1,372 matches
-
l-am îngrijit. Îndată mă duc să ți-l trimit! Scena 3. ÎNGRIJITORUL TEMPLULUI ( Intră grăbit, în timp ce Olaculul se pregătește să plece pentru a aduce pe Ionuț. Se adresează către Olac.). Auzita-am că regale de la luptă a sosit? ( Regele îndurerat cu capul între mâini, privind pe fereastră, se întoarce către noul venit.). Aaa ... ! Să trăiți măritule! Am venit Să vestesc că al dacilor preot mare a murit, Și-a pus capăt vieții în altar după ce-a slujit. DECEBAL Fără
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Florile_sarmisegetusei_drama_istorica_in_versuri_actul_3_.html [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
Publicat în: Ediția nr. 2285 din 03 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului 3 Aprilie 2017 -Gânduri la doi ani- La cină Anna frământa un gând, Când se-nfrupta senină din bucate: „Doamne-Doamne oare nu-i flămând La pieptul Maicii Lui îndurerate?” Și cu mânuța tremurând s-a dus Înspre icoana izvorând lumină, De unde îi privea uimit Iisus Făptura ei cu Dragoste deplină. Și aerul ofta ca mielul blând Când i-a atins pe buzele divine Bucata ei de pâine murmurând: „Primește
DOAMNE-DOAMNE OARE NU-I FLĂMÂND... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1491225738.html [Corola-blog/BlogPost/371726_a_373055]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > NU-ȚI CER NIMIC Autor: Daniela Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Tu n-ai să știi niciodată De ce-am ochii uzi și reci, Inima îndurerată, Deși, mereu mă judeci. Oricâte ți-aș explica Nu ai cum să mă-nțelegi, Eu puteam doar exista, Tu ai șansa să alegi. Ca și tine-n seri de vară, Mă visam cândva pe-o stea, Nu am crezut c-
NU-ŢI CER NIMIC de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Nu_ti_cer_nimic.html [Corola-blog/BlogPost/341842_a_343171]
-
Azi -noapte te-am visat prevestind nedeslușit (Sub calde lacrimi creștinești căzând din stele), Că-n beznă se va tângui un câine adormit Și-or pregăti o nuntă ursitoare rele. O rugă pentru noi ai pus în orice carte, Sufletu-ndurerat ni l-ai uns cu friguri noi; Azi țara îți deschide pământu-nspre moarte, Către Marele Olymp din piatră și noroi. Din viață tu plecași să îmbrățișezi pe toți, De suspine să-ntrebi trimise ca simbrie, S-anunți că-n viață
RECVIEM PENTRU ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 by http://confluente.ro/stelian_platon_1409108716.html [Corola-blog/BlogPost/357337_a_358666]
-
de om care o înțelegea. O femeie între două vârste, crescută odată cu fiul ei, ce-i știa suferința și-i mai deschidea ușa din când în când, povestind împreună din vremurile bune și aducând o rază de bucurie în inima îndurerată și însingurată. Într-una din zile a venit în vizită însoțită de un superb exemplar canin aparținând rasei Ciobănesc German cunoscută popular sub denumirea de Câine Lup. O femelă de numai câteva luni, de toată frumusețea, primită spre îngrijire de la
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Cornelia_turlea_chifu_lady_cornelia_turlea_chifu_1359257003.html [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
părea, Poet, fără pereche! Un fiul de Demiurg − zic unii! −, Cu-o frunte lată-așa, Absent în jur, la ce se-ntâmplă Părea, dar nu era!... Cu nasul fin, buze subțiri, Bărbia-așa rotundă... Confirmativ, întrebător, Și rezervat, ...mult încă. Îndurerat și iertător: Când toți vorbeau, tăcea! Iubind pe cei din jurul său Și, mai mult, Țara sa... Ochi mulțumiți, cutezători, Pătrunși de inspirații, Adânc umbriți a-dese-ori, Până la palpitații... Să mă-nțelegi, pot chiar să-ți zic: Un om și jumătate! Avea
(MIHAI EMINESCU – IN MEMORIAM!) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 by http://confluente.ro/_mihai_eminescu_in_memoriam_.html [Corola-blog/BlogPost/358449_a_359778]
-
pasaje din Scriptură. Scriu despre lipsurile vieții mele de credință, despre cum tânjesc să fiu. Mă gândesc că la fel ca mine, și cititorul trece prin aceleași lupte interioare și vreau să știe că nu este singurul. Vreau ca inima îndurerată a cititorului, sufletul mistuit de dor, mintea îngândurată să primească din Mâna Divină eliberare. Iar peste toate lucrurile, să nu uite că există Unul care veghează și care nu va îngădui nici o încercare peste puterea firească a fiecăruia de a
