633 matches
-
uluitor,iar cuvintele/ideile lor au fost mereu răstălmăcite,transformate în metode și nu păstrate în formă pură. Creștinul de azi este perfect perpendicular pe discursul hristic,nu respectă nimic din minunea acelui om.De fapt,asistăm la un ne crestinism înduioșător. De aceea nu pricep această frază a ta,perfect perpendiculara pe realitate. Semnează un frustrat și un nesuferit de om mare negru și urât,care nu poate să tacă nici măcar în postul paștelui,pt a lăsa oamenii în iluzia lor
Puterea cuvintelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82502_a_83827]
-
și Ștrul sînt, de fapt, bancuri etnice. Asta e rețetă universală a umorului. Și parcă e mai bine așa. Un concurs mondial de ironii, chiar si grosolane, etnice și religioase, ar fi fost preferabil unui al doilea război mondial. E înduioșătoare nevoia asta a noastră de a-i scoate din dulapul național cu personalități pe alde Cioran, Eliade și Brâncuși de fiecare dată cînd vreun tabloid se ia de cerșetorii noștri internaționali. Ne explicăm cu așa patimă, de parcă am fi membre
Au uitat că suntem fii din popor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82622_a_83947]
-
făcut-o în particular, pentru plăcerea proprie, nu în văzul lumii. Dar presupun că așa ești tu. Un cabotin. Și, indragostitule definitiv de tango, poate te vedem și noi pe la vreo milonga, ca să ne dovedești asta. @miraluna vai, cât de înduioșător! o să ne vindem televizoarele și o să le aruncăm în dâmbovița, o să scoatem din priză congelatoarele ca să putrezească tot ce e prin ele, o sa abandonam mașinile și vom merge numai pe bicicletă indiferent de vreme, o sa ... sunt sigur ca tu, vajnica
De la repetiţii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82639_a_83964]
-
pentru BMW sau Mercedes-ul sau Audi, pentru vacanța în Tenerife sau La Baule, pentru costumul Armani sau intrarea fiului în baroul din New York, pentru căsătoria fiicei la San Francisco. Lângă toți ăștia, Relu Morar, cu bietele lui fotografii, este înduioșător ca un aurolac cu punga murdară sub nas,în Gara de Nord. Ca să nu-l dezamăgesc, mă uit pe pereți și scot, când și când, mici exclamații de surpriză sau plăcere, deși sunt convinsă că Nana îmi vânează notele false și o să
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
a picta), în care culoarea însăși, utilizată într-o perspectivă retiniană, de descendență impresionistă, suporta acuza gravă de "formalism" - în acest sens încercările lui Ciu-cu-rencu de a se apropia de comenzile oficiale sînt, dacă nu caraghioase, atunci în mod sigur înduioșătoare, un pic-tor sobru cum era Corneliu Baba, cu o viziune monumentală și eroică asupra omului, narativ atît cît să i se poată asocia diverse scenarii epico-propagandistice și, mai ales, cu o privire marcată de un realism puternic, nu putea fi
O sintagmă abuzivă: realismul socialist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10002_a_11327]
-
Dumitru Hurubă Să constatăm, stimați telespectatori, că a venit Crăciunul, Sărbătorile de iarnă (care e ca vara în acest an...!) și, la televizor, am văzut înduioșătoarea prezență la Bruxelles a Președintelui și Premierului, protagoniștii celor două roze revigorate din când în când cu suc de lămâie altoit cu zeamă de mere pădurețe. Emoție brutală, încât lui Ciprian Bălțoiu, trimisul special al TVR1, i s-a blocat
Din antologia telezicerilor - alcătuită și comentată de psihosociologul C. Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10032_a_11357]
-
se amuză și ne amuză teribil cu sublinierea mentalității premoderne a unor oameni, în fond, de un cuminte tradiționalism, amețiți cu serul postmodern. Sunt lucruri care se poartă, haine și atitudini trendy, dar care multora le vin într-un mod înduioșător. Provincia îngroașă tușele acestui contrast, dar nici Bucurescii culturali nu stau prea comod în scrisorile cu ghimpi ale eseistului editor, universitar și poet. Unii sunt provinciali în raport cu capitala României, ceilalți sunt marginali față de capitalele artistice ale lumii de azi: ,O
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
roz. În miezul acțiunii se află secretul drumului care duce la aflarea unui mare adevăr, și anume, că nu trebuie să fii mare ca să poți înfăptui lucruri mărețe. Filmul pentru cei mici și nu numai... lansează și câteva noi melodii înduioșătoare, compuse și interpretate de Carly Simon. presa la zi W.I.T.C.H. Revistă lunară cu benzi desenate, publicată de Editura Egmont România, sub licența Walt Disney Pictures, apare la București și se adresează în primul rând copiilor și adolescenților. Publicația de
Agenda2003-22-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281076_a_282405]
-
