13,143 matches
-
bucureșteni (între care mulți sunt pro-veniți din provincie) și mă bucur să-i revăd, să-i ascult, să-i încurajez, să-i îmbrățișez prietenește. Vă mai amintiți cum ați început să scrieți? Dar poezie? Cum erau primele dv. poezii? Mă îndemni spre o enclavă a amintirilor din copilărie (ale mele, respectiv a mea). Primul impuls a fost să spun gluma aceea: mi-amintesc că am început să scriu de la stânga la dreapta și, ciudat, și azi scriu la fel. Dar asta
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
zicem? El cu ale lui, noi cu ale noastre. Bine că mi-ai luat drumul din picioare! - a Încercat tatăl Elenei să se scuze. - Acum, că tot sunt aici, ce zici? Mai vine careva sau ne apucăm de treabă? - a Îndemnat tataie. - Nu, ăștia suntem!...Poate tata, dar cine știe... - Vine! Trebuie să vină! - s-a amestecat Elena În vorbă. Mi-a spus mie... - Să fi luat, acum, Înainte, una mică! Mai prindem putere, ce ziceți? - i-a Întrebat Gheorghe, stânjenit
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
că Îmi luasem inima În dinți și voiam să mă Întorc, dar nu găseam cuțitul. Porcul se zbătea și țipa ca prins În menghină. Nu mai auzeam nimic. - Hai, du-l! Du-l tu, că ești bărbat, ce Dumnezeu! - m-a Îndemnat Elena În timp ce mia pus În mână ditamai hangerul. Câteva clipe mai târziu, bietul animal mai grohăia Înfundat. Ghici Îi Înfipsese cuțitul În inimă, Îi tăiase beregata; valuri de sânge țâșneau fierbinți În afară, peste mâna sa. Am tras cu coada
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
la ei, văzând pe moscali că au întrat în Țara Moldovei, nădăjduind în oarece chip izbândă creștinilor. Însă el nu vrea să meargă nici spre o parte, nici spre alta, ca să nu i se întâmple vreo greșală, măcar că mulți îl îndemna să meargă la moscali, iar el nicicum nu vrea, numai ce ședea la Urlați, lângă Cricov, privind ce vor face oștile moscăcești și cu ale turcului". Este limpede că nu mai putem vorbi de prudență, ci de duplicitate, acuză pe
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
și în nici un fel mesagerul unor idei politice ale vreunui partid. Dimpotrivă, și-a păstrat tot timpul, cu fermitate, convingerile, de cele mai multe ori în contrast cu cele comune și partizane. Un conservator ca Petre Carp care, se pare, a rostit aceste cuvinte, îndemnându-l pe Maiorescu la o atitudine mai energică față de poet, nu se putea împăca ușor cu opiniile, uneori de-a dreptul "scandaloase", în viziunea sa, ale autorului Glossei. La vremea respectivă și Caragiale "s-a bucurat" de un tratament asemănător
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
călinesciană a biografiei prin operă și o accentuează la maxim. Astfel se derulează o mulțime de consecuții și cauzalități în care se amestecă fără restricții planul operei cu planul vieții. Textul literar devine document de comentat. Teoria literară care ne îndeamnă să facem diferență între autorul real, omul, scriitorul și personajul din Amintiri din copilărie e neputincioasă în fața unor astfel de pasaje: "Copil, Creangă a fost un solitar. Pățaniile care au fericit atîtea generații, mai cu seamă cele din primele două
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
acestei cărți, o anumită superficialitate în conturarea paralelismelor și în lipirea etichetelor - dar este un defect prezent numai în partea introductivă. Putem să nu fim de acord cu soluțiile propuse de Gloria Steinem la problemele discutate, dar în fond cartea îndeamnă tot timpul la descoperirea unora noi, ale noastre. în orice caz, părțile dedicate contestării sistemului educațional (folosind rezultatele unor sondaje respectabile, ca și numeroase "studii de caz"), contestării valabilității teoriilor biosociologice contemporane care afirmă, cu argumente din ce în ce mai "științifice", importanța determinărilor
Respectul de sine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15264_a_16589]
-
încolo măștile nu ne mai sunt de nici un folos / să ne întoarcem de unde am plecat a zis / el ne așteaptă în fântână / clopotul avea vocea ei” (I. Tănase, poate chiar 29 sept. 2001). O poezie bună este aceea care te îndeamnă să revii, iar acest volum, care se lasă doar aparent descifrat acceptabil, oferă destule motive pentru relectură. Multe poeme „se lasă greu”, dacă nu le ești fidel și nu revii (cu atât mai mult dacă nu l-ai citit atent
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
necăjea. Îi ceru atunci Deliei în secret o listă cu esențele și substanțele necesare. Ea făcu ceva ca niciodată înainte, își trecu brațele pe după gâtul lui și-l sărută pe obraz. Gura îi mirosea ușor a mentă. Mario închise ochii, îndemnat de nevoia de a simți parfumul și savoarea de dincolo de pleoape. Iar sărutarea reîncepu, mai apăsată și tânguitoare. N-a știut dacă a sărutat-o și el, poate că a rămas liniștit și pasiv, degustător al Deliei în penumbra salonului
