237 matches
-
mi-e necunoscută, dar e prima oară cînd e îndreptată spre mine, ca și cum niciodată n-ar fi fost prieten bun cu soțul meu, ca și cum n-aș fi fost soția prietenului său, îmi suflă în față un fel de aer condiționat înecăcios, cine te crezi, spune-mi, ai să te rogi în genunchi de mine să te ating, viața ta s-a schimbat, dulceață, dacă încă nu te-ai prins. Prefer să mă călugăresc decît să mă apropii de tine, șuier printre
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
incident cu un autocar care transportă 23 de pasageri s-a produs luni după-amiază. Autocarul a oprit de urgență pe dreapta, la ieșirea din localitatea Poștă Câlnău (în apropiere de Buzău), după ce a izbucnit un incendiu la motor, iar fumul înecăcios a pătruns în interiorul mașinii. Trei autospeciale de la ISU Buzău au sosit la fața locului, dar, între timp, focul fusese stins cu extinctoarele de la autoturismele proprii, de șoferii care se aflau în preajmă. Din fericire, nu au fost înregistrate victime. Evenimentul
Un alt autocar cu turiști români a luat foc luni by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/53043_a_54368]
-
alt autocar i-a preluat pe turiștii români, scrie Alba24.ro. Autocarul se află pe autostradă M9 când pasagerii au semnalat un miros pregnant de ars, după care, în câteva secunde tot interiorul autocarului a fost cuprins de fum negru înecăcios. La câteva secunde după ce după ce pasagerii au reușit să se dea jos din autocar, acesta a fost cuprins de flăcări nemaiputându-se salva absolut nimic din bagajele turiștilor. Autocarul aparține firmei Double-t.
Un autocar cu 50 de ROMÂNI a luat foc în Ungaria- VIDEO by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/53165_a_54490]
-
tocmai în urma acestei operațiuni, ajung ceramică, pentru că, la drept vorbind, - la ce bun să arzi ceramica în cuptor, odată ce ea a fost arsă, ca să ajungă ceramică? O altă terțină, deja din textul următor, care, în traducere literală ar fi: „Mirosul înecăcios de grăsime râncedă/ imperceptibil, dar insistent (autoritar) între timp/ va disloca (alunga) tot aerul din împrejurime” în traducere sună derutant: „Mirosul greu de grăsime râncedă/ E imperceptibil, dar, între timp, aerul din jur/ Va înghiți totul cu putere”. Ei bine
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
vreo literă în spațiile albe. „Nu mai e mult și-o să vină mama. Șiatunci om pune toate m-urile la locul lor...” Liliana, ce amintește, nu știu de ce, de Cosette din Mizerabilii, simte absența mamei „ca un nor des și înecăcios și în jurul ei crescuse un zid de apăsătoare tăcere...”. Se simțea străină și umilită, tot timpul trebăluia în primul rând pentru ceilalți din casă, trebuia să răspundă mereu „ordinelor” primite (făcea curat, călca, spăla vasele, scotea apă din fântână etc.
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
plictiseala aceea nobilă cu care mă plictisesc unii mari scriitori. Mă plictisește, pur și simplu, cu sofisticăriile lui. S-ar putea, chiar, să nu mă înșel. Altfel cum să înțeleg de ce, după ce m-am târât prin tot felul de labirinturi înecăcioase, deodată mă simt bine în povestirea Aleph, unde mai totul mi se pare perfect. Abia de o ia razna, puțin, la sfârșit. Admirabile micile bucăți din Făuritorul. Au, aproape exclusiv, ce-i trebuie scriitorului ca să existe: un ton. T citește
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3647_a_4972]
-
în micile restaurante familiale de patru-cinci mese, am târguit la supermarket-ul din centru, m-am plimbat pe străzi printre bicicliști și automobiliști, am vorbit banalități cu oamenii. Nu eram în paradis, dar, cu siguranță, nu eram nici în prăfăraia înecăcioasă a satului românesc obișnuit. Deși relativ mici, întru nimic mai spațioase decât casele de la noi, fiecare clădire avea un vino-ncoa inimitabil, sugerat de vegetația abundentă și de grija religioasă pentru curățenie. Nici urmă de crăpături în ziduri, nici o țiglă
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
Mai aveam douăzeci de minute și pentru a ajunge la peronul nr. 4 am preferat să folosesc trecerea peste linii, în locul pasajului subteran. Inspirația a fost salvatoare; ajuns în dreptul intrării spre pasaj imaginea deprimantă a scărilor de coborâre și mirosul înecăcios m-au lovit puternic. Doi tigănuși se alergau pe scări și chihoteala lor reverbera cu ecou prelungit în lungul pasajului. M-am oprit ca la un semnal, fără voința mea, chiar la capătul de linie unde urma să sosească rapidul
LA DRUM DE SEARĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385305_a_386634]
-
