187 matches
-
șanse a se identifica vreodată. Ca să cităm din Decalogul bărbatului frumos, deștept și cu bani: " luciditatea, ironia, onestitatea, stăpânirea de sine, vanitatea, principialitatea, candoarea, umorul. Astfel de atribute deja mă fac să visez. Morala de buzunar însă mă umple de înduioșare:2 A te privi atent în interior,, a realiza cine ești, cum gândești, cum trăiești, poate fi uneori, similar cu a privi Hidra drept în ochi, adică letal. O aventură este și încercarea de a ne păstraviața interioară neinvadată, pură
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13705_a_15030]
-
proiectul „Te iubește mama“, dedicat copiilor ai căror părinți sunt plecați în străinătate. Proiectul a fost inițiat de o mamă plecată din țară ... Copiii vin la bibliotecă și discută cu părinții pe Skype”. Revin cu mare respingere : se mizează pe înduioșarea firească a tuturor când este vorba de copii, ca să se acopere gravele neîmpliniri, cronice, de decenii, din BNaR, rostogolite în același mod în care Politicienii Români au rostogolit până azi, din 1859 toate gravele probleme ale României, scoasă din Întunericul
Agonia continuă și programată a Bibliotecii Naționale a României, la 60 de ani de la înfiinţare! Dezvăluirile unei bibliotecare( III ) [Corola-blog/BlogPost/92751_a_94043]
-
când soarele se înjumătățește trecând peste culmi, când în aerul cald, luminos, timp de o minută, patimi, pofte, dorințe, disperări se potolesc, când gâdele cu securea ridicată, cu ochii sângeroși, privind gâtul dezvelit al sărmanei victime, are o clipă de înduioșare, gândindu-se că a fost și el cândva copil, gângurind și ținându-se de fustele maică-sii în vreme ce ea, aplecată, tăia hârșâind gâtul unui cocoș, când tânărul haiduc, întinzând mâna după colierul jupâniței prinse în sfârșit după luni de inactivitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Spuneam la Începutul acestor rînduri că indecizia trecută și prezentă ne apropie absențele. Fiecare trăiește cum poate; unul căutînd să-și Însoțească ciclic absența cu alte absențe mai hilare decît cea pe care o are În preajmă, celălalt contemplînd cu Înduioșare zbaterea primului. Dar unul minte prea mult și nu știu prea bine care! De aceea niciodată cele două absențe nu vor crea o singură prezență compensatoare. Interesant că În această lună se Împlinesc unsprezece ani de cînd ne „cunoaștem“, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
avea ceva de-a dreptul fermecător. Alcătuia împreună cu nevastă-sa un tablou asupra căruia imaginația revenea cu recunoștință, iar iubirea lui simplă pentru ea avea o grație aparte. Rămânea un om absurd, dar sinceritatea pasiunii lui îți stârnea compătimirea și înduioșarea. Nu-mi venea deloc greu să înțeleg sentimentele nevesti-sii pentru el și mă bucuram că afecțiunea ei e atât de tandră. Dacă ar fi avut cât de cât umor s-ar fi amuzat văzând cum o așeza el pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
când ești imaculat ca un porumbel. Oamenii știau bine că judecătorul era Mierck. Povestea cu micile lumi făcuse vâlvă - să te răsfeți cu ouă moi lângă un cadavru! - și, de asemenea, disprețul față de fetiță, fără nici un cuvânt, fără urmă de înduioșare. Ce contează! Pentru toți acești inși stupizi, chiar dacă era detestat, el rămânea judecătorul: cel care vă poate trimite, cu o mică semnătură, să reflectați între patru pereți. Cel ce urzește planuri cu călăul. Un fel de bau-bau pentru adulți. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
