176 matches
-
ochii către Tine Doamne Sau vino Tu sub pleoapele-mi greoaie În Bărăgan este festin de toamne Și mintea mea s-a-ntunecat a ploaie Și mi s-au stins cuvintele-n cenușă Aleanul mi-a încărunțit pe cale E noaptea-ndoliată după ușă Iar zorile scriu cântece cu jale Desprinde-mă din coasta lumii Tale Să nu mai calc morminte de petale Modalitatea de a se situa într-o expresie modernă este conjurația dintre o reflecție de tip heideggerian ( aș spune
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
sub sapă, Câte pâini pomeni dădeam Și țărână pentru groapă. Nu am țară câtă zare Peste zări de țări zăream, Peste Dunăre și mare, Peste Prutul ce-l duram Lăcrimând lacrimi amare. Nu am țară câtă moarte, Cu cât doliu-ndoliam Ochii-mi plânși ursiți să poarte Doliul maicilor, purtam Doliul blestematei soarte. Nu am țară câtă frică Pentru țară am și neam, Pentru România mică Fără Dumnezeu și hram, Pentru gloata ei calică... Nu am țară nici la țară, Nici
NU AM ŢARĂ CÂTĂ ŢARĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364152_a_365481]
-
acel septembrie patruzeci, România avea un rege. Chiar și-n timpuri de restriște,reci, Se respecta a țării lege. Însă a-nceput urgia grea, Când în război și noi am intrat. Pe front moartea, oameni ucidea, Și toată țara a-ndoliat. Cu credință în gând și suflet, Războiul regele a oprit. Mii de mame prin al lor plânset, Și în rugăciuni l-au pomenit. Dar dragonul roșu,a trădat, Forțând să abdice regele, Care în suflet țara și-a păstrat, Suportând
ANIVERSARE 10 MAI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368036_a_369365]
-
grupuri nu reușeau să se coaguleze, nu se impunea un șef acceptat de toți. Take Ionescu a refuzat propunerea de a prelua conducerea partidului în acel moment: "Nu vreau să adaug o revoluție de serai la nenorocirile războiului civil care îndoliază țara. Nimeni n-ar mai crede în sinceritatea atitudinii mele dacă aș consimți să trag foloase personale din situația pe care am creat-o." În anul 1908 a înființat Partidul Conservator-Democrat, care datorită unei abile propagande a recoltat succese electorale
TAKE IONESCU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366939_a_368268]
-
valoarea analizată a cuvântului și a legăturii acestuia cu limba fiecărui popor în parte. Când a plecat la studii, Eugen Coșeriu a părăsit România, nicidecum România și Moldova, așa cum s-au dorit să fie rupte de forțele oculte ale anilor îndoliați din istoria neamului nostru, așa cum făcuseră și Mircea Eliade, și Noica, și Eugen Ionescu și mulți dintre marii oameni ai culturii noastre, care s-au rupt de frați pentru a putea să spună nepăsătorilor din lumea liberă că etnia română
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
o primise înainte de dispariția lui, de undeva, din Turcia. Cei întorși i-au anunțat vestea morții în urma unei maladii asiatice, care cuprinsese pe neașteptate ținutul. De copil nu se știa nimic. Rămăsese al nimănui într-o lume necunoscută. Toate acestea îndoliaseră inima tinerei mame și soții. Deschidea adeseori ultima scrisoare primită de la soțul ei, citindu-i rândurile: „Scumpa mea soție, Istanbulul este un oraș foarte mare și frumos. Am luat legătură cu câțiva comercianți pentru procurarea postavului. Intenționez, Ana, să construiesc
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
cu valul. Din străfunduri, o furtună A ieșit împrăștiind, Ochii soarelui în lacrimi, Apa brusc neliniștind. Valsul valului mai negru Decât iadul cu păcate, Și-a pus doliu pentru toate Sufletele-n mare moarte. Și cu clocotul din bocet Jalea-ndoliase zarea, Pleoape mici stinseră ochii, Doru-mi înecase marea. Totu-i negru azi pe mare. Ochii soarele și-a luat. Doar pe-al mării negru vals, Doru-mi urlă-nflăcarăt. Referință Bibliografică: APA MARII / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368727_a_370056]
-
plâns, și inima încet, încet și-a micșorat din tot acel elan de viață, trântindu-mă de multe ori la pământ de unde, cu mare greutate, mă ridicam adeseori. De cine erau puși acei oameni și pentru ce voiau să-mi îndolieze sufletul atât de tânăr la început, pornit pe un drum necunoscut, am înțeles târziu. În camera mea, alta de cât cea a copilăriei, ochii mi se umezeau și întrebam așa, ca un tânăr adolescent: de ce sunt oameni răi? Ce poate
CAPITOLUL 1) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349597_a_350926]
-
cu valul. Din străfunduri, o furtună A ieșit împrăștiind, Ochii soarelui în lacrimi, Apa brusc neliniștind. Valsul valului mai negru Decât iadul cu păcate, Și-a pus doliu pentru toate Sufletele-n mare moarte. Și cu clocotul din bocet Jalea-ndoliase marea, Pleoape mici stinseră ochii, Doru-mi înecase marea. Totu-i negru azi pe mare. Ochii soarele și-a luat. Doar pe-al mării negru vals, Doru-mi urlă-nflăcarăt. Referință Bibliografică: APA MARII / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2019
