68 matches
-
trecerea timpului, a lumii, a însăși vieții mele care refuza cu încăpățânare să își găsească un făgaș. Mai mult decât orice, nu voiam să fiu aspirată în acea curgere. Omul însuși ca specie, înrobit de societate, de dependența materială și îndobitocit de divertisment, inert, lipsit de reacție, era alienat, iar eu nu voiam să fac parte din această specie. Și totuși unii reușiseră să rupă chingile. Doar gândul că au existat oameni ca isus, Buddha, milarepa, Steinhardt sau chiar baba Ecaterina
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Întreprindă ceva. Dar ce anume...? Să evadeze...! Dar În ce fel...? Să treacă clandestin frontiera Jugoslavă, riscul era enorm. Unii ce Încercau să evadeze trecând Dunărea Înot, pur și simplu era sfârtecați de elicea vaselor de patrulare, În hazul grănicerilor Îndobitociți ce primeau recompensă pentru fiecare fugar omorât...!! În ce privește unii ce Încercau să escaladeze frontiera Jugoslavă pe uscat erau mitraliați fără avertisment ca apoi să fie azvâliți În gropi comune unde cu ajutorul acidului sulfuric Încercau pierderea oricărei urme a mârșeviei comise
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care o capturaseră o împinseseră fără doar și poate cu țevile armelor într-un detașament de muncă. Fără doar și poate o duseseră cu turma într-unul din nenumăratele locuri unde Mama Rusie îngrămădește claie peste grămadă niște zdrențăroase murdare, îndobitocite, care aruncă priviri furișe lipsite de orice speranță - fără doar și poate o puseseră pe Helga mea să scoată cu sapa rădăcinoase din pământul înghețat, cu picioarele grele ca plumbul și degete zdrelite să care moloz și pietriș, să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
bătrâni, femei și bărbați, serioși sau superficiali, triști sau veseli, să părăsească locuința și birourile lor și, renunțând la orice fel de datorii și obligații, să iasă în stradă și să nu mai voiască să facă nimic. Toată această lume îndobitocită, care muncește fără nici un sens sau se iluzionează cu aportul personal la binele umanității, care lucrează pentru generații viitoare sub impulsul celei mai sinistre amăgeli, ar trăi în astfel de momente capitale o răzbunare pentru toată mediocritatea unei vieți nule
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
profesorilor. Și fetișoara asta, gândi, parcă ce minune mare de capul ei, o biată funcționară, nu-i în stare să altoiască trei vorbe, tocmai ei m-am gândit să-i spun de profesor? Alexe probabil că anume alege asemenea oameni, îndobitociți, să-i accepte normele fără să crâcnească, să-l aplaude, eventual. Ce nevoie are el de indivizi cu capul pe umeri care să mai și gândească cu propriile puteri? Se gândi la ciorba de burtă pusă la fiert de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o urce până la ceruri, ce importanță avea adevărul acelui moment când mintea lor reușea să suplinească orice lipsă? În ultima clipă, chiar în seara ce avea să fie cea din urmă, ea își amintise că este femeie și îl privise îndobitocită. O, dacă el n-ar fi observat starea ei de cădere, o, dacă Alexe n-ar fi văzut licărul de chemare, slăbiciunea de-o clipă! Ce jenată se simțea când retrăia momentul! Dacă profesorul Alexe observase vicleșugul ei inutil, vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
minte decât că într-o zi am șters praful de pe masă, am spălat scrumiera, mi-am adunat lucrurile aruncate prin cameră și mi le-am aranjat, mi-am făcut patul, minuțios, mecanic, ca un somnambul, golit cu totul de gânduri, îndobitocit. Apoi m-am ras, m-am spălat îndelung, mi-am pus o cămașă curată și când n-am mai avut ce face m-am înfipt în scaun și cu ochii fixați pe peretele din fața mea, fără să văd nimic, mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
orizont, făcând mereu același lucru, topindu-te printre niște indivizi care-ți sunt net inferiori și cu care, la urma-urmei, nu ai nici în clin, nici în mânecă. Bănuiesc că unii dintre ei, dacă nu cei mai mulți, sunt de-a dreptul îndobitociți, cretinizați. Presupun că toți, sau aproape toți, te invidiază pentru talentul tău, pentru faptul că te-ai ridicat cu mult deasupra lor, că numele tău e devenit de notorietate națională. În fond, nu-i puțin lucru în ziua de azi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ulceru’ la pușcărie și tusea măgărească și bubele dulci, suferă săracii, le ies furuncule pe popou, n-au ei față să stea la bulău, îs finuți, trec prin granițe cu escortă, nu-i întreabă nimeni... da’ noi am fost proști, îndobitociți, ca soldatu’ năuc în care-ai turnat bromură cu polonicu’... românu’ blând și bun de la școală, bun să faci ceva în botu’ lui, o explodat mămăliga... fâs... și gata... trebuia să le luăm gâtu-atunci?, or vrut revoluție, dacă aia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