România! Ce e complicitatea asta bleaga Cu sărăntocii și dezmoșteniții? Tot au și ei ceva să dea că taxa, Treziți-le revolte și ambiții! Voi nu vedeți că omul mai respiră? Cât amânați sentința capitala? Loviți la oase nația întreaga, Înduioșarea e un fel de boală. Adăugați impozite și taxe Pe taxe și impozite, cuminte, Impozitați și lacrima și ploaia! Taxați adânc și morții din morminte! Impozite pe floarea dăruita, Impozite pe cald, ca și pe rece, Impozite pe roua și
CINE IESE ULTIMUL DIN ŢARĂ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363330_a_364659]
-
Panu sau Gane știau că Eminescu se socotea cel mai mare poet al vremii. Adâncit în gânduri, neatent la ce se discuta în jur, vesel și trist, nu plângea și nu se plângea niciodată, dar figura mamei i-a trezit înduioșarea cea mai adâncă. Eminescu, cel ce i se părea lui Slavici un nesentimental, îi scria fratelui Șerban despre o tulburătoare iubire pentru Veronica Micle: „Chipul ei nu-mi dă răgaz să studiez și pace. E divinitatea Elenei lui Menelaus, coborâtă
CONTRADICŢIILE PERSONALITĂŢII EMINESCIENE (164 DE ANI DE LA NAŞTERE) ) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347683_a_349012]
-
lui asistentă, i-o propune tânărului Elizeu. Un amănunt interesant este simbioza dintre om și natură, (și aici se trădează silvicultorul) - pusă în evidență în mai multe ipostaze, când Elizeu (el însuși cu numele mitic) - privește munții din depărtare, cu înduioșare și îngrijorare, pe care-i consideră ca și rudele sale, ca și prietenii săi apropiați sau ființe iubite, și încearcă unele sentimente de compasiune față de ei, care stau adeseori stavilă tuturor intemperiilor și sunt supuși presiunilor atmosferice. Personificare lor este
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
de a trăi este echilibru delicat între renunțare și stăruință” Aș frânge tăcerea cu mâinile amândouă așa cum frângi o pâine aburind - lângă fiecare gând fărâme de noapte de vise fugare și dor numai sufletul gol se va bucura de miezul înduioșărilor mele Aș frânge tăcerea cu patimă aprinsă și cruzime așa cum frângi o neprihănită floare lângă fiecare întrebare parfum și uitare neiertătoare risipă între profan și divin. numai așteptările mele vor gusta din miezul amar al trădării amestec de oarbă credință
AŞ FRÂNGE TĂCEREA ... (REFĂCUT) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352583_a_353912]
-
trăiește. Mama murise, dar, după aerul posomărât cu care mi-a răspuns, am înțeles că de moartea ei se legau niște amintiri mai crude ca de o moarte normală, nu numai dureroase, dar și neplăcute.” Slavici la fel relatează : „Cu înduioșare numai de mama lui l-am auzit vorbind” Mite Kremnitz, de asemenea, în discuțiile ei cu poetul îl provoca să vorbească despre familie :„ Încercam câte odată să-l aduc a-mi povesti despre familia sa, dar nu se învoia ; părea
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
cu duioșie obrazul de cel al mamei sale, parcă i-ar cere mângâierea, pentru că toți copiii din lume cer mângâierea mamei. Seamănă cu o icoană pe care am văzut-o pictată la Mănăstirea Moldovița « Pruncul și Maica Eleusa » adică Maica înduioșării.” Probabil că este mai puțin important să îți cunoști mama biologică, atâta timp cât există o mamă care a fost dispusă să își jertfească Fiul pentru tine. A sosit momentul să înțelegem că nu trebuie să ne judecăm părinții și că povestea
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
aflată în descendența „Contemporanului”, pe traiectoria ce duce spre poporanism în faza lui inițială, prozatorul pivotează convins, cu un patetism nedisimulat, în interiorul tematicii sociale. Obsesive sunt pentru el oprimarea țăranului și ruina vieții de la sate; atitudine în care intră deopotrivă înduioșare, revoltă, protest. Tendința cată să devină demonstrație tezistă, limitând valoarea acestor încercări literare, comparabile (uneori chiar surprinzător de asemănătoare) cu paginile Sofiei Nădejde despre „chinurile vieții” de la țară. „Mi-a cântat cucu-nfață”, nuvela de debut, pe care s-a
