi către lumea antebelică, prin generoasa integrare a "reînnoiților" și "oropsiților" din "generația de aur". Generația anilor '60 vădește o anume ambiguitate cînd privește îndărăt; ea îi descoperă pe interbelici, ca și "placa turnantă", dar cu anume stînjeneală, care trădează o înrudiere cam nedorită. Eu de aici aș porni o analiză a realizărilor ca și a minusurilor acestei categorii de scriitori: de la hibriditate la incertitudinea
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
mă tem de înger”; „N-avem drept”; „Nu vindeți pământul țării”; (verb justificat pe deplin în momentul actual, când totul e de vânzare); „Nu te grăbi”, ș.a. Cu regretul viselor spulberate și a tinereții trecute prea repede, poetul spune, privind îndărăt: „Răscolesc prin amintiri ani grei ai tinereții, / Cu nostalgice trăiri învârtesc la roata vieții / Mă opresc îngândurat când dau de zile ferice, / Azi cu părul grizonat mă amuz ca un novice. Au fost vremi când îmi doream să cutreier Lumea
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
Triburțiu et compania, - semnele împrăștiate prin Evropa de îndelungata filiație a lui Aeneas, fugarul, răsădind zeii troieni ca pe niște lăstari verzi încă mai întâi pe pământul penisulei italice, de unde energia Troiei nimicite avea să renască întinzându-se din nou îndărăt până la Eufrat, dincolo și de locul de origină... , pedepsit de sergentul Cioancă să execute culcări pe aerodromul înzăpezit al lui ianuarie 1940, le făcea bucuros ca pe o gimnastică, în timp ce scanda tare tocmai din Eneida, contra olteanului Cioancă, gradatul rău
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
demonizat: "Soare Viscol Umbră Gând/ Păsări Liniște Omăt/ Și natură!// în penaje noi, condurii,/ în vechi mantii, tremurând,/ Măreția morții pură.// Unde-i râul?/ Om fi-ajuns/ în infern, în paradis./ Printre labele pădurii./ (Nu mai bate! E închis.)/ Timpul fuge îndărăt,/ îndărăt și într-ascuns.// Lașități. Caricatură./ Păsări Liniște Omăt// Când mă-ntorc am să-ți arăt/ semnul serii de pe armură/ ca doi pinteni mici de orz.// Era umed. Era bură./ (Nici un fel de noimă Rut)/A fost soare, - a fost
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
Soare Viscol Umbră Gând/ Păsări Liniște Omăt/ Și natură!// în penaje noi, condurii,/ în vechi mantii, tremurând,/ Măreția morții pură.// Unde-i râul?/ Om fi-ajuns/ în infern, în paradis./ Printre labele pădurii./ (Nu mai bate! E închis.)/ Timpul fuge îndărăt,/ îndărăt și într-ascuns.// Lașități. Caricatură./ Păsări Liniște Omăt// Când mă-ntorc am să-ți arăt/ semnul serii de pe armură/ ca doi pinteni mici de orz.// Era umed. Era bură./ (Nici un fel de noimă Rut)/A fost soare, - a fost plăcut
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
să vină după noi; numai tu ai fost o viață-ntreagă steaua-n care credem amândoi. si cand drumul va avea un capăt, undeva, prin pajiști de omăt, voi cerși femeie și-am să capăt dreptul să-l trudim...spre îndărăt. LA BILANȚ viață era așa minunată. nimeni nu mă-njura, toți treceau și-n citadela mea defăimata am facut o revoltă pe șleau. să nu mai aud cântec de Mare, cum se zbate spre țărmuri, mereu, când vin arcele din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
să vină după noi; numai tu ai fost o viață-ntreagă steaua-n care credem amândoi. si cand drumul va avea un capăt, undeva, prin pajiști de omăt, voi cerși femeie și-am să capăt dreptul să-l trudim...spre îndărăt. LA BILANȚ viață era așa minunată. nimeni nu mă-njura, toți treceau și-n citadela mea defăimata am facut o revoltă pe șleau. să nu mai aud cântec de Mare, cum se zbate spre țărmuri, mereu, când vin arcele din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
râd de neașteptata arătare, alții se minunează, alții ne cer să-i acceptăm măcar câteva ore la bord. Pluta trezește nostalgia după starea de grație în care eram în armonie cu natura. Dacă o sfidezi cu tehnica, natura se zburlește îndărăt. Așa, pe un biscuite de lemn - cum este pluta -, la mila ei, la voia ei, natura își dezvăluie fața pe care betoanele o obturează: o față prietenoasă, caldă, sensibilă, în care fiecare iz de iarbă, fiecare ciripit de pasăre, fiecare
Agenda2003-29-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281266_a_282595]
-
