716 matches
-
Dumnezeu. Conceptul de „participare” (μετουσία) îi permite Sfântului Grigorie să susțină transcendența inabordabilă a lui Dumnezeu, simultan cu apropierea omului de Dumnezeu. De aceea, în lucrările sale de la maturitate, preferă să vorbească de „participare” (μετουσία), și nu de deificare, de îndumnezeire. Pare din ce în ce mai mult să fi evitat orice ar fi putut tinde spre compromiterea transcendenței necreate a lui Dumnezeu<footnote Norman Russell, The Doctrine of Deification ..., p. 231-232. footnote>. Sfântul Părinte Capadocian Grigorie de Nazianz a fost capabil să utilizeze conceptul
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
frecvent utilizată pentru creșterea omului în împlinirea în Dumnezeu. După cum spuneam, Sfântul Grigorie de Nyssa pare a fi fost conștient de ușoara și posibila tendință de compromitere a transcendenței și incomprehensibilității totale a lui Dumnezeu, compromitere adusă de implicarea terminologiei îndumnezeirii. Pentru el, terminologia „participării” (μετουσία) furnizează o cale alternativă pentru exprimarea relației noastre din ce în ce mai profunde cu Dumnezeu prin uniunea cu energiile Sale, în timp ce natura Sa rămâne cu totul dincolo de înțelegerea noastră<footnote Ibidem, p. 232. footnote>. Modul în care o
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
credința Sfântului Grigorie în transformarea sau transfigurarea ontologică individuală, în dorința sa ascendentă de Dumnezeu (o transformare care, trebuie să subliniem din nou, nu este niciodată completă), este necesar să insistăm puțin asupra înțelegerii capadociene a procesului de θέωσις sau îndumnezeire. Sfântul Grigorie de Nyssa presupune că acest proces de îndumnezeire este unul care permite și acompaniază, în același timp, actul dăruirii. În timp ce nu trebuie să presupunem că învățații capadocieni ar poseda o înțelegere identică a procesului de θέωσις, discuția lansată
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
dorința sa ascendentă de Dumnezeu (o transformare care, trebuie să subliniem din nou, nu este niciodată completă), este necesar să insistăm puțin asupra înțelegerii capadociene a procesului de θέωσις sau îndumnezeire. Sfântul Grigorie de Nyssa presupune că acest proces de îndumnezeire este unul care permite și acompaniază, în același timp, actul dăruirii. În timp ce nu trebuie să presupunem că învățații capadocieni ar poseda o înțelegere identică a procesului de θέωσις, discuția lansată de Verna Harrison asupra relației θέωσις-ului cu implicarea socială și
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
dăruirii umane în comparație cu dăruirea divină, se conservă totuși o „afinitate de caracter”. În sfârșit, Harrison scrie că această „sinergie a harului și libertății umane, sau participare și imitare, actualizează o reciprocitate și sălășluire mutuală între Dumnezeu și om”, ceea ce constituie îndumnezeirea<footnote Ibidem, p. 155 et passim. footnote>. După cum este binecunoscut în rândul teologilor, în primele sale lucrări, când menționează îndumnezeirea, Sfântul Grigorie de Nyssa o consideră a fi un rod al participării la însușirile divine. În prima lucrare, De virginitate
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
harului și libertății umane, sau participare și imitare, actualizează o reciprocitate și sălășluire mutuală între Dumnezeu și om”, ceea ce constituie îndumnezeirea<footnote Ibidem, p. 155 et passim. footnote>. După cum este binecunoscut în rândul teologilor, în primele sale lucrări, când menționează îndumnezeirea, Sfântul Grigorie de Nyssa o consideră a fi un rod al participării la însușirile divine. În prima lucrare, De virginitate (371), prezintă fecioria ca atribut suprem al lui Dumnezeu, care deifică pe toți acei care se împărtășesc de el. Fecioria
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
la Dumnezeu. Suntem dumnezei (în potență), uniți cu Hristos prin Botez, în moartea și învierea Sa. Ne împărtășim de Trupul și Sângele său prin Euharistie. Nu numai teologii ortodocși răsăriteni, dar și cei apuseni, găsesc mângâiere într-un sens al îndumnezeirii, o astfel de restaurare neînsemnând că devenim dumnezei. Participarea noastră la Dumnezeu este una la energiile lui Dumnezeu, nu la esența Lui, o participare prin slavă, acceptată în credință, care include a fi participanți la slava lui Hristos<footnote F.
