106 matches
-
am rupt o frunză verde de măslin- Să-i dărui cuvântul și finețea Acestei mult înflămânzite cu venin Lumi, care din gustul banului absoarbe O apă tulbure, cu iz de îmbălăcire, Sporovăind în limbi, ce nu-i se cade, Se îndobitocește în lipsuri mercantile. Acestei lumi, cu dinții puși pe ducă, Înaintea sufletului parcă-i un sicriu, În care se deschid cu ochi, ce se bifurcă Pustiurile inimii și- al vieții lor pustiu. Din coaja frunzei de măslin, ce se uscase
CREDEAM, CĂ FRUMUSEŢEA E ÎN OAMENI... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381379_a_382708]
-
am rupt o frunză verde de măslin- Să-i dărui cuvântul și finețea Acestei mult înflămânzite cu venin Lumi, care din gustul banului absoarbe O apă tulbure, cu iz de îmbălăcire, Sporovăind în limbi, ce nu-i se cade, Se îndobitocește în lipsuri mercantile. Acestei lumi, cu dinții puși pe ducă, Înaintea sufletului parcă-i un sicriu, În care se deschid cu ochi, ce se bifurca Pustiurile inimii și- al vieții lor pustiu. Din coaja frunzei de măslin, ce se uscase
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
e în lume frumusețea,Și- am rupt o frunză verde de măslin-Să-i dărui cuvântul și finețeaAcestei mult înflămânzite cu veninLumi, care din gustul banului absoarbeO apă tulbure, cu iz de îmbălăcire,Sporovăind în limbi, ce nu-i se cade,Se îndobitocește în lipsuri mercantile.Acestei lumi, cu dinții puși pe ducă,Înaintea sufletului parcă-i un sicriu,În care se deschid cu ochi, ce se bifurcăPustiurile inimii și- al vieții lor pustiu.Din coaja frunzei de măslin, ce se uscasePe unde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
ceva de luat-urlând totuși că nu le dau suficient. Nu mai vor să îmi înțeleagă trecutul, nu dau doi bani pe prezentul meu, iar viitorul se reduce la interesul lor imediat. Spălarea pe creier le-a stins orice emoție. Sunt îndobitociți. Pentru ei nu mai contează decât ultima bârfă, cel mai recent scandal, capra vecinului, iarba mai verde din curtea de lângă, câinii cu covrigi în coadă de pe alte meleaguri... Nu mai văd decât aschia din ochiul vecinului. Sunt într-o permanentă
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
de activitate socială, cu abateri grave de la moralitate; degradare umană / economică / culturală, etc.) omul se confruntă cu clasa de guvernare care le-a subjugat viața și identitatea în cel mai umilitor mod. Identitatea personală și natională a poporului basarabean este îndobitocită atât de mult, încât acesta nici nu sesizează care este drumul corect spre civilizație și o dezvoltare umană adecvată. Clasa politică și de guvernare, încă cu o educație și mentalitate sovietică, dezorientează poporul pentru a-i provoca și mai mari
O LUCRARE DESPRE DESTINUL BASARABIEI de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374018_a_375347]
-
cu sinceritate, crezi că ești fericit? - Moșiu... Când în conturi ai cifre cu nouă zerouri conceptul devine superfluu... Aici îl spărsesem pe boșorog! - Îmm, uite că eu te întreb despre cum ești iar tu îmi răspunzi cât ai! Te-au îndobitocit lozincile! Muncești ca un bou, din zori și până în noapte, convins că asta este adevărata viață, ți-o mai pui, de vineri seara până duminică cu fata aia de la filială și crezi că ești cel mai tare din parcare... - Domnoooo
ILUZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372416_a_373745]
-
Nagi al Ghithy: «Noi, musulmanii din România, am decis să-l dăm în judecată. Le cerem lui Klaus Iohannis și lui Victor Ponta să ia măsuri. Prezentatorul respectiv a zis că Islamul este o cretinitate de religie care i-a îndobitocit pe oameni. Cum să spună: Coranul este de r***t?!». Așa cum Radu Banciu, sau oricine altcineva poate spune prostii la televizor (nu este scopul acestui articol să le comentez), cineva care se simte lezat îl poate sancționa făcând apel la
LIBERTATE SAU LIBERTINAJ? EROISM SAU MANCURTIZARE? de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374238_a_375567]
-
răscoalei de la 1907 și mai de demult conțin volumele Stâlpi de foc (1967), Primăvară, focuri și gloanțe (1973), Volburi peste veacuri (1973). Lăsându-se în voia unui tendenționism vârtos, prozatorul strecoară sugestia că în revoltele năpăstuiților contra boierimii lacome și „îndobitocite” sălășluiește „acel duh al comunismului” ce va să vină. Istorisirile sunt incolore, figurile desprinse din file de letopiseț nu au contur, singurul merit al acestor evocări fiind acela că ele încearcă să resuscite, pentru cei tineri, crâmpeie de istorie. SCRIERI
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