Paul Bujor – un nume de rezonanță al orașului Berești () [Corola-blog/BlogPost/339948_a_341277]
-
cu duioșie obrazul de cel al mamei sale, parcă i-ar cere mângâierea, pentru că toți copiii din lume cer mângâierea mamei. Seamănă cu o icoană pe care am văzut-o pictată la Mănăstirea Moldovița « Pruncul și Maica Eleusa » adică Maica înduioșării.” Probabil că este mai puțin important să îți cunoști mama biologică, atâta timp cât există o mamă care a fost dispusă să își jertfească Fiul pentru tine. A sosit momentul să înțelegem că nu trebuie să ne judecăm părinții și că povestea
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
să-și trimită darul Său la copii, prin Moș Crăciun. Doamne, Tată Ceresc bun, Tu, de veacuri rostuiești povestea lui Moș Crăciun, scrisă-n locuri îngerești! Stau de veghe să o spun la Sfântă Sărbătoare. Emoții-n suflet adun pentru înduioșare. ,,-În vechiul Ierusalim, pe când ningea cu stele, poposise-n Betleem, Fecioara-n chinuri grele. Trăgând la om cu stare, Crăciunul i-a găsit loc în staul de mioare. Unde i-a venit soroc'! Prunc Sfânt venea pe lume, cu al
LEGENDARUL MOȘ CRĂCIUN de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341630_a_342959]
-
muzicii ușoare a anilor ’60, predilect sentimentală, o melodie care să nu lase iubirea în voia prigonitorilor ei! Multe iubiri ajung cu aripile strânse în butuci iar pentru aceasta, cântecul „Prieten drag” se va confirma de acum încolo învățător până la înduioșare întru a se vedea valoarea de taină a prieteniei! Cine fusese până atunci, Pompilia Stoian? O frumoasă domnișoară cu ochi verzi, sensibilă, timidă, introvertită, inteligentă, solistă la Casa de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa” din București, studentă fiind la facultatea
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
George Pena Publicat în: Ediția nr. 427 din 02 martie 2012 Toate Articolele Autorului Tu, iubito, să-ți scoți bluza din prag s-ating umerii, iradiați de remușcări; părul alintat de două mâini cu drag să-mi aducă liniște și înduioșări. Cu coapsele feline și sânii tăi avari, spulberă-mi nimicnicia din casă, o, cât ești de scumpă, în taina ce apari, minunea mea dorită și frumoasă! Și mă regăsesc bine, și devin poet, în sărăcia-mi lucie de visător; purificându
MINUNEA MEA FRUMOASĂ de GEORGE PENA în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374551_a_375880]
-
stătuse, cuminte, de când Dumnezeu a vrut să mă nasc.”, ne explică Georgeta Resteman. Poeta se destăinuie ca fiind copleșită de un tainic dor. Reușește prin versul său să dea profunzimi nebănuite acestei trăiri. Strălucirea astrelor și smaraldul privirii debordează cu înduioșare un fior de dor ce poartă un dulce parfum: „Mă arde-un dor tainic dor, mă viscolește Cu fulgi de foc și străluciri de stele Și cu smarald privirea-mi dăruiește Mireasma dulce-a lacrimilor mele ‘ (Dorul) „Poetul este artizanul
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
se oglindesc sălcii plîngătoare? Evident, nimic. Treceam, peripatetizînd, cu medicul militar prin fața Casei Pogor și, în dreptul cimitirului cu ruși căzuți în război, cimitir încă în curtea muzeului pe-atunci, companionul meu mă opri și, cu fața ușor patetică, își rosti înduioșarea: Bieții băieți, cum zac ei aici, departe de pămîntul lor! Am reacționat pe loc, necontrolat: Da? dar cei doi frați ai mei, morți în același război, în stepa rusă, și ale căror morminte au fost arate...? Atît. Dacă, incitat de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