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
plasate textele Antichității cu beletristica mileniului doi, astfel că descoperim cum pot intra în dialog, peste secole, Cervantes, Poe, Virginia Wolf și atîția alții cu Homer, Sappho, Lucrețiu, Apuleius. Iată deci că studiile clasice nu constituie un domeniu închis, nu îndeamnă la recluziune, ci conduc spre deschidere, spre înțelegerea complexă a alterității și a modernității. În sfîrșit, trebuie relevată calitatea stilistică, diversă, desigur, dar mereu înaltă. Între sobrietate elegantă, rigoare geometrică și înflorire eseistică, tonul își găsește specificitatea. Pretutindeni, fraze armonioase
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
ocean, Susan Sontag. Triumful literaturii de divertisment Cu minime excepții, oferta beletristică a acestei toamne a fost destul de săracă. Cărțile noi care rămîn memorabile confirmă capacitatea filonului autobiografic de a alimenta inepuizabil rezervoarele marii literaturi. Imre Kértesz culege elogii și îndeamnă la reflecție cu noua sa carte intitulată Lichidarea, un fel de bilanț al secolului XX. Elias Canetti, premiatul Nobel din 1981, revine în actualitatea literară cu jurnalul său londonez, Walter Kempowski reia în romanul intitulat Ultimele salutări vechi și binecunoscute
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
aduce un profit oarecare, ci din dorința lăuntrică, inexplicabilă, de a crea ceva și din sentimentul că nu pot face altfel. Mie, unul, mi-e greu să-mi explic această chemare. Poate e instinct, poate e altceva. Ceva care te îndeamnă, așa cum m-a îndemnat pe mine, chiar înainte de a începe școala primară, să măzgălesc pereții cu cărbune, să iau câte o bucată de lut de la olar, s-o amestec și să fac câte o mogâldeață de om, de animal sau
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
ci din dorința lăuntrică, inexplicabilă, de a crea ceva și din sentimentul că nu pot face altfel. Mie, unul, mi-e greu să-mi explic această chemare. Poate e instinct, poate e altceva. Ceva care te îndeamnă, așa cum m-a îndemnat pe mine, chiar înainte de a începe școala primară, să măzgălesc pereții cu cărbune, să iau câte o bucată de lut de la olar, s-o amestec și să fac câte o mogâldeață de om, de animal sau de pasăre. De exemplu
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
primară, să măzgălesc pereții cu cărbune, să iau câte o bucată de lut de la olar, s-o amestec și să fac câte o mogâldeață de om, de animal sau de pasăre. De exemplu, pe tine ce crezi că te-a îndemnat aici? - Dorința de a vă cunoaște, pasiunea mea, poate instinctivă, de a cunoaște oameni valoroși. - Exact, pasiunea ! Ea te împinge înainte, atâta timp cât e bine plasată și atent direcționată. Când nu e distructivă sau auto-distructivă. Când nu e, spre exemplu, pasiunea
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
nu limpezește intențiile concrete, “de construcție” ale viitoarei reviste, ci numai pe cele foarte generale care ar fi că, acum, cînd “Europa se unește”, merită demonstrat că “Sena și Dunărea nu sînt atît de departe una de alta cum sîntem îndemnați să credem” (trad. Al.I.). Sumarul revistei este tentant: un text al lui Alain Paruit (cititorii români îl cunosc ca excelent traducător în franceză al multor scriitori români de valoare) despre ineditele lui Cioran (da, există numeroase inedite!), atingînd în
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
Simionescu nu și-a abandonat aspirația spre spiritualizare. Tocmai în virtutea unei asemenea aspirații proprii „nebunului”, dar improprii bufonului, înțelege a se dezice la un moment dat de ultimul: „O trupă de bufoni tot timpul se hîrjonește/ în spatele meu, mereu mă-ndeamnă să beau absintul/ dintr-o sită./ Cînd mă-ntorc un semn de mulțumire să le dau,/ Bufonii se evaporă. Himere/ pe care vrei să le îmbraci cu țoale omenești/ și ele chiar de umbra vocii se dezbracă./ Tot ce vrei
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
și Philip Roth există an de an în syllabus-urile departamentelor de Litere. Dar lucrurile nu se opresc aici: din mijloc de delectare corporală, filmul porno devine și instrument de autoanaliză: “Cu eroii filmului erotic “compătimești”, te identifici, filmul porno te îndeamnă să te privești pe tine însuți din exterior, cu răceală critică și cu luciditate ironică” (pag. 293, Corectitudine erotică și culpabilitate pornografică). Păi, sau sufletul se odihnește sau se auto-sondează... Mai mult, mă voi situa de partea feminismelor afirmând că