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
ea, nici Dumnezeu nu o poate umple. Din această mentalitate se explică doctrina catolică despre caracterul creat al grației. Omul rămâne chiar în starea de har închis în limitele creaturității sale. De aceea nu se vorbește în teologia catolică de îndumnezeirea creaturii<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 138, în Filocalia..., vol. VII, p. 327. footnote>. După Sfântul Grigorie Palama, care redă tradiția Părinților răsăriteni, sunt trei etape ale urcușului în cunoașterea lui Dumnezeu: cunoașterea rațiunilor dumnezeiești ale făpturilor, cunoașterea
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
încă adevărata cunoștință. Căci doar prin ea singură vine sănătatea sufletului. Dar cum ar fi sănătos un suflet rațional a cărui putere de cunoaștere ar fi bolnavă? Deci poruncile lui Dumnezeu procură și cunoștință. Dar nu numai cunoștință, ci și îndumnezeire. Iar aceasta o dobândim primind și văzând în noi slava lui Dumnezeu, în Duh, când va binevoi Dumnezeu să ne introducă în tainele Sale <footnote Ibidem, pp. 287-288. footnote>. Întreaga dezbatere cu Varlaam, Achindin și Gregoras s-a desfășurat în jurul
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
acestei întrebări și nedumeriri, anume dacă lumina taborică era sau nu creată. Sfântul Grigorie a trebuit să facă unele precizări și în chestiuni legate de posibilitatea și realitatea experienței mistice, natura harului, natura vederii lui Dumnezeu și sensul real al îndumnezeirii. Posibilitatea de a-l vedea pe Dumnezeu cu ochii trupești i-a scandalizat pe adversarii Sfântului Grigorie. La acuzațiile lui Varlaam că lumina pe care o văd isihaștii este o fantezie, un artificiu simbolic, o lumină a minții sau una
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
Dumnezeu este așezată de opozanții isihasmului pe un plan intelectual, ea fiind pentru ei gnoză, cunoaștere, în timp ce pentru Sfântul Grigorie Palama și pentru tradiția teologiei mistice pe care el o reprezintă, ea este inseparabilă deși constituie un singur aspect al îndumnezeirii. Alți oponenți ai Sfântului Grigorie Palama au fost Achindin și Nichifor Gregoras, care deși nu s-au declarat continuatori ai ideilor lui Varlaam, ei de fapt au adoptat poziții asemănătoare și chiar identice. Făcând o evaluare a poziției celor doi
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
până la Controversa isihastă, Editura Vremea, București, 2001, pp. 207-208. footnote>. Pentru adversarii Sfântului Grigorie Palama, ceea ce nu este Ființă nu e Dumnezeu, ci numai un efect creat. Noțiunea rațională de cauzalitate confundă izvorul și cauza. Problema este gravă în planul îndumnezeirii și al comuniunii cu Dumnezeu. Comuniunea cu Ființa este imposibilă și, pe de altă parte, comuniunea cu o realitate creată (harul creat) nu este câtuși de puțin comuniune cu Dumnezeu Însuși. Palamismul scoate în evidență <<comuniunea energetică>>; Dumnezeu este în
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
așază în cei vrednici Dumnezeu<footnote Idem, Apologie mai extinsă, în Viața ..., p. 240. footnote>. Harul divin e necreat și nedespărțit de ființa divină. El este lucrarea îndumnezeitoare, care, zice Palama, se numește și dumnezeire și principiu al dumnezeirii și îndumnezeire, după care se varsă, se dă și se trimite cel ce e pretutindeni și statornicit durabil într-o identitate nemișcată<footnote Ibidem, p. 230. footnote>. Unirea omului cu Dumnezeu este una lipsită de confuzie, fără amestecarea sau absorbirea identității umană
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
chiar prieteni. Deci, „viața filosofică”, În perspectiva Sfântului Grigorie, este o viață de contemplare Și slujire, nu pentru câștig personal sau beatitudine personală, ci pentru binele comun al singurului Trup<footnote Ari Ojell, op. cit., p. 187-189. footnote>. Pocăința - cale către Îndumnezeire Păcatul este o realitate, și, din nefericire, una centrală a existenței umane, dar și cea mai gravă și mai nefericită. Viața omului, după căderea protopărinților În păcatul strămoșesc, este o luptă virulentă Împotriva despărțirii de Dumnezeu prin păcate și patimi
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
se făcea În taină sau pe cale de a se săvârși În taină. Sfântul Grigorie de Nyssa nu face Însă, nici o mărturisire În acest sens”<footnote Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni ..., p. 411. footnote>. Euharistia - hrana nemuririi oferită omului spre Îndumnezeire Sfintele Taine, În special Botezul și Euharistia sunt mijloace și condiții sine qua non Îndumnezeirii. Ele „fac posibilă intrarea liberă Și personală a omului În comuniunea cu slava divină pe care Logosul lui Dumnezeu a dăruit-o naturii umane asumându
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Nyssa nu face Însă, nici o mărturisire În acest sens”<footnote Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni ..., p. 411. footnote>. Euharistia - hrana nemuririi oferită omului spre Îndumnezeire Sfintele Taine, În special Botezul și Euharistia sunt mijloace și condiții sine qua non Îndumnezeirii. Ele „fac posibilă intrarea liberă Și personală a omului În comuniunea cu slava divină pe care Logosul lui Dumnezeu a dăruit-o naturii umane asumându-Și-o”<footnote Georgios I. Mantzaridis, The Deification of Man, Crestwood, St. Vladimir’s Seminary