esențialul și ochiul lui sesizează numaidecât, într-o priveliște sau alta, accentul caracteristic. În plan literar, memorialistul e un descriptiv, fără invenție epică, și un umorist superior. Spirit lucid și mai degrabă sceptic, C.-D. nu se lasă în voia înduioșării (decât atunci când își evocă meleagurile natale, copilăria) sau a retorismului, deși coarda poetică și capacitatea de a se entuziasma nu-i lipsesc. Natură rustică, în fond, dar rafinată prin instrucție, cugetare și îndelungi voiajuri, lui C.-D. îi place să
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
schiță mereu antologată, nostimada este rezultanta disproporției dintre cauză și urmările ei. Un efect al gândirii aberante îl înfățișează și episodul insolit din Fără permis de export. În câteva narațiuni, B. atinge, asemenea lui I. Al. Brătescu-Voinești, o clapă a înduioșării (Șoimul, Singură). Lirismul edulcorează aici o proză căreia îi priește mai degrabă nota de asprime. Confirmând pronosticul unor comentatori (în primul rând, al lui G. Ibrăileanu) și învingându-și propriile temeri, B. scrie romanul Europolis (1933). O scrisoare neașteptată stârnește
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
factual) de umoare sarcastică. În pofida unor subiecte anodine, simțul măsurii și lapidaritatea contribuie la impresia de esențial, punctată cu un bun instinct al amănuntului revelator. Adevăratul B. e de căutat îndeosebi în acele scrieri unde, în absența oricărei grimase (de înduioșare, de încruntare), precizia observației și finețea psihologică profită de răceala istorisirii. Elaborând cu economie de mijloace, pe spații mici, autorul se dovedește meșter în a-și grada narațiunea prin acumulări infinitezimale, până la finalul deseori în răspăr. Pictura de interior pe
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
veselă și inimoasă... Dacă plecăm din orașul acela și ne continuăm studiile în altă parte, când ne întoarcem, peste ani, în orașul natal și vedem casa (în care stau alte persoane, dar a rămas aceeași) ne cuprinde un sentiment de înduioșare, de nostalgie și ne dăm seama că el provine din lacrimile de bucurie sau de necaz ale copilăriei. Acest sentiment complex, nou, îl numim de obicei „dragostea de casa părintească”. Cam în același fel s-ar putea explica și formarea
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de amintiri duioase și atașat de „nimicuri dragi”, are - ca și în stihuirile lui - „ochii scăldați în lacrămi”. Așa, în schițele și în însemnările pretins epistolare din Priveliști și amintiri (1912), Floarea iubirei (1914) și Dragostea unui trubadur (1916). Printre înduioșări, înfrigurări, deprimări, o „inimă tristă” bate și un peisaj, la rându-i, plângător intră numaidecât în rezonanță. Câteva vagi fizionomii și un umor silit nu destramă monotonia acestor debile narațiuni suspinătoare. SCRIERI: Flori de câmp, Vălenii de Munte, 1909; Priveliști
GIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
1). Cercetările grupate în jurul comportamentului prosocial au elaborat răspunsuri pertinente la întrebări de acest gen, ce merg pe linia îmbinării factorilor biologici cu cei sociali, a responsabilității difuze și a costurilor și beneficiilor. Apropo de diferența dintre explicațiile științifice și înduioșările moralizatoare, ceva asemănător s-a petrecut pe marginea episodului în care o femeie și-a dat foc în fața Primăriei din Pitești, asistată de un public destul de numeros. Atunci, comentatori ai vieții sociale de la noi din țară s-au grăbit să
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]