606 matches
-
asimileze. Că e băută ori perfect lucidă, nevastă și mamă mai mult sau mai puțin iubitoare, ea se comportă după un set de reguli îndelung șlefuite și ajustate. Acestea vor asigura, când va veni vremea, și liniștea odraslelor. Moralizarea fetei îndărătnice e făcută de mamă în chiar actul pedepsirii ei pentru o nouă boacănă, autorul compactând monologul interior cu dialogul caracterizant și educația sentimentală, cu dosurile de palmă peste gură. Pitorescul și tipicul fuzionează: "ea ar fi vrut să-i deschidă
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
lui Nicolae Breban în expunerea unei pledoarii, previzibilă în linii mari, dar uluitoare și captivantă în aplicările ei, e un indiciu al artei autentice. Pe parcurs, în cariera sa literară, prozatorul a avut de întâmpinat o piedică de receptare: o îndărătnică neîncredere a unor critici. Ei i-au reproșat de la început - și apoi au perseverat în obstrucția lor - că forțează legile firescului în relatare, că introduce domnia arbitrarului, că spulberă un canon al romanului, acceptat pretutindeni ca viabil. Atâta înverșunare în
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
este o lecție grea, destul de complicată. Și nu trebuie să te ia pe nepregătite... XIX. 13 septembrie De ce taci? De ce? Tocmai acum, în aceste zile în care mi-e greu! Aș putea spune, chiar imposibil să respir. Tăcerea ta, vădit îndărătnică și parcă vrând să mă pedepsească, nu face decât să mă chinuie. Așteptările mele, vizavi de atitudinea ta erau cu totul altele. Până acum, n-am avut nicio îndoială în ce privește înțelegerea ta față de situația în care mă aflu și despre
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
sfere urcă spre cupola cerului. Duminică 24.10.2013 Retrăire Am interzis cândva sentimentelor născute să înflorească și am greșit. Nălucire de tentații înăbușite! Ce frumoase erau, ce blânde și moi, parfumate ca iarba, legănată sub soarele imperios sub ploaia îndărătnică de vară. Împotriva cui m-am protejat? Cine ar putea să știe? Să mă convingă... Ele au rămas în memorie uscate de timp, rătăcite și deznădăjduite de neîmplinire. Sub bagheta cărui regizor căutam o altă realitate, străină de inima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și tinerețea adusă în memoria care a rămas cu geamurile înghețate în zidul de acasă. Târziu privirea a descoperit că totul a împietrit. A coborât seceta din cer, ca un șarpe vrăjit în adâncul neasemuit. Tot nu am înțeles din îndărătnica viață ce s-a ales? Sau poate fiecare urcă stelele sus, în zenit și-apoi moare. Nu pot fi doamna munților din poveste, nici stavilă privirilor în cohorte de brazi, nici oseminte nu pot să adun, să descifrez dorul Herei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
prima oară în existența ei, Ilinca se opri neputincioasă și temătoare în fața acelui monument al dîrzeniei. Însemna că Bărzăunul devenise altul! Nu mai era cel de altădată, pe care să-l poți trînti și mototoli cum vrei. Nu te-astîmperi? rînji îndărătnic Bărzăunul. Mă, începu Ilinca privindu-l cu tot disprețul posibil, să nu mă mai faci "găinușă", că... Că ce? Căă... Și Ilinca nu mai putu continua. Simți deodată că o părăsesc toate forțele, că nu mai găsește nici cuvinte, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Sorin... lui... fete nu luăm, că nu le putem căra cu noi prin asemenea chihărăi! Îl mai chemăm pe... Adică de ce să nu luăm și fete? îl întrerupse Virgil cu ton de harțag. Tu ești într-o ureche? ripostă Bărzăunul îndărătnic. Cum să luăm fete?... Nu-ți mai aduci aminte cîte ponoase ne-a făcut Ilinca atunci cînd am săpat la cetatea din deal? Eu unul... Ce ponoase, dom'le? Tu nu vezi că mesteci urzici?... Ce ți-a făcut Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
stâng, care se ridică din ce în ce mai rar, din nou trimite după doctori, pentru că nu, nu poate să renunțe, trebuie să se poată face ceva! Dar nu se poate face nimic. În săptămânile care se scurg, licărul de viață pâlpâie din ce în ce mai slab. Îndărătnice, oasele nu mai vor să deseneze unghiuri drepte și linii continue sau boltite acolo unde au fost, odată, umeri, șolduri, genunchi. Mai cu seamă coastele împung prin pielea din ce în ce mai subțire, ca o pădure de spini. Pe Musa îl bântuie însă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și din nou, și din nou, ca și cum ar fi sperat că într-o zi atingerea acelor buze îi va deveni familiară și că ea, Léa, va căpăta, astfel, trecut. Dar nu. Nu se întâmpla. Frumusețea aceea vorace părea că refuză, îndărătnic, să i se cuibărească într-un sertar al minții, de unde să treacă, apoi, cuminte, sub semnătura romancie rului care era el, Alexandre. Sau care fusese. De când plantele ei de tuș urcaseră iederă în jurul lui, Alexandre exhiba toate simptomele îndrăgostitului clasic