nu tocmai plăcută, pentru cei care ne conduc și ne doresc binele. Numai că, azi, nenorocire! Mașina refuza să pornească, iar, după mai multe eforturi disperate din partea domnului Pandele, o făcu, însă într-un mod jalnic! Tușea, scotea un fum înecăcios de consistența unei pături și tremura din toate încheieturile. Nea Pandele intră în pandalii. Rușinea că mașina sa, pe care i-o lăsase moștenire tatăl său, nu mai sforăia ca o pisică leneșă atunci când motorul mergea, îl umplu de disperare
AFACEREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349195_a_350524]
-
umane, care se va autodistruge, a sunat ca un tunet, vocea. - Se va „autodistruge” cu ajutorul vostru, dar noi nu vom permite! - Voi sunteți inutili și neputincioși în fața noastră, a făcut un gest gardianul, lăsând o perdea de fum des și înecăcios asupra pădurii. - Nu ai dreptul să te afli pe acest Tărâm! Ai încălcat Protocolul Multivers, a îndreptat privirea spre el, Sursa și ochii săi au devenit două lasere de lumina care l-au anihilat pe gardian și au purificat aerul
AMENDAMENTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385191_a_386520]
-
din mlaștini își aveau sălașul creaturi hidoase cu ochii de foc pe care era mai bine să nu le întâlnească nici un muritor de rând, căci o privire a lor l-ar fi transformat în stană de piatră. Mlaștinile respirau vapori înecăcioși cu un miros greu de pucioasă și sulf și rareori se dezvăluiau privirilor de sub veșnicele lințolii ale cețurilor în care erau învăluite. Prințul concepuse un plan tainic, de a cărui îndeplinire depindea viața și fericirea sa. Alesese puțini oșteni care
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
ce venea de la o serie de grătare și cuptoare improvizate unde se pregăteau pe loc tot felul de bunătăți. Bineînțeles, am fost și acolo, fără să cumpărăm nimic, dar trebuia să vedem totul! Ne-am retras repede, alungați de fumul înecăcios și mirosul specific de la grătarele cu mici și mesele aliniate sub corturi, la care nu găseai vreun loc liber nici să tragi cu tunul! Vorba Silviei: - Numai aerul acesta curat le face poftă mereu... - Da, da! Aerul și țuica de
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
poarta mea!... Pleacă prăpăditule din calea ortacilor mei... Pleacă Ștefane cu ceata ta!... Dispari Ștefane cu aghiotanții tăi din rai... Văleuuu, ăsta coboară raiul pe pământ!... Credincioșii mei cu codiță din adâncul pământului, nu mă părăsiți!... Pleacă cu fumul ăsta înecăcios că-mi alungi puișorii... Văleu, parcă a erupt un vulcan de tămâie!... Pleacă cu ploaia ta din busuioc că-mi îneci cetele!... Aoleuuu, ce mă fac întunecimea ta?... S-a abătut potopul asupra noastră!... Nu mă părăsi!... Nerezistând torturii Dumnezeiești
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
întârziau, fusese un naiv să creadă că se vor mulțumi cu o singură halbă. Pe neașteptate ușa librăriei se dăduse în lături, izbindu-se de rama vitrinei. Intrase timid, printre vălătuci de fum. O sobă de tuci burdușită scotea trâmbe înecăcioase pe la toate încheieturile, gestionara avea scăderi la marfa depreciată și, în prezența unui individ în trenci bleumarin, nu mai prididea să pună pe foc lucrurile scoase din inventar. Păpuși oloage, ursuleți cu blana decolorată, maimuțe din plastic dezmembrate, clovni din
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
aer proaspăt, ba mai mirosind cumplit a gaze nocive de tot felul, se îndreptau spre capătul cel mai adânc al galeriilor, spre a pușca peretele frontului de exploatare, prin care exploziile rupeau pereții de minereu, împrăștiind prafuri grele și fumuri înecăcioase în galeriile deja foarte îmbâcsite de noxe. Apoi, acești bravi oameni ai subteranelor, cu ajutorul uneltelor primitive, încărcau vagonetele cu minereu, ce porneau de-a lungul galeriilor spre stațiile de suprafață. Acel material dislocat din stâncă, era privit cu sfințenie, ca
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
amintirea i se amestecau Încă În minte. Pentru o clipă, se temu că scânteile pe care le vedea erau niște noi efecte ale medicamentului, Însă pentru a-și explica acea moleșeală erau suficiente vinul cel roșu de Perugia și fumul Înecăcios din cârciumă. Se Întinse la loc, cu privirea ațintită pe grinzile tavanului, Încercând să Își stăvilească amețeala. Camera se rotea de jur Împrejur, precum veșmintele Antiliei. Strânse tare din pleoape, pentru a șterge străfulgerările de lumină Înghețată care Îi Împungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu precauție, pentru a se asigura că nu era nimeni În stare să Îi recunoască. Afară, orașul era cufundat În Întuneric. Dar luna, Înălțată bine pe cer, răspândea suficientă lumină pentru a le Îndruma pașii, În pofida atmosferei Învăluite de umezeala Înecăcioasă