Pavel Bellu“ își reîncepe activitatea luni, 27 septembrie, la ora 17, în Sala Lira a Casei de Cultură a Municipiului Timișoara (str. Miron Costin nr. 2) printr-o întâlnire literară cu scriitorul Marian Drumur și romanul său intitulat „Soldatule, mergi îndărăt“ și apărut la Editura Artpress. Prezintă Mircea Șerbănescu, A.D. Rachieru, Nina Ceranu, Ion Pachia Tatomirescu, Rodica Pop, Alexandru Șelaru, Rodica Opreanu. Redactorul-șef Mircea Șerbănescu va prezenta nr. 47 al revistei „Anotimpuri literare“. ( S. P.) Valabilitate prelungită În conformitate cu prevederile Autorității
Agenda2004-39-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282928_a_284257]
-
care odată aveau darul s-o atragă hipnotic. Astăzi, Mărținei nui mai pasă de antichități inedite, nici de concurență acerbă de pe piața de Artă. Pur și simplu ea matură cu privirea de sus în jos și de la dreapta la stanga, apoi, îndărăt... la rând, toate rafturile, privește absența peste peretele brodat cu artefacte medievale, dintre care, unele, fac obiectul licitației următoare. Se anunță a fi un eveniment unic pentru care, în sinea să recunoaște, a fost o vreme în care și-ar
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
vremea aceea ei încă nu fuseseră eliberați, - sentimentul că ei erau niște copii spăimoși, cu ochii holbîndu-li-se în cap de orice. Apoi mai e, tot infantilă, veselia lor tipică așa cum apare și în mașina lui Bayard, eroul cărții, șofînd, în timp ce, îndărăt, pe banca din fund, prin oglinda retrovizoare, el îi vede hlizindu-se, de însăși aventură lor rasială, pe cei trei patru negri înghesuiți și transportați de acel cavaler alb, tînăr, năbădăios, si care se făcea una cu ei... La Clermont
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
nu-i stă în caracter să facă. Aici am salutat frumos întreg echipajul pornit în vilegiatura, bravînd universul întreg și lumea întreagă, ori societățile întregi, oricare ar fi fost ele și orice deprinderi ar fi avut. Și, făcînd un pas îndărăt, îmi adusei aminte că nu mă recomandasem, ceea ce ar fi fost o mare necuviința. Deoarece Buturuga o făcuse aproape că un tip de lume. Și zicînd cum mă cheamă, și făcînd înaintea lor încă o plecăciune, am auzit-o pe
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
au luat făină de la turci (Păi, da! n.n.), ca la dînșii se află multă, si pa unde auziia pîn țară că iaste lipsa mult,... la trimetea...pînă ce au ajunsu oamenii la secera de grîu..." După cum apucai de zisei mai îndărăt. P.S.: Toate că toate. Dar acum venim și zicem,... ori venim la subiectu. Cum ar clama, culmea, un țărănist, trecut pe la Fanar: Ci dar să venim la prochimen. Or, la obiect, domnilor, la obiect cum ar strigă arțăgoasa opozițiunea, fir-
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
secol, cu un mileniu în urma istoriei. Aici, însă, e vorba de cu totul altceva. Nu trecutul edulcorat, nu șovinismul împănat cu acadele al medievismului romantic ne stau în cale, ci trecutul imediat, moștenirea comunistă și ceaușistă, care trag de noi îndărăt ca niște ghiulele de plumb. Acum e vorba, pur și simplu, să reconstruim o lume. Or, ea nu poate fi construită pe nisipul mișcător al minciunii și bagatelizării unei tragedii naționale. A merge înainte ca și când nu s-ar fi întâmplat
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
am depus sărmana hîrtiuță lăsînd-o să pice într-un fel de platou gri, crăpat, de plastic probabil, după ușurința lui în spațiu... Asta fusese totul. Deși, remarca mea de bucureștean, obișnuit să nu scape ce vede pe stradă, mai avea îndărăt încă una; o remarcă străveche, de pe timpuri, și dintr-o cu totul altă lume. Eram la New York, prin una mie nouă sute șaptezeci și șase, în luna noiembrie, abia începută. Mă plimbam pe strada 52 foarte animată la acea oră a
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
muncitorii ies în stradă convinși că Iliescu, revenit la post, le va da salarii mari pentru produse nevândute de uzine neclintite. Cum n-o să aibă de unde, nu va rămâne decât soluția "Lukașenko". Atunci va fi ajuns la capăt drumul nostru îndărăt. Ne place să ne fixăm prostia în trecut. Vorbim despre naivitățile noastre din 1990. Nu este sigur că le-am depășit. De exemplu, am scris că Iliescu și-a ratat visul socialist. Așa să fie? Cu optzeci la sută proprietate
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