Pe filiera pornografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/13567_a_14892]
-
mi-e tare greu să înțeleg cum filmul porno poate incita la introspecție, căci nu oferă decât rețeta unei sexualități solipsiste peste poate, e “violent și obsedat de sine; nici o percepție a unei alte ființe nu-i schimbă comportamentul”1, îndemnând la satisfacția unor impulsuri imediate și deci staționând într-o zonă viscerală cu puțin loc pentru spiritualitate. Inconsistența raționamentului mă frapează din nou pentru că autorul observa, cu câteva rânduri mai înainte caracterul de “mașinărie perfect fiabilă” al actului sexual din
Pe filiera pornografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/13567_a_14892]
-
plaiurile strămoșești/ Frumoasa, dulcea primăvară”), Valoare și decență de Ion Gh. Marinescu, Așa e la noi de Iubitu Zenobiu Stoicescu, „Regina” capetelor încoronate de Dragomir Magdin, plus curatele stupidități reproduse la Colțul elevului și Poșta redacției, ceea ce desigur îi va îndemna să persevereze pe nefericiții lor semnatari. Închei ușurat lectura revistei („Număr realizat cu sprijinul Ministerului Culturii și Cultelor”), amintindu-mi o veche anecdotă. Un avion aterizează cu chiu-cu vai la destinație, după ce, pe tot parcursul, își zgîlțîise zdravăn pasagerii
Umorul masochist by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/13621_a_14946]
-
după mulți ani, prietenul și-a dat seama că a înțeles sensul adînc al unei propoziții ce i-a fost dat s-o audă de la Celan într-o seară, pe la mijlocul anilor ’60: „eu sînt poezia”, a spus atunci poetul, ceea ce îndeamnă la meditația dacă o viață „poate fi căutată printre literele unui cuvînt”. „Timpul lui Celan s-a constituit în primul rînd din date; ele marchează ceea ce i s-a întîmplat într-o anume zi, la o anume oră. Această scriitură
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
Cu președinte director general, de către Putere căftănit. Și cum, mai înainte de a deveni libere precum pasărea cerului, respectivele instituții s-au curățat de toți cei ce nu aparțineau Puterii și aveau un cuvânt de spus. Cei ce au rămas sunt îndemnați să se comporte echidistant, pe însuși modelul președintelui republicii. Până mai ieri, tot românul avea radio/televizor, dar nu plătea taxe. De mâine, va fi exact invers, într-o răsturnare de situație perfect dialectică. Se mai vântură zvonul că aceia
Într-o armonie fără cusur by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13811_a_15136]
-
după înăbușirea în sînge a „primăverii de la Praga". Acum războiul rece a luat sfîrșit, zidurile despărțitoare au căzut, iar Sylvie, buna prietenă a imigrantei cehe, îi dă de înțeles acesteia că Franța nu ar fi adevărata ei patrie. Irena este îndemnată să revină în Cehia natală, destinul ei putînd semăna, în viziunea prietenei franceze, cu acela al lui Ulisse. Eroarea de percepție este evidentă: eroul epopeii homeriene a fost un aventurier și nu un emigrant sau un exilat, chiar dacă exilul înseamnă
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
urmă. Re-scrierea nu s-a oprit aici pentru că în Eseuri a reluat o serie din conferințele ținute în numeroase orașe din America. Rezultatul: un întreg, dar nu în sensul că eseul s-ar încheia cu o concluzie (nici nu suntem îndemnați să avem asemenea așteptări, fiindcă nu pe calea argumetării se merge). Unitatea rezidă în ritmul gîndirii, al observației și al limbajului unde analogia și polaritatea sunt forțe modelatoare ce tind să se integreze în armonii la un plan superior. Aceeași
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
locului în care te afli. Inconsecvența, contradicțiile inerente unei asemenea raportări, pălesc ca importanță în fața cerinței: "de a supune trecutul judecății prezentului cu o mie de ochi și a trăi mereu într-o nouă zi." La siguranță de sine, îi îndeamnă Emerson pe toți, culți și mai puțin culți, oameni de acțiune, nu contează cît de simpli, îi îndeamnă mai ales pe tineri, acei intelectuali în devenire, considerați ca fiind reprezentativi pentru "țara nouă, imensă". Acestora din urmă le va da
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
supune trecutul judecății prezentului cu o mie de ochi și a trăi mereu într-o nouă zi." La siguranță de sine, îi îndeamnă Emerson pe toți, culți și mai puțin culți, oameni de acțiune, nu contează cît de simpli, îi îndeamnă mai ales pe tineri, acei intelectuali în devenire, considerați ca fiind reprezentativi pentru "țara nouă, imensă". Acestora din urmă le va da el numele de "cărturar american," "om care gîndește", dar deloc o excepție de la imperativul mai general de a
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]