care se ridica dinspre malurile Arnului. Locul spre care se Îndreptau nu era aproape. Aveau nevoie să treacă de ziduri, pe drumul de dincolo de pajiștile de la Santa Maria Novella. La ora aceea, porțile erau Închise, dar străjerii nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe punctul să adauge ceva. Stătea acolo și Își tot masa gâtul, Încercând să-și recapete suflarea. Însă mai apoi se răsuci brusc, plecând În direcția indicată de Dante; acesta Îl văzu cum se face nevăzut În volutele de fum Înecăcios. După o clipă, poetul se dezmetici. Cu un ultim efort, ridică lada pe umeri și o porni către destinația decisivă. Acolo, În chilia lui Arrigo, avea să găsească toate răspunsurile. Privi În jur: prin zonă mișunau oamenii Înarmați, Însă nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-o, lașitatea mea de-a trăi în păcat și fără demnitate...” O lumină molatecă i s-a aprins în fața ochilor, iar Costică pădurarul, pe care-l omorâse cu baioneta de la armă, l-a văzut în vatra acoperită de un fum înecăcios, cum se ridică din genunchi și întinde o mână tremurândă spre el, iar cu cealaltă își apăsa rana de la piept din care țâșnea un șuvoi de sânge. Costică a căscat gura, fără a scoate un sunet, dar ochii holbați cereau
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
Nimic altceva decât urmele legăturilor de pe corpul meu cu care fusesem țintuit și tatuajul cu secera și ciocanul. În rest, puteam respira lejer, nu mă stânjenea nimic. În cadă, apa curgea peste mine, împroșcând faianța, iar aburul ce se ridica înecăcios din baie acopereau pereții și oglinda. Brusc apa începu să miroase a praf iar trupul prinse o năclăială cenușie care se scurgea lăsând în urmă dungi verticale. Ce dracu mai e și asta...?, mi-am zis încercând să închid robinetul
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
care le asimilam cât suntem conștienți. Nu știu dacă ați văzut vreodată oameni bolnavi în spital. Aerul ușor filosofic și sofisticat din ,,pavilionul canceroșilor” nu se regăsește deloc. Nici macar nu are miros de urină sau medicamentente ci un iz putred înecăcios. Nu mai emoționează cu adevărat pe nimeni, nu mai există nici o zbatere inutilă. Această înlănțuire a nașterii, a trezirii la viață, a îmbătrânirii și iminentei morții devine clară și pătrunzătoare. Pacienții se agață de oricine cu o rapacitate devoratoare. Acțiuni
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
care le asimilam cât suntem conștienți.Nu știu dacă ați văzut vreodată oameni bolnavi în spital. Aerul ușor filosofic și sofisticat din ,,pavilionul canceroșilor” nu se regăsește deloc. Nici macar nu are miros de urină sau medicamentente ci un iz putred înecăcios. Nu mai emoționează cu adevărat pe nimeni, nu mai există nici o zbatere inutilă. Această înlănțuire a nașterii, a trezirii la viață, a îmbătrânirii și iminentei morții devine clară și pătrunzătoare. Pacienții se agață de oricine cu o rapacitate devoratoare. Acțiuni
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
în timp ce aerosolii marini sunt pentru tine mană cerească. Mă îndoiam însă că în ziua aceea inspiram aerosoli marini lângă plaja mai puțin populată decât de obicei. Briza dinspre larg căzuse și îi luase locul, adiind dinspre uscat, un aer încins, înecăcios. Cucaras! îmi întinsese mâna. Istrate, Cucaras, fost căpitan de vas. Pronunțase astfel cuvintele, încât să le pună în evidență rima. Se ivise pe neașteptate în fața mea și îmi ceruse voie să mi se așeze alături, la umbra streșinii popicăriei vechi
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
prăfuite în care, toamna și primăvara, bălțile formate de-a lungul mahalalelor strîngeau în mâlul lor broaștele, care orăcăiau liniștite sub cupola alburie a cerului ca sub un clopot uriaș de sticlă, iar vara, cînd soarele ardea cu putere, praful înecăcios se ridica deasupra capetelor oamenilor, în urma trăsurilor și a căruțelor cu coviltir ale negustorilor ambulanți, a vântului ce se stârnea ca din senin sau a copiilor care alergau la scăldat în apa cristalină a râului. În centrul orașului, acolo unde
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
și rpr”, tra-la-la și tra-la-la ... Al doilea moment întipărit îm memorie, care m-a apropiat într-un fel de lectură este asociat cu prima fremătare (frământare?) și indiscreție (!) culinară care mi-au furnizat sinistre senzații tactile, gustul ardeiat foc și înecăcios al unei lingurițe de muștar cu care mă momise și păcălise fârtații mei dând-o drept dulceață de nu știu care și pe care eu, neam de neamul meu, nu o văzusem și gustasem, darămite să o și mai mănânc ... Într-o
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]