român, Tudor Arghezi. Precum Iisus odată, Miron Kiropol aruncă un blestem cumplit asupra orașului care îl alungase, promițându-și să nu-i mai simtă niciodată praful sub picioare: "Mâine în zori când vei pleca de aici,/ Să nu te uiți îndărăt, inimă,/ Ca femeia blestemată a lui Lot./ Anatema să cadă peste tine/ Oraș al curvei celei mari/ Prin care împerecheați scurmă porcii/ Unul în altul după diavol./ Anatema să cadă peste tine,/ Lepră ce totuși te numesc mântuitoare/ Când însăți
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
tîrziu dobîndit de specia omenească, pe o treaptă mai ridicată a evoluției ei. Față de cele zece milenii de civilizație a vechiului Egipt, noi, creștinii, cu numai două milenii, - două mii de ani - sîntem, calendaristic, spun, înapoiați. Cu numai 2000 de ani îndărăt, noi sîntem cea mai tînără civilizație sau cultură, judecînd lucrurile în mare și fără a socoti aceasta ca o blasfemie adusă creștinismului mondial... Doar un musulman de astăzi se consideră depășit de noi, sau în urma noastră, dacă scădem din 1999
Nedemni de un potop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17416_a_18741]
-
degradat scară națională de valori, la voia capriciului detestabil. Cînd se emit astfel de afirmații hazardate, ce-ar mai fi de așteptat pozitiv de la iminentul centenar? De-as putea să nici nu-mi mai pese de calendar! Să dau, mental, îndărăt filele lui, cu sute, cu mii de zile, să mă întorc la data cînd Călinescu era sărbătorit la împlinirea a 65 de ani. Venise sub cupola Academiei într-un costum albastru lucitor, poate din lustrina. Cînd se aprindeau reflectoarele operatorilor
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
putere și onoruri. Mai repede decât mi-aș fi imaginat, falimentul regimului Constantinescu a devenit o crudă realitate. Personal, n-aș avea nici o suferință dacă mărunțeii ce se gudurau slugarnic pe langă pulpana lui Corneliu Coposu ar face un pas îndărăt și ar dispărea în neantul din care s-au întrupat. N-ar fi nici o suferință. Din nenorocire, plecarea lor de la putere și revenirea clicii iliesciene- așa cum indică sondajele, dar și starea de spirit a populației- ar reprezenta, pe plan internațional
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
de la "Journal de psychologie", adică de a sonda chestiunea originii limbajului, dar și acela de a analiza tocmai cum de a ajuns primul obiectiv să pară simplă aiureala. Cîndva trebuie să fi existat o vreme cînd cele două, a privi îndărăt, catre rădăcinile mitice ale graiului originar, și totodată a nutri ambiția unei riguroase scientizări a studierii limbajului, să fi coexistat. Această epoca pare a fi fost, în viziunea autorilor Limbilor Paradisului, secolul al XIX lea, cînd pozitivismul a înflorit la
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
de scandal ori pe ecranele televizorului, pe Internet mai recent, nu în literatură. De unde, atunci, energia de a alcătui o antologie a celor mai frumoase povestiri ale secolului? Sau să fie însuși gestul în sine un rămas-bun, o privire aruncată îndărăt nostalgic, la despărțirea de literatură? Să sperăm că o astfel de concluzie e prea sumbră și prematură. John Updike & Katrina Kenison - The Best American Short-Stories of the Century, Houghton Mifflin Press, 1999, 567 pag.
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
a ne tulbura jocul: trecerea mamei, soneria de la intrare, vocea stăpânului - cum spune Justine, chemând argatul. Un țăran aduce un porc la operație sau un cal pentru a i se pili dinții. Câtă dârdoră ca să faci un cal să dea îndărăt în boxă ! Copiii nu sunt tolerați. „Jucați-vă mai încolo!” În funcție de timp, se spunea: „Plecați să vă spălați pe mâini!” sau, și mai grav: „Duceți-vă să ajutați la smulsul buruienilor!” Educatoarea de la grădiniță repeta întruna: „Spălați-vă tăblița!” „Să
Françoise Choquard - Magazinul by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/2477_a_3802]
-
din cădelniți fumul de tămîie, Prelung se zbate frunza din dumbravă. Tu stai în prag, și din frăgar o frunză La sînul tău s-a coborît să moară, Iar vîntul spune crengilor plecate Povestea ta, frumoasă domnișoară... (Dăscălița)i Dau îndărăt două pagini ale ziarului, la interviul dedicat poetului contemporan. Nu i se citează nicio piesă lirică. Nicio strofă. Nici măcar un vers. Ni se oferă în schimb cîteva fotografii, menite a ilustra ravagiile timpului. Dau niște pagini mai încolo, la interviul
Ars amandi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2447_a_3772]