așteptare, aparținând cumva gării, ca și ceasul, ca și mobilierul. Nu știam încă nimic despre ea. Nu apucasem să discutăm, schimbasem doar câteva vorbe fără importanță înaintea crizei de oboseală, iar acum nu mai aveam putere s-o fac. Stăteam îndobitocit și n-aveam forță nici să mă mir îndeajuns, nici să vorbesc. Încercam să mă gândesc la ce se întîmplase, să pun cât de cât ordine în mintea mea și nu izbuteam. Alunecam mereu în gol. Auzeam vântul îngînîndu-se cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lui Sobaru. Hei, ce a strigat Sobaru și ce scria pe tricoul lui, ticăloșilor? Ce a vrut să arate? Că nu avem opoziție adevărată în România, nici politică și nici civică? Întreaga clasă politică și întreaga masă inertă de mioritici îndobitociți este vinovată pentru gestul acestui om care s-a aruncat de la balconul Parlamentului! Iată de simt zi de zi că tot ce era uman și cald în mine s-a spulberat în vânt și acum doar atât mai pot face
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de pe o zi pe alta ca un animal muribund, și nu degeaba multora le e frică că atunci cînd va sosi clipa nu vom mai fi capabili să mai mișcăm nici măcar un deget, fiind deja mult mai flămînziți și mai îndobitociți decît orice altă națiune a Europei. Pe lîngă toate astea, este ironia sorții cînd te gîndești că printre grămezile astea de gioarse, găsești lucruri care-ți mai pot fi încă de folos, se gîndește Roja, înșfăcînd în cele din urmă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nebunie să ne încurcăm cu el, mărturisește. — înțelg de ce șovăiți, nu-l lasă Roja să-și termine ideea, lipsa asta de încredere în forțele proprii e o boală națională, iar manipularea generală prinde întotdeauna perfect pe o societate închisă și îndobitocită cum este cea românească în secunda asta. — E foarte bine c-a durat doar patru zile, spune Curistul, gîndește-te ce s-ar fi întîmplat dacă ar fi durat mai mult. În toată țara n-ar mai fi rămas nimic în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
minte decât că într-o zi am șters praful de pe masă, am spălat scrumiera, mi-am adunat lucrurile aruncate prin cameră și mi le-am aranjat, mi-am făcut patul, minuțios, mecanic, ca un somnambul, golit cu totul de gânduri, îndobitocit. Apoi m-am ras, m-am spălat îndelung, mi-am pus o cămașă curată și când n-am mai avut ce face m-am înfipt în scaun și cu ochii fixați pe peretele din fața mea, fără să văd nimic, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
După expirarea săptămânii creației, Dumnezeu a fost condamnat la a-și menține În stare de funcționare jucăria. Sensul damnării Lui există, inclus undeva, În Marele Text. Drama de anvergură cosmică - singura reală și semnificativă - este a acestui Dumnezeu amnezic și Îndobitocit de propria-I sisifică predestinare. Ultimele cuvinte ale Textului vor fi Dezlegarea și Izbăvirea Sa. L-am parcurs destul de nedumerit, recunosc. Astea sunt vorbe de teolog cum sunt eu episcop de Canterburry! 20 Dacă aș fi fost cinstit cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mută, aproape incoloră, cu umbre, nici măcar umbre, un fel de caiere de ceață, câlți ai vârstelor sau ce vor mai fi fiind, venind și plecând în mine și din mine parcă după ritmul acestei mingiuci de cârpe colorate, trimisă, mecanic, îndobitocit, cretinizant de această fetișcană pierdută, la rându-i, în plictiseala neputinței de a trăi doar cu sine. Știu că, numai și potrivindu-mi cuvintele după ritmul acela, aș putea începe să scriu, acum, orice. Chiar despre nimic, cum îmi trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spuse cu limbă de moarte de Ceaușescu, celebrele cuvinte ale cântecului proletar nu-i nici o mântuire, în regi, ciocoi sau Dumnezei" fiindcă poporul acesta, nu trebuia să afle prea curând adevărul acesta, iar când îl vor afla, să fie prea îndobitociți ca să mai înțeleagă mesajul. Acum în privința ciocoilor și mai ales al regilor, în mintea bravului dobitoc român, apele s-au mai ales și deși așa cam în pâclă, a început să distingă un colț de adevăr, ceea ce îl face uneori
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a putut să se înarmeze? Oare cu marca ridicolă care valora a bilioana parte dintr‐ o centimă de aur? Banda neagră a paraziților din întreaga lume a vrut războiul și i‐a pregătit pe Hitler și poporul său brutal și îndobitocit. Hitler n‐a fost decât un „Chargé ffaires” sau mai potrivit, o excrețiune fetidă a organismului putred capitalist mondial! Grangurii paraziți știau prea bine că stăpânirea teutonă asupra lumii întregi este un vis deșert și caraghios, știau însă totodată că
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]