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350459_a_351788]
-
care a dus la moartea a trei membri de frunte ai formației ( pe Dealul Negru, în timp ce veneau spre casă de la un concurs interjudețean organizat la Râmnicu Vâlcea - printre ei și directorul Căminului cultural de la acea vreme, învățătorul Ion Vorovenci) a îndoliat întreaga comunitate din Rucăr, dar și pe cea artistică de amatori din România. Ca semn al recunoștinței față de cei plecați dintre ei, într-un mod atât de neașteptat și brutal, membrii formației corale au închinat acestora, ca și întregii obști
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXVI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348505_a_349834]
-
mea, spuse mai mult urlând Milica. Apoi o trase demonstrativ, ducând-o mai mult pe sus acasă. Cum intră în curte Ioana fu copleșită de imagini dureroase. Mai întâi revăzu cum sunt aduși în coșciugul lat părinții ei, apoi lume îndoliată intrând în curte, părintele, steagul, sfeșnicul...Șters, în fundal îi apărea mama. Era în zilele ei bune, îi zâmbea și întindea brațele să o cuprindă. I se părea că îi aude și glasul: Îmi pare rău că te-am bătut
IOANA, VICTIMĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE (ROMAN ÎN 3D, FRAGMENTE) de ELENA STAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349269_a_350598]
-
mute, reinventăm povești. Ni se pretind, mereu, dobânzi pe arse doruri, Tribut ne pun pe vise toți vămeșii lumești. Ne pierdem în hătișuri, cotrobăind în gânduri, Încorsetați de-aceleași dorințe obsesive. Banalul și sublimul le-amestecăm cu resturi De-absențe îndoliate cu ploi drept laitmotive. Ne-ascundem de iubire în colivii impuse, Din temeri de înfrângeri încorsetați de sine. Doar lacrima trădează, ea nu se vrea-n cătușe, Deșerturi de-ndoială ne răscolesc destine. Prin trup ne curge seva de doruri
CER DREPTUL LA IUBIRE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365647_a_366976]
-
nu are... răgaz să privească Omul sărac să-l ocrotească. De-i plin de lacrimi, de simte foame Nu-ntreabă nimeni, el unde doarme... Din cap port negru, până-n picioare Lacrima șiruie din ochi de cicoare Gândul privește spre cer, îndoliat Cum se roteste înspre... Neant Roata cea mare... numită Viață... Ce-acum e subțire ca firul de... ață. Cu toată puterea din suflet, o țin Cu sânge și lacrimi încerc s-o susțin. Nimeni nu vede... nu are răgaz Al
ROATA... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361597_a_362926]
-
bunul Dumnezeu ți-a auzit strigătul tău și a trimis la tine îngerul bun, ca să îți ia sufletul și să-l ducă la cer. Buna mea mamă, eu port steagul! Steagul biruinței sufletelor de lumină fără de sfârșit. Și drapelul tău îndoliat de atâtea suferințe umane, simbol al renașterii noului eon românesc și începutul sfârșitului acestui Pământ opac ce va fi în curând transformat într-un pământ nou sub un cer nou! Buna mea mamă, eu sunt sămânță din sămânța sufletul tău
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
întâlnim englezi, arabi, români, germani sau francezi. Toți sunt mândri că au statut de cetățeni ai acestei republici a cărei independență o putem considera ca fiind dobândită în zilele noastre. Aflăm și despre acel conflict care în anii '70 a îndoliat insula și a despărțit-o în două, cu inclusiv strămutarea familiilor din sud către nord și invers. Autoarea trece vestita „linie verde” a unui armistițiu impus și ne convinge că oamenii, indiferent de etnie, au același fel de a fi
CIPRU, FASCINANTA POEZIE A MILENIILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345586_a_346915]
-
aș fi nimerit / într-unul din acele romane rusești în care / nu poți avea vocația echilibrului / nici povara culpei / sau frica de propria frică,/ premise de alienare neverosimilă într-o memorie străveche / a genelor, îndeosebi bucuria de durere / a femeilor îndoliate din Corrèze,// departe de Viață și de Dragoste...” (Numele tău, absență...) Paralela culturală însă, atenție, e totuși o unealtă cu două tăișuri, a cărei manipulare neatentă îți poate reteza nasul ! Ea dă rezultate numai cu condiția ca modelul de referință
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
de experții în fariseism, care vindeau indulgențe pentru iertarea păcatelor în tîrgurile publice. După ce ne îngrozeau cu pedepsele molimelor de tot felul, ieșeau din catedrale și ne afuriseau sau ne binecuvîntau, ei, aleșii, în odăjdii purpurii, pentru că noi, ăilalți, eram îndoliați în suflete și pe dinafară, roși de remușcări și tăvăliți prin balega afuriseniei. Un sobor de mincinoși rage ore în șir la poalele altarelor, se iau în serios, aprind lumînări și ne afumă cu tămîie, pentru că gesturile, mimica, incantația și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