Kinderklinik - Temesvar e. V.“, iar un medic a făcut aceeași solicitare, dar pentru 30 de euro lunar. Alții donează, de sărbători (deci de două-trei ori pe an) între 50 și 100 de euro. „Fiecare donație are în spate o poveste înduioșătoare. Fiecărui donator îi suntem nespus de recunoscători, căci sumele, mari sau mici, reprezintă măcar o cărămidă în zidurile Spitalului de Copii. Știți că au fost grupuri de tineret, pe lângă parohii germane, care au renunțat la fumat și donează banii economisiți
Agenda2004-31-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282700_a_284029]
-
interjudețene, precum și la expozițiile organizate la nivel național și internațional. Pe parcursul rodnicei sale cariere a organizat reușite expoziții personale la Timișoara, Lugoj, București și Troisdorf (Germania). A cultivat toate genurile picturii: peisajul, natura statică, portretul și compoziția. A surprins în înduioșătoare tablouri frumusețile neasemuite ale câmpiei nelimitate, cu orizonturi largi. A lăsat în urma lui o operă deosebit de vastă și valoroasă. IOAN STANCIU din presa vremii acum... 100 ani „Congresul funcționarilor administrațiunii comitatense și comunale... a fost imposant, și hotărârile s-au
Agenda2003-13-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280845_a_282174]
-
reprezintă pe nimeni, decît nocivitatea falimentului neasumat) este, la rîndu-i, un atu eficace al coteriei devenite agresivă după ce s-a mulțumit să stea nouă ani, complice și profitabil, în umbră arhitecților falimentului. De o modestie a mijloacelor care ar fi înduioșătoare, daca tenacitatea uzurpărilor n-ar fi feroce, clientelismul cameleonic merită comentat în continuare, privindu-i prestațiile textuale vechi sau noi, în travesti.
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
scrie, România devine un loc în care oamenii țin unii la ceilalți, sînt devotați unor cauze nobile, dispuși să facă sacrificii, tenace și cu credința în Dumnezeu. O imagine profund idilica, dar de un idilism nu numai nesupărător, ci chiar înduioșător de-a dreptul, căci el reprezintă amprenta stilistica, dar și de gîndire, a unei ființe extrem de calde, demne, si curajoasă într-un fel care nu exclude timiditate, încrezătoare la limita credulității, în bine și în oameni, cu un optimism aproape
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
precum sclipirile ferestrelor, iată sînt singur, inconfundabil./ Urzica din rodos/ frunzele ei în mai multe culori/ azvîrl în eterul particular al pupilelor mele/ semne disperate care/ mă fac să nu dorm nopți întregi" (Cel mai bun naufragiat). Sau cu o înduioșătoare umilitate: "E dimineață trec prin camerele luminate de soare/ pijamaua îmi flutură mă conduce/ în baia cu faianța albă unde rămîn un timp nedefinit/ melancolic și inconștient că la un oculist/ ce exersează vederea pacienților/ pe firișoarele de praf din
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
flutură mă conduce/ în baia cu faianța albă unde rămîn un timp nedefinit/ melancolic și inconștient că la un oculist/ ce exersează vederea pacienților/ pe firișoarele de praf din văzduh./ Nu mai am/ răbdarea de a nu spune nimic/ e înduioșător cum privesc pe geamul podului/ melcul ce trasează un șotron argintiu/ pe norii întunecați/ și mă gîndesc la vacanță la țară/ cînd trenul întîrzie și pulberea șchioapătă/ pe mutrele călătorilor// sînt același ins ce priveste garoafele galbene/ în odaia din
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
afla nimic citînd românul. Ce-i drept, într-un fel cartea se recomandă de la sine, printr-o grație tristă a povestirii, prin precizia și austeritatea cu care e construit un univers al copilăriei în care personajele sînt firești dar totodată înduioșătoare. Herman este copilul confruntat cu o problemă care de obicei nu există decît pentru adulți: identitate de sine, cu corolarele ei, diferența și identificare. El suferă de o boală a bătrînilor: chelește. Schimbarea lui fizică este în primul rînd percepută
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
Noaptea magică a copilăriei se subțiază, devine albăstruie și lasă în cele din urmă locul unei lumini matinale triumfătoare și devastatoare. Trezita din lumea poveștilor ei, femeia-copil se simte în bătaia soarelui că sub reflectorul unui anchetator cosmic. În mod înduioșător, ea reacționează și în cursul acestei treziri brutale că un copil, bucurându-se de luciditate că de o nouă jucărie. Titlul primei cărți a Denisei Comănescu, Izgonirea din Paradis, este foarte bine ales, cu mențiunea că trebuie să ne gândim
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