al societății comuniste a fost elaborat în Occident și susținut prin relatările, la fel de simpliste, ale disidenților comuniști față de societatea socialistă și preluat apoi pe scară largă de intelectualii postcomunismului. Conform acestui model, societatea socialistă era alcătuită dintr-o mulțime amorfă, îndobitocită de propaganda oficială și ținută sub teroare de către o armată de represiune, ilustrată de regulă prin poliția politică a acelei societăți, în România aceasta fiind Securitatea. Securitatea și celelalte instituții ale represiunii erau în slujba unei clase politice dintr-o
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Însă proporția firească În construcția romanului, dezvoltându-se elementele negative În dauna tipurilor pozitive, care ar fi trebuit să le opună o rezistență conștientă și organizată. (Ă). Țărănimea exploatată e prezentă În romanul Sandei Movilă ca o masă cenușie, pasivă, Îndobitocită de neștiință, superstiții și mizerie, tresărind arareori la amintirea dreptei răfuieli de la 1907, pentru a aluneca repede În aceeași pasivitate. Grija mălaiului zilnic, invidii și uri meschine, gelozii Întunecate, certuri, bătăi, - iată formele nesemnificative ale conflictelor dezvoltate inutil pe multe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a violenței împotriva femeii, la nivel local, prin servicii de asitență socială specializate. Iată un exemplu semnificativ: „Corina a primit o educație precară, la nivelul școlii generale. A fost bătută zilnic de un tată brutalizat de băutură. Mama ei era îndobitocită, speriată de moarte și gata să-și dea viața pentru alcool. Corina se întreba cum poate să reziste mama sa la atâtea bătăi, fără să protesteze în vreun fel. Într-o noapte, când Corina avea 11 ani, mama ei a
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
obraz, să lingă cu deferență unde l-a scuipat străinul, să dea Cezarului ce-i a Cezarului, adică banii câștigați cu sudoare, și să bată mătănii în fața bunului Dumnezeu până li s-o crăpa naibii ori fruntea, ori dușumeaua casei, îndobitocindu-se atât de tare încât să devină o turmă anonimă, ușor de muls și de condus. Unde dracu’ este comunismul în poliloghiile acestea, muritor profan, mă dau bătut și-mi umblă mintea numai pe calea bătătorită și sigură a logicii
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să nu lase să se vadă tensiunea în care se afla, aruncă o ocheadă în jur și desluși atunci și alții, răsfirați ici și colo la lizierele pădurii. Nu erau pe cai, dar aveau toți arme: niște oameni slabi și îndobitociți de o viață în mizerie, cu ochii licărind de foame. Unii dintre ei purtau tunici vechi, zdrențuite, alții erau aproape goi, iar claia de păr răvășită și barba nerasă le dădea o înfățișare și mai sălbatică. Aveau un aer amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ocupi cumva vreun loc de muncă acolo. Am văzut șefi de promoție brilianți, repartizați în sate fără lumină electrică, cu prima șosea sau cale ferată la zeci de kilometri, absolvenți de medicină străluciți, care ar fi putut face chirurgie cardiacă, îndobitociți într-o circă de întreprindere, alcoolizați, cu mâinile tremurânde, contemplându-și ratarea lentă în rotocoale de fum de țigară. Mă întâlneam cu foștii mei colegi, rar, în vacanțe. Îi vedeam chinuiți, cu fața trasă, îmbătrâniți... Mă luau fiori reci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să ne atragă de partea lui făgăduindu-ne bani; i-am râs în nas. Când au ajuns la baza zidurilor, vitellienii au început să-i insulte pe othonieni. Știind că vin de la Roma, le-au zis că sunt ramoliți, inepți, îndobitociți de circ și de teatru. Othonienii erau speriați, dar s-au înfuriat și le-au strigat vitellienilor că sunt cu toții niște barbari năpădiți de păduchi. Au ținut-o așa o vreme, apoi a venit primul atac, însă foarte dezordonat. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
amenințând, șovini, naționaliști, extremiști, dar, mai ales, veșnic speriați, îngroziți de celălalt, care, chipurile, ne vrea răul. Neamurile fără Bibliotecă au căzut întotdeauna în extremisme. Neamurile cu Biblioteci închise, furate sau distruse au putut fi stăpânite ușor, au putut fi îndobitocite, au putut fi asmuțite întruna unul asupra celuilalt, au putut duce războaie, au putut jertfi inutil vieți în numele unor idealuri fade. Biblioteca, în absolutul ei, nu cunoaște astfel de nimicnicii. În spațiul ei extremele se ating, viața își urmează adevăratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Unii chiar, la un moment dat, mi-au fost șefi sau, oricum, aveau putere de decizie asupra actelor mele. Ei au scăpat. Unii au și plecat din țară. Eu am rămas. Și ca mine, mulți, mulți alții. Cu sufletul mutilat, îndobitocit de fel și fel de spaime. Crezând în spusele lor. După cum, peste ani, când și eu am început a scrie minciuni și prostii, poate alți nevinovați au crezut în balivernele mele. Nu am fost în situația de a scrie prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