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
cu Acela care conferă mântuirea. Mijlocul este Sfânta Euharistie, prin care se restabilește sănătatea și nemurirea pierdută prin căderea omului În păcat. Toți trei Capadocienii (Sfinții Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz și Grigorie de Nyssa) menționează rolul Euharistiei În Îndumnezeire, dar numai Sfântul Grigorie de Nyssa Îl elaborează. În perspectiva sa realistă asupra Sfintei Euharistii, Îl anticipează pe Sfântul Chiril al Alexandriei, deși Sfântul Grigorie ÎȘi bazează conceptul pe alte nuanțe În hristologie. Divinitatea Îndumnezeiește carnea (trupul) la Întrupare prin
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
ei când este primită (primit) prin Sfânta Euharistie<footnote Norman Russell, The Doctrine of Deification in The Greek Patristic Tradition, Oxford, 2006, p. 233. footnote>. Când se Întoarce la Euharistie În capitolul 37 al Marelui cuvânt catehetic, Sfântul Grigorie extinde Îndumnezeirea trupului lui Hristos prin Întrupare la restul omenirii, Într-o manieră similară, prin acțiunea Euharistiei. Uniunea divinului Și umanului În Hristos conferă trupului credinciosului viață adevărată. Sfânta Euharistie operează ca o doctorie sau ca un antidot Împotriva otrăvirii păcatului<footnote
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
footnote Scopul adică. footnote> prin excelență al Sfintei Liturghii. Domnul Hristos este prezent real În Sfânta Euharistie cu trupul Său jertfit. Prin prezența Sa reală În Sfânta Euharistie, Hristos ne ÎmpărtășeȘte nouă, prin Duhul Sfânt, starea de dăruire Și de Îndumnezeire a firii Sale umane, ca rod al jertfei Sale de pe Cruce: „În Sfânta Euharistie este concentrată toată mântuirea noastră, pentru a ne-o Însuși personal. Euharistia - unindu-ne cu Hristos, ne face asemenea Lui, imprimând Și În noi starea capabilă
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
vin Și se contopește cu trupul credincioșilor, pentru ca această unire cu Trupul cel nemuritor să permită omului să participe Și el la nestricăciune”<footnote Idem, Oratio catehetica magna, XXXVII, P. G. XLV, col. 97B; PSB, vol. 30, p. 340-341. footnote>. Îndumnezeirea continuă În cei care participă la trupul slăvit al lui Hristos și-și ridică ochii „către ciorchinele din care sângele curge peste noi”. Trupul Îndumnezeit al lui Hristos este plin de energiile vii ale Duhului Sfânt și credinciosul, „umplut de
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
iar pentru cei obosiți de grijile acestei vieți, Și pentru aceasta Însetați, El devine vin, care Înveselește inima omului”<footnote Ibidem, p. 465. footnote>. Într un cuvânt, natura noastră umană este Împletită cu Hristos, primind darurile Lui, atât de necesare Îndumnezeirii. Taină a comuniunii, Sfânta Euharistie e aceea care constituie Biserica ca trup extins al lui Hristos, căci unirea deplină În care ne atrage Hristos cu Sine prin prelungirea Sa cu trupul Și sângele Său În noi, Înseamnă Și o unire
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
În secolele primare, autorii patristici au tratat îndeosebi modul cum se ajunge la îndumnezeire, drumul sau parcursul uneori destul de sinuos în atingerea ei și nu descrierea stării și experiențelor omului îndumnezeit. Chiar dacă s-ar putea menționa despre literatura primelor trei secole că este una cu preponderență epistolară, tratarea temei îndumnezeirii a stat și în
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
cum se ajunge la îndumnezeire, drumul sau parcursul uneori destul de sinuos în atingerea ei și nu descrierea stării și experiențelor omului îndumnezeit. Chiar dacă s-ar putea menționa despre literatura primelor trei secole că este una cu preponderență epistolară, tratarea temei îndumnezeirii a stat și în atenția sfinților și a scriitorilor bisericești de până în secolul al IV-lea, aceasta realizându-se însă într-un mod mai pasager, nedeplin dezvoltat, netratat cu minuțiozitate, nedezbătându-se in extensum toate nuanțele temei, dacă ne gândim
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Noul Teolog, Grigorie Palama etc. care au scris despre vederile fățișe ale lui Dumnezeu în lumină, nor, întuneric, extaz etc. Cu toate acestea, Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului au trasat câteva linii de interpretare în ce privește tema îndumnezeirii, de care vor profita Părinții secolelor următoare, care vor adânci, aprofunda și organiza tema din ce în ce mai sistematic. Personal, aș putea sublinia, fără a dori să fiu bănuit de carențe în ceea ce privește modestia, că această încercare a mea este una de pionierat la
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Înalt, și că ei vor fi condamnați și judecați separat, ca Adam și Eva”<footnote Dialogul cu iudeul Tryfon, 124, p. 315-316. footnote>. Aceasta e prima implicare a Psalmului 81, 6 în literatura creștină ca text-mărturie pentru susținerea noțiunii de îndumnezeire. Contextul utilizării de către Sfântul Iustin a textului rezidă în interesul sporit al creștinilor secolului al IIlea în sursele testimoniale ale mesianismului evreiesc. Mărturiile Noului Testament se concentraseră pe ce era nou, în pretențiile creștinilor la mesianismul lui Iisus, și anume
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]