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
numărul războinicilor. Ce era de făcut? De Julián, bunicul copilei, îl lega o datorie nescrisă. Așa își spusese, o vreme, pe când încă nu putea să recunoască în Isabel la segunda un al doilea copil al lui, mai răsfățat și mai îndărătnic, cu apucături mai sălbatice și ochi deschiși la culoare. Ca ai lui. Ca ai lui Leovigildo. Și așa, deși își iubea fiul mai mult ca orice pe lume, creștea alături de el o fiică a nimănui despre care știa că avea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în cârdășie cu ochiul stâng, încerca să-și impună punctul de vedere în fața părții drepte. Aceasta nu apucase nici măcar să scoată o vorbă și icnea scurt dând să se apere. De altfel, partea stângă, prin natura ei, era nu numai îndărătnică și încăpățânată, dar și evident mai stângace decât partea dreaptă. Astfel, măcinată de complexe, făcea întotdeauna atmosferă și crea discuții inutile ori de câte ori i se ivea cea mai mică ocazie. De bună seamă, asta se întâmpla atunci când autorul devenea absent ori
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
tragică. De la început asistăm la conflictul dintre Christine Mannon, soția generalului și Lavinia, fiica lor. Christine e îndrăgostită de căpitanul de marină Adam Brant, pe care îl iubea și-l dorea ca soț Lavinia. Caracterizându-se printr-o psihologie deosebită, îndărătnică, voluntară, lipsită de farmecul feminității, pe care îl avea mama sa, fiica generalului poartă în adâncul ei caracterul inflexibil al Mannonilor; de fapt, ea își ascunde slăbiciunile propriei ființei umane sub aparența unor principii morale intransigente - trăsături caracteristice bărbaților neamului
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
cu bătaie se ridică cu totul dintre pedepsele copiilor, fiecare dintre domnii profesori va întrebuința după măsura vinei: povățuirea, dojene, punerea în picioare sau în genunchi și altele asemenea măsuri părintești”, iar în cazuri extreme „se va îndepărta din școală îndărătnicul, nesupusul sau leneșul copil, ca să nu se dea pildă rea și celorlalți”. La 15 decembrie 1855 se înființa la Iași „Școala Normală de la Trei Ierarhi” care în 1858 scotea prima promoție de învățători care s-au implicat în dezvoltarea învățământului
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
a lagărelor hitleriste sau sovietice: "la o sută de pași de jur-împrejurul uriașului lagăr, era o centură de fier: scut lîngă scut și, între ele, sulițe cu vîrful întors către rezervație.ș...ț Era vană orice speranță de libertate. Unul dintre îndărătnici s-a năpustit cu pieptul gol spre scuturi și s-a străpuns într-o lance, rămînînd acolo înțepat - cadavru lăsat să putrezească drept exemplu." Curentul electric și sîrma ghimpată nu fuseseră încă inventate. Recenzenții volumului din 1967, ale căror texte
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
de (enigmatică) fișare și cu blândețea și zâmbetul din voce cu care își face datoria, în continuare, la școală, în ciuda tuturor mizeriilor îndurate, el nu se înscrie, practic, într-o tipologie larg reprezentată. Este o individualitate, remarcabil conturată de romancieră, îndărătnică în a rezista, prin chiar felul său de a fi, nivelării și omogenizării timpurilor noi. O imagine a rezistenței pasive, într-un raport de echilibru instabil cu la fel de încăpățânata, dar "turbulenta" Letiția. "Crezi c-ai să faci doar ce-ți
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
avem nevoie să știm cine suntem decât în raport cu greșelile, cu eșecurile, cu frustrările sau cu interesele care fierb în noi. Omul ideal, modelul absolut, ne înfurie. Față de el ne situăm clipă de clipă și pentru totdeauna în fundătură, în culpabilitatea îndărătnicului sau în umilința neputinciosului. * Măreția spiritului? Să reușești să înveți un fluture să fie obraznic. * Dacă nu îi interesează ce scrii, înseamnă că sunt conștienți că nu au nimic de pierdut necitindu-te. Dacă tu însă continui să scrii, să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