ungherele copilăriei, obiectele unei vîrste pierdute, ale unui Eden aburit (și în această vîrstă se regăsesc deopotrivă specia și individul), Ilea da întregului un aer meditativ și melancolic. Tablourile mici și cuminți, naturile statice și motivele ornamentale, acompaniate de texte înduioșătoare, asemenea celor scrise pe carpetele de etamina, aduc totul, de la înălțimea marilor demonstrații la căldură unei case de țară învăluita într-o lumină crepusculara. Iar pe Gheorghe Ilea această expoziție îl aduce direct în prim-planul artei noastre de astăzi
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
ceasul de la mână, Gabriel Plesea face tot posibilul ca să i se vadă New York-ul din spate. Strădania să este atat de mare, încât doi dintre zgârie-nori pot fi confundați cu urechile a hipertrofiate a ale distinsului exilat. Dar și mai înduioșător este să descoperim în ochii new-york-ezului de origine română că armata de fotoreporteri se reduce de fapt la un prieten amabil sau poate doar la un aparat de fotografiat cu declanșare automată pe care Gabriel Plesea l-a armat emoționat
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
din Walesa un mistic. Există un moment în care importanța sa crește atât de mult încât devine o vedetă; un tablou de un kitsch enorm, un portret flatant unde liderul pozează grandilocvent, confirmă o viziune de sine ușor ridicolă și înduioșător de naivă. Dorește Wajda să-l caricaturizeze puțin pe liderul Solidarității? Sau să-l aducă la parametrii normali, să-l „umanizeze”, să confere o pondere ironică unei inerente și pernicioase dacă nu chiar periculoase eroizări? Într-o scenă semnificativă, din
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
barbiene, a căror alură stilistică, frapant de mustoasă, împrumută comentariului de fond un timbru meschin de mediocru. Morala? Nu are nici rost să-l comentezi pe Barbu dacă, stilistic vorbind, ai maniera unui chibiț abstract abuzînd de banalități prețioase. Mai înduioșătoare e Mihaela Brut cu Viața spiritului locuind forme perfecte. O incursiune în geneza și emergența limbii barbiene, la care exigența critică n-o împiedică să-și comenteze propria carte despre Ion Barbu, cititorul asistînd la o mise en abîme în
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
Andreea Deciu RĂTĂCITA între multele și gravele tomuri de filozofie, sociologie, ori istorie apărute în cursul anului trecut, Masenka lui Vladimir Nabokov, o poveste înduioșătoare despre amintiri și nostalgii, despre treceri și popasuri, mi-a scăpat atenției. Cartea e ceva mai veche, a fost publicată spre finele anului 1997, dar trebuie să revin asupra ei. Am citit-o în avion, alegînd-o după criteriul meschin al
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
printre altele, o prevedere din Legea asupra presei, promulgată de Alexandru Ioan Cuza la 1 aprilie 1862: "Cenzura este și rămâne pentru totdeauna desființată." (Acest pentru totdeauna este pentru noi, cei de azi, care am trecut prin ce-am trecut, înduioșător.) în mod judicios, autorul face o distincție între cenzura din Muntenia și Moldova și cenzura din Transilvania, unde autoritățile se străduiau înainte de toate să reprime afirmarea cauzei naționale a românilor (situație prelungită până în 1918). în secolul douăzeci, prima manifestare brutală
Terifianta cenzură ca inofensiv obiect de studiu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16748_a_18073]
-
Fotiade, ca orice "soț", știe mai multe despre "lume" (a explorat-o), în timp ce Simion, ca orice "soție", gătește, spală și îl privește pe șef cu gura căscată , dar și cu o anumită ironie, găsindu-l cam neajutorat. Scenele "conjugale" sunt înduioșătoare și, în același timp, de un comic irezistibil. Iată-l, de exemplu, pe Fotiade cerând ajutor subalternului său după ce, nesăbuit, a stat prea mult dezbrăcat la soare: " - Simioane, făcu domnul Fotiade. - Ziceți, dom'șef. - Ești bun să vii să mă
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
filmul s-ar fi putut termina cu o oră bună mai devreme, dacă Mel Gibson n-ar fi apucat să-i promită unui afurisit de englez că o să-l omoare cu mîna lui! Mel Gibson, cel care face acum eforturi înduioșătoare de a-și menține personajul în zona credibilității, e și un regizor de succes, premiat, pentru Braveheart, în'94, cu Oscarul pentru cel mai bun film și cea mai bună regie. Probabil că, dacă Mel Gibson ar fi regizat Patriotul
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
clasă - n.n.), în loc de A.B.C. am spus rapid K.G.B.... "Mai lasă măi dracu' de radio că aude ăsta micu și spune pe-afară" (vorba mamei către tată - n.n.)". Constantin Ciprian Pața, de 17 ani, din Vatra Dornei, istorisește o scenă înduioșătoare și totodată teribilă în neomenia ei: Puștiul ședea într-un picior în mijlocul careului. Mîna-i străvezie ținea sus, sus de tot, să vadă toată lumea, un volum de Mark Twain. Părea de vreo doisprezece ani, era lung și deșirat, numai oase, tuns
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]