început a scrie minciuni și prostii, poate alți nevinovați au crezut în balivernele mele. Nu am fost în situația de a scrie prea multe sau prea grave. Dar de scris le-am scris. Din acea credință cu care am fost îndobitocit în anii tineri, din acea frică mereu în noi, între noi, în mine, cenzurându-mi gândurile, gesturile. Nici acum nu-i cu mult altfel. Mercenari ai pervertirilor sufletești își fac din plin datoria. Bine plătiți, sunt maeștri ai îndobitocirii generale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
altfel. Mercenari ai pervertirilor sufletești își fac din plin datoria. Bine plătiți, sunt maeștri ai îndobitocirii generale, ai exhibiționismului, ai nimicului. Își iau banii și puțin le pasă de dezastrul produs. Cei mai nerușinați, cinicii idealurilor cu care ne-au îndobitocit, dau acum mărețe spectacole de pocăință. Ei, doctrinarii ticăloșirii noastre, apostolii fricii și ai spaimelor de tot felul, evangheliștii credinței pe care ne-o împingeau până și în cele mai intime gânduri ale noastre, odată cu frica și teroarea, acum, mimând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stilistice, scrie lectorul) spion, detectiv, ogar de vânătoare, adulmecând pretutindeni urme și semne în cartea ta care să-i dea satisfacția recunoașterii. Satisfacția de a exclama: „L-a prins p-ăla. Ce i-a mai făcut“. Am astfel de cititori. Îndobitociți de gândul că o carte este un proces-verbal, o fotografie mai mult sau mai puțin voalată a realității cunoscute de ei, o continuă războire a autorului și răzbunare a lui pe lumea în care trăiește. Acest cititor urăște scriitorul. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
crescuți în teama de dosarele întocmite mereu de o forță nevăzută, în numele unei puteri din neguri, ținute de inși care, prin însuși faptul că aveau acces la dosare, deveneau stăpâni atotputernici, cu drepturi zeiești asupra destinelor unor chinuiți, terorizați și îndobitociți de frică, oameni oarecari. Comunismul ne-a îngenuncheat și ne-a ticăloșit nu prin cine știe ce ideologie, nu prin nenumăratele crime și nedreptăți, ci doar prin teroarea continuă a dosarelor. Acolo, la dosar, putea fi adăugat mereu un „ceva“ neștiut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
moartea nu este decât o banală radiere dintr-un catastih oarecare. Eternitatea, cred aceștia, este o ștampilă și un chenar de rubrică, în care doar ei au dreptul să se lăfăie, privind compătimitor spre cohortele fără de număr ale celor care, îndobitociți de frică și umilințe, socot cărțile de muncă mai grozave în tainice puteri chiar decât scrierile sfinte. Comunismul a creat - și l-a făcut să sufere - omul scris. I-a dat speranțe puține și frică nesfârșită. Omul nou mult trâmbițat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
temnițe, puse acum pe muzică. Poezii despre un timp năruit și din suferințe despre care multă vreme nu am știut nimic. Despre vieți frânte atât de umilitor, despre care nu am știut. Sau, când aflam despre ele, eram atât de îndobitocit de cele învățate, atât de speriat de cuvintele dușman, exploatator, burghez, criminal de clasă, încât credeam cu toată convingerea și îndârjirea că bieții acei oameni își meritau soarta. A trebuit să treacă ani peste mine ca să înțeleg - dar cât înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
regulă, loveau în interesul altora. Activi și familiarizați cu tot soiul de șmecherii, în mijlocul acestei mulțimi mișunau și cîțiva pensionari. Ivit pe palier, un inspector aruncă gloatei o privire marțială și cîrîi cicălitor: - Tovarăși, degeaba stați. Mai avem de lucru. Îndobitocit de respect, tot acest popor îl asculta încremenit. Nimeni nu clintea din loc. Năclăită în vopseaua proaspătă, fiecare ușă care dădea pe coridor era însemnată cu o cifră. Nu numai după numărul mic o recunoșteai pe-a șefului, ci și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și declinul rasei voastre păcătoase, omenești. Nu vă pripiți ca să vă dați cu presupusul, orbilor! Nu este nimic de origine cosmică, geologică, nimic secularizat, nimic de sorginte nucleară, chimică ori microbiologică, cum vi s-au tocit și vi s-au îndobitocit zilnic mințile. Cu atât mai puțin, nimic de sorginte violent-convențională! Vă vorbesc vouă, prieteni, despre o intruziune, o invazie, o colonizare metafizică, despre un atac pur spiritual, prin falia Apeiron, prin riftul dintre lumi, atac ce este susceptibil de a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]