ATUNCI CÂND SENTIMENTELE, ÎNGRIJORĂRILE, SLĂBICIUNILE DEVIN STIHURI DESPRE LACRIMI ŞI ZÂMBETE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Atunci_cand_sentimentele_ingrijorarile_slabiciunile_devin_stihuri_despre_lacrimi_si_zambete_.html [Corola-blog/BlogPost/352651_a_353980]
-
întru desăvârșire, „Portal-Măiastra”, XI, 2015, nr. 4, p. 41 - 42; Maria Bologa, Un mare exercițiu spiritual. Eugen Dorcescu, „Nirvana. Cea mai frumoasă poezie”, „Actualitatea literară”, Lugoj, 53-54, noiembrie-decembrie, 2015, p. 6; Livius Petru Bercea, „Armă îmi este cuvântul iubitor și îndurerat”, „Poesis”, XXVII, 2016, nr. 1-2-3, p. 17-19; Eugen Dorcescu, O mare carte de și despre dragoste, „Portal Măiastra”, XII, 2016, nr. 1, p. 18; Constantin Stancu, Timpul ca un glonț, „Confluențe Literare”, 29 februarie, 2016; Iulian Chivu, Conectivități hermeneutice cu
MIRELA-IOANA BORCHIN, BIOBIBLIOGRAFIE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1492962715.html [Corola-blog/BlogPost/368602_a_369931]
-
pacientul, să vină la ruda cea mai apropiată și să-i înapoieze banii pe care, cu nerușinare, i-a băgat în buzunar! Dar, așa ceva este de domeniul poveștilor: să vină vreun doctor să-i mângâie durerea soției sau a mamei îndurerate, dar, mai ales, să-i înapoieze banii în acele momente, când are cea mai mare nevoie și de una și de alta, ar fi un gest firesc pentru orice om normal, dar nu și pentru doftori. Ca ei sunt Dumnezeu
ASISTENTA REFORMISTĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 by http://confluente.ro/_asistenta_reformista_.html [Corola-blog/BlogPost/356847_a_358176]
-
dintotdeauna: blând, smerit, generos, sfânt ca un apostol, ,,părinte coborât dintr-o adâncă sihăstrie”. Grigore Vieru Pururi voi oameni/ Pe cel care se-apropie/ De izvoarele suferinței mele./ Prelungire în Dumnezeu/ A vieții pe care-o trăiesc-/ Acesta e numele/ Îndureratei mele iubiri./ În lacrimă numele mi-a putrezit/ Renăscând în pământul/ Pe care l-am regăsit./ Fratele îmi este cel / Care numele îmi înțelege/ Îndrăgindu-l ca pe numele său. Lili Bobu Încorporând, într-o singură ființă tribunul și ascetul
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/lili_bobu_1455193785.html [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
prinți și castele fermecate. Doar aici, soarele strălucește românește... în fiecare zi mai frumos, doar aici frunzele vorbesc românește despre înaintași, despre dragostea asta nemăsurată de patrie, doar aici îmi place să trăiesc liber colindând munții udați de lacrimile mamelor îndurerate, doar aici e țara mea când cu tristețe sau cu bucurie ne amintim de clipele în care s-a scris istorie, o istorie a unui neam plin de glorie și de dârzenie. De aceea sunt mândră de țară, o țară
UMBRITĂ DE VEACURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Romania_mea_umbrita_de_veacuri_.html [Corola-blog/BlogPost/367265_a_368594]
-
vremuri, prin care trenurile trec doar când își aduc aminte. Așa da evoluție! Hai să trăiești națiune! Mai bine hai să luăm „Peujoul”, e mai sănătos, sau mai bine tancul să ne ducem de tot în Irak, lăsând o familie îndurerată. Asta pentru ce?! Pentru a fi prieteni cu americanii?! Cel mai trist este un alt fapt ce cutremură România. Mama și tatăl plecați în cele patru zări pentru un trai mai bun, copii lăsați în izbeliște, care se închid în
UMBRITĂ DE VEACURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Romania_mea_umbrita_de_veacuri_.html [Corola-blog/BlogPost/367265_a_368594]
-
membrilor săi (pleromei), clerici și laici deopotrivă, despre criza pe care o traversăm. 1. Așa cum face întotdeauna, Biserica își îndreaptă cuvântul mângâietor, rugător și dătător de nădejde către fiecare om care suferă și este îndurerat. Atunci când se apropia de oameni îndurerați, primul lucru pe care Hristos îl recomanda era formulat în termeni imperativi: „îndrăznește, fiule!”, „îndrăznește, fiică!”, cerându-le să aibă credință în Dumnezeu. Altfel spus, curajul și optimismul, nădejdea și credința sunt resurse indispensabile pentru viața noastră. Atunci când toate lucrurile