câte unui solist. Inclusiv într-un volum precum Băutorii de absint (2007), reunind poeți atât de originali și de diferiți (Traian T. Coșovei, Nichita Danilov, Ion Mureșan, Ioan Es. Pop), Liviu Ioan Stoiciu se vedea ca "rățușca cea urâtă și îndărătnică". Ambiția ieșirii din rând e manifestă, sub forma clasică a încăpățânării, în toate volumele mai noi ale poetului, mult dincolo (dincoace) de etapa maturizării și consacrării. Publicistica lui, adesea ațoasă și înfierbântată, și poezia, ilustrată pe cât de abundent, pe atât
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
care - credea el - nu o merita nicidecum. Dar, cum aceasta era definitivă, iar culpa inexistentă, se gândi să și-o dobândească! Atunci când un gând puternic ne intră-n cap, acesta persistă neobosit și ne subjugă cu stăpânirea lui și, fiind îndărătnic prea din cale-afară ca să mai iasă, singura cale de a scăpa de el este doar să-i dăm ascultare și să-l ducem, după cum se cuvine, până la capăt. Astfel stând treaba, dorința răzbunării porni a-i curge bărbatului prin vene
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-i să tacă! că de nu, rup un ciomag de spinarea ta! Mama, cu inima cât un purice, Încerca să se descurce cum putea; pe unii Îi lua În brațe și-i pupa, pe alții Îi dojenea, iar cei mai Îndărătnici primeau câteva palme la fund, de răsuna casa! Mama voastră de bestii! M-am săturat până peste cap! Într-o bună zi am să fug În celălalt capăt de lume, numai să nu vă mai aud, să scap de această
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Comori. Așa că fă, domnul meu, ce-ți dictează vremurile... Hai să plecăm. A! Era să uit! Să-ți arăt, d-le Gerard, cum faci să intri aici cu contesa d-tale. Nici nu vreau să aud...-răspund eu tot mai îndărătnic. Ce să mai auzi când îți râde de o săptămână ca o regină și d-ta nu te prinzi. Ești bărbat sau nu aști bărbat? Poate o refuzi. Treaba matale. Ferească sfântul! Să știi un lucru: cea mai cruntă răzbunare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
răspunde la fel de sec:-Eu aici...Vrea să se ridice de pe divan cu același zâmbet de vinovăție, pe care eu atunci îl vedeam cu totul și cu totul fals, crezând că mă îndrept cumva spre ea. Eu în schimb, mă așez îndărătnic, pe un scaun lângă ușă, la o oarecare distanță. Simțeam că orgoliul mi-o lua insistent înainte, ca un cal nărăvaș, bine hrănit cu ovăz. Orgoliul îmi aținea calea neizbutind să mă deschid printr-o comunicare limpede, fie ea chiar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se ridică să-i vină În ajutor, fără Însă a reuși s-o mai ajungă. — Vai, Christina, scuză-mă, cred că te-am jignit... Dar e ceva foarte normal, dragă, toate facem asta! strigă În urma ei. PÎnă la urmă, prostia Îndărătnică a românului reuși să-l enerveze. Nu Înțelegea chiar nimic! Doctorul Thomas Încercase zadarnic să-i explice cum e cu realitatea. Între timp, mai băuse Încă două pahare de votcă. — Domnule, dumneata ești de fapt proiecția În spațiul tridimensional a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îi Înțelegem pe toți ceilalți. Mai ales prin intermediul televiziunii, cei enumerați mai sus au avut posibilitatea să comunice publicului larg, desigur contracost, argumentele În favoarea referendumului și alte idei care le veneau În cap. Totuși, publicul larg se dovedea În continuare Îndărătnic, Într-un mod care sfida orice teorie sociologică. Și asta numai din cauză că, pînă atunci, de fiecare dată cînd guvernul anunțase măsuri pentru dublarea pensiilor, prețurile se triplaseră. De fapt, publicul larg dorea un singur lucru: să lucreze cît mai puțin
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de acțiune și ai folosi muniție de război adevărată. Doar așa totul poate să pară real, spune. E singura metodă prin care îți poți întări caracterul, își reia Regizorașul pledoaria sa legată de arta adevărată. Știu că ai un Comandant îndărătnic, aș putea spune chiar fricos în unele împrejurări, care se lasă cu greu convins chiar și atunci cînd e vorba de lucruri din cele mai mărunte. Pe asta o să mă prefac că n-am auzit o, îi dă Santinelă apă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
n-aș putea deveni exact ceea ce-mi doresc atâta timp cât îmi doresc cu adevărat și, nu fac din asta un secret, câtă vreme răspunzătoare de succes e numai și numai imaginația mea. Eram un aspirant încă tânăr, îmi instruiam chipul îndărătnic din oglindă „Atacă! Atacă!“, crezând că atâta tot e de-ajuns. La vremea aceea luam cina, pentru ceva mai puțin de doi dolari, la cantina studențească aflată la numai o stradă de locuința mea. Totuși, cam o dată pe săptămână, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]