acolo nestemată - / sihastră floare de colț;/ să cobor / pe-o sprânceană de dor / și să mă nasc adiere pe buza ta,/ petală rătăcitoare / în infinitul întrebărilor;/ să-mi plimb visele / prin codrii sufletului tău, / să-mi las urmele / pe cărările îndoliate de necăutare;/ să fiu eu: / cădere și înălțare, / întuneric și lumină; / să nu uit că viața-i un dangăt de clopot / care ne ademenește în meandre obsesive,/ până-și stinge sunetele-n sufletele noastre./ Lasă-mă să-ți fiu / șoaptă
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
viața-i un dangăt de clopot / care ne ademenește în meandre obsesive,/ până-și stinge sunetele-n sufletele noastre./ Lasă-mă să-ți fiu / șoaptă, clinchet, amintire....” ( Lasă-mă...) Trăirile poetei sunt asaltate ( de multe ori) de neliniști, “pe cărările îndoliate de necăutare”... structura reflexivă, interogația făcându-și loc în arta scrierii. Viața este un “drum” cu mai multe ramificații și cărări ascunse “ochiului” neinițiat! Faci un popas la marginea unei ore “istovite” și te întrebi: “Quo vadis?”... Răspunsul nu va
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
Suflete înfrățite întru dor și înstrăinare bat cu disperare la porțile grele ale țării, care li s-au închis implacabile, renegându-și fii. Printre zăbrelele lor, ochii goliți de bucurie și iubire își cântă disperarea într-un Ave Maria funebru, îndoliind primăvara și aruncându-i lumina în hăul trădării. Exodul proscrișilor curge asemeni unui fluviu în aval, către orizonturi ostile, refuzați, alungați și uitați. Rădăcinile le-au fost extirpate în totalitate din pământul fertil al Edenului natal și zeii străini ai
SĂ NE TREZIM DEMIURGUL de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368814_a_370143]
-
scurt și vinovat. Înduioșata mămăruța, respira clipă de tandrețe, Sub pleoape-i joacă bobi de roua, emoționată-i da binețe, Aripi deschide-n evantai și grațios se-nalță-n zbor, Rămân doar stele-n cuib de suflet și-un cântec îndoliat de dor. Referință Bibliografica: Greierele îndrăgostit / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1596, Anul V, 15 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ines Vândă Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
GREIERELE ÎNDRĂGOSTIT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370399_a_371728]
-
Multă vreme va mai trece. Tu nu vezi că nu te chem, Luptându-mă cu suferinți, Greul nu îl blestem, Tărie am de la părinți. Privesc norii azurii, Și când sunt întunecați, Mă pierd în adânci reverii, Nu! Încă nu vă îndoliați! Referință Bibliografică: Alba mireasă / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 440, Anul II, 15 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ALBA MIREASĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354758_a_356087]
-
consideră că nu are scăpare! Tot prin cunoaștere, prin știință, să revină La puritatea cea dintâi, la viață în Lumina. Învățați bacteriile cum să se hrănească Cu petrol sau cupru fără să-ndrăznească A se cuibări în gâtul copiilor nevinovați Îndoliind adesea bunici, părinți și frați. Puțini știu, cativa mărturisesc, toți așteapată Proria cerească în Judecata-I dreapta Să curețe Pământul de murdărie, de nefire Pământul nostru are nevoie de iubire! Pentru că mi-s rude dragi miresmele Sale Și noaptea beau
PAMANTUL VREA IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358465_a_359794]
-
grădinile din noi Furtuni, tornade, foc și ploi fatale Din somnul adormirilor letale Ce zămislesc doar monștri reci și goi... Nimic nu ne mai poartă printre stele, Nici un surâs și nici o sărutare Coșmaruri ne trezesc, zâmbind barbare În jocul lor îndoliat de iele... Dospesc în lutul infestat cu nebunie Atâtea malformații de cuvinte Și tremurul din gene iarăși minte Când lacrima se teme, ca să fie... Doar în Grădina-aceea din poveste Mai murmură un dram de rugăciune, Și piatra se răsfață-ntr
MAI CRED de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358895_a_360224]
-
câtorva profesori și colegi apropiați, după care serviciul divin a fost încheiat de un pastor neoprotestant (negru) care era și Arhiepiscopul de Cantembury, fost student de-al lui Eliade. Cuvântarea acestuia a fost magistrală, el reușind să aducă mulțimea de îndoliați de la plâns la râs, la regrete și păreri de rău. În rugăciunile sale, de multe ori se uită în tavanul înalt al capelei având un dialog direct cu Maestrul lui care-l privea cu ochiul exigent pe discipol, urmarindu-i
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]