DESPRE CRIZA ECONOMICĂ DIN PERSPECTIVĂ CREŞTINĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_criza_economica_din_perspectiva_crestina_.html [Corola-blog/BlogPost/358978_a_360307]
-
pe malul mării. La Pontus Euxinus, ele au decis că Ovidius va avea un vlăstar în ale literelor, și acesta va fi Eminescu. Nu este o întâmplare că Luceafărul poeziei românești se simte urmașul Romei și își întreabă retoric, cu îndurerată mirare, contemporanii: „Voi sunteți urmașii Romei?” Nu epigonii erau coborâtori din vița „nobilă latină”, ci el, adevăratul urmaș-poet al lui Ovidius. Publius Ovidius Naso a rămas pentru eternitate la Tomis. La fel și Eminescu. Sub cerul mării, sub strigătele pescărușilor
SUB CERUL MĂRII, LA PONTUL EUXIN de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1452793296.html [Corola-blog/BlogPost/380424_a_381753]
-
care deschide albumul, mai puțin cunoscută, dedicată lui Michael Bruchis, poezie pe care o reproducem integral: „Pururi voi oameni / Pe cel care se-apropie / De izvoarele suferinței mele. Prelungire în Dumnezeu / A vieții pe care-o trăiesc - / Acesta e numele / Îndureratei mele iubiri. / În lacrimă numele mi-a putrezit / Renăscând în pământul / Pe care l-am regăsit. / Fratele îmi este cel / Care numele îmi înțelege / Îndrăgindu-l ca pe numele său.” În introducerea sa, Valentin Marica sugerează cum trebuie receptat Grigore
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE by http://confluente.ro/Cartea_in_care_ma_oglindesc_album_memorial_cel_care_se_apropie_in_memoriam_grigore_vieru_insemnari_si_eseuri_recen.html [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
în pămînt te vei întoarce” (Facerea 3, 19). Semnele iconice (figurile umane, marcate adânc de grimase, deformările corporale și peisagistice, operate, foarte semnificativ, după același cod, și cu același țel, al “eșecului” existențial, și al biruinței estetice, chipul zâmbitor, dar îndurerat și înlăcrimat, iluminat de un sceptic optimism, ce se ivește , fie de unul singur, fie inserat în unele ansambluri, al artistei înseși - Portret, Zodia taurului), semnele plastice (albastrul acvatic și celest al netimpului, al interregnului genezic, roșul intens, piric, infernal
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1411637542.html [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
spuse ea serioasă. Mă urc în cireș, va fi pentru ultima oară, îi sunt datoare. El o privi lung, o mângâie pe obraz și, petrecând picioarele peste tocul ferestrei, sări pe uliță. Nu o mai căută câteva zile, se simțea îndurerat, respins, îndepărtat, fără importanță în ochii ei. Dar urma să plece și el voia să încerce din nou să ajungă la ea, la ființa ei. Așa că își luă inima în dinți și se duse.O căută în cameră, privind pe
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nina_dragu_1485538862.html [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
la ce a fost, e ca și cum aș vrea să mă întorc la trecut. - Și satul, părinții, frații, nici la ei nu ai să te întorci? Îi vei uita? Vei uita totul, ca și cum n-ar fi existat?-întrebă el supărat, furios, îndurerat, neputicios. -Mă voi întoarce, e normal, dar nimic nu va mai fi ca înainte, nimic! Nici eu. Nici noi. Nici viața. Iar de uitat, nu voi uita niciodată nimic, asta va fi pedeapsa mea, să nu uit nimic, să-mi
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nina_dragu_1485538862.html [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
generații de speranțe, lumea e tot mai mică dar distanțele dintre oameni tot mai mari (uneori suferința colectivă comprimă aceste distanțe, însă doar pe termen scurt), pădurile plâng cu suspine de femei violate, oceanele scuipă cu cinism resemnări pe țărmuri îndurerate, iar eu nu pot să fac nimic, poate doar să ridic din noroi craniul lui Hamlet cu degete de bufon și să invoc Bucuria de-a trăi: Strânge-mă, Viață, la piept, până îmi iese destinul pe gură și sărută
SUSPIN ȘI BUCURIE COLECTIVE ÎN NOAPTEA DE ÎNVIERE (30 APRILIE 2016, DUPĂ 6 LUNI DE DURERE ŞI TĂCERE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1465825162.html [Corola-blog/BlogPost/378788_a_380117]
-
În 2013, l-am inclus pe poetul Filuș Julea, în MERIDIANE LIRICE (ARIPI DE VIS) - Antologie a poeziei românești contemporane, un loc meritat de un poet valoros, un spirit tăcut, dar cuceritor prin simplitatea și modestia sa. Suntem alături de familia îndurerată. DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ! Iată câteva repere biografice ale poetului gălățean: Născut la 1 martie 1936, în comuna Odaia-Turnu Măgurele, jud. Teleorman; Studii liceale: liceul „Sfântul Haralambie”- Turnu Măgurele; În perioada 1966-1962- student la Universitatea București, facultatea de Litere; După
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1448124694.html [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
această lume, care bântuiau haotic, cu capetele aplecate, fără a interacționa între ele. Nimic nu se putea citi pe fața lor inexpresivă. Nu schițau nicio stare emoțională, de parcă ar fi avut mușchii fețelor paralizați complet. Peisajul emana o stare tragică, îndurerată, absentă de la viața cotidiană. Erau toți, angajații colegiului lui Chiștoroaia, directoarea. Sonia intră în cancelarie. Nu se sunase încă de începerea orelor și încăperea era plină de... ființe cu fețe stacojii și priviri inerte. Pentru un moment avu impresia că
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1448180526.html [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
la el, acolo, în mijlocul drumului și cu ciuda îl lovi cu piciorul. „Am crezut că e un fazan sau o prepelița și când colo e o nenorocita de lebădă, buna de nimic”. Vietatea diafana se mișcă rănită în praful drumului, îndurerata și tristă. Tristă. Tristă de furia omului asta pe care l-a păzit de când era în fașa, să nu i se întâmple nimic, să nu pățească ceva rău. Tristă pentru lovitură de picior, nu de durere, doar de gestul asta
ÎNGERUL de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 by http://confluente.ro/stefan_kellner_1496464510.html [Corola-blog/BlogPost/376565_a_377894]
-
ceară ceva în schimb. Că atunci când, un ghemotoc de om, plângând scăldat în sudoarea febrei, bolnav, l-a alintat cu duioșie, i-a răcorit fruntea cu dragoste. Atunci când a avut necazuri cu școala, atunci când a fost flamand sau trist sau îndurerat. Nici nu mai ține minte de câte ori a renunțat la orice ca să fie lângă el, să fie pentru el acolo unde el a avut nevoie. Nu întotdeauna a reușit să-l ferească de răul care vine din afara dar și mai greu
ÎNGERUL de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 by http://confluente.ro/stefan_kellner_1496464510.html [Corola-blog/BlogPost/376565_a_377894]
-
dată coșmarul fiind ceea ce trăiește el cu adevărat. Pe de altă parte, gândul la cei dragi este de cele mai multe ori chinuitor, deținuții fiind conștienți de suferința răsfrântă asupra celor de afară, care încearcă disperați să îi aducă înapoi. Portretul mamei îndurerate este foarte asemănător celui din „Miorița”, amintind la rândul său de chinul Maicii Domnului pe toată durata patimilor lui Hristos: Mamă, sfântă mamă,/ Cum nu ți-a fost teamă/ Drumuri să străbați,/ La atâtea porți să bați./ Să te latre
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/O_epopee_a_suferin_ei_i_a_salv_rii_rom_ne_ti.html [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
alunecând un vas de pescuit apoi oftă prelung închise puțin ochii dorea să rămână așa nemișcat liniștit însă nu putu decât câteva momente simțea nevoia să se miște mereu din cauza durerii din coaste ofta mereu, adânc ca un om profund îndurerat. Începând cu acel sfârșit de vară Mihai pentru prima dată în viața lui începu să trăiască printre oamenii străzii, învăță să se strecoare noaptea cu ei în anumite subsoluri pentru a dormi apoi cum să strângă sticle ca să facă rost
PAȘI SPRE ABIS ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1446639812.html [Corola-blog/BlogPost/384738_a_386067]