393 matches
-
scufunde În apa rece, verde, limpede, binefăcătoare. Și râul lua atunci forma trupului ei, și camera se umplea de zeci de desene care inundau Încetul cu Încetul podeaua, apoi, scaunele, patul, planșeta uriașă din lemn de tei. Ca să nu moară Înecați, Szántó a deschis geamul și desenele au Început să curgă În stradă, să inunde Piața Carolina. Puținii trecători priveau nedumeriți această cascadă de hârtie, unii apucau un desen, Îl priveau, apoi Îl aruncau făcându-și semnul crucii și Își vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se aud și acum ușile trântite ale copilăriei, mama strigându-și băiatul înecat în Dunăre, rochia cenușie i se zbătea pe pulpele tinere, mergea cu ochii goi și mă striga pe nume Vino acasă, băiatul meu! o auzeam numai eu, înecatul; lumea privea la femeia desculță, pe fruntea ei strălucea o stea tulbure și albă paloarea feței mele de mort steaua pulsa ori de câte ori se apropia de fluviu, amintiri ce aveau să mă zgârie mai târziu cu gândul la băiatul înecat, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de sus atât de tare, încât oriunde ar fi plecat copacii, păsările sau pământul, tot la lasciva cu piele diafană ca piersica s-ar fi întors, așa cum era, strălucitoare sub soarele de napalm sau tenebroasă ca Styxul atunci când își lua înecatul dorit, după ce gura ei vâscoasă striga: OOOM, OOOM!, jertfa fiind ceva firesc, unanim acceptată de oamenii portului, fără crâcnire. Se schimbau santinelele. Se auzea gălăgie în baraca soldaților, limba lor seamănă cu răpăitul A.K.M.-urilor zicea Mutu, în timp ce își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de ghizdurile fântânii și își dădu drumul în gol. Și, în timp ce dansam că Dracii cu urlete de bucurie stropite cu blesteme și condimentate cu înjurături la adresa matematicii și cui o adusese pe lume, ne-am hotărât să vedem trupul frumos înecat al profesorului nostru. Dar ciutura era goală și fântâna secată... Am coborât cu toții pe tărâmul celălalt: o peșteră imensă cu o lumină de nicăieri. Pe tavan curgeau râuri, pe lângă pereți statui înșirate ai îndepărtaților regi dacici. În mijloc, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dar ce veselie pe bulevardul cu castani! Se-nalță zmeie îmi șoptea casa Șepcarului. Știu, i-am răspuns cu mândrie, tramvaiele agățau cu pantograful colile albastre cu cozi multicolore. Lasă, zicea Grasu, mai am acasă o sută, ah, mama băiatului înecat, femeia tânără cu plete albe care vedea pe fiul ei în fiecare dintre noi atunci când ne-ntorceam seara obosiți de apă și soare, ah, femeia tresărea ori de câte ori mamele ne strigau de la porți, mai lasă-mă puțin, noi stăteam până când stelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
efort. De la Șantierul Naval, Dunărea se oprea brusc, ca retezată, și curgea nevăzută până la Cotul Pisicii, unde se întrupa din nou în apă curgătoare vizibilă. Bărcile pluteau în gol, vâslele băteau vânjos aerul, vârșele le urmau pline ochi cu pește. Înecații se mișcau duși de curentul nevăzut înainte și înapoi, în poziții pe care numai moartea le poate inventa. Hainele, mulate pe trup, nu mai fluturau în unde. Erau țepene, ca turnate din mâl și alge. Viața se desfășura în invizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
depărtare, spre Ghecet. Am plecat alături de Zeu, urmărind de la distanță panglica albă, fără să mă mir că respirăm apă, ca peștii. M-am văzut pe mine dormind pe mal alături de un câine negru. Zeul Păgân m-a dus în împărăția înecaților Dunării, arătându-mi oglinda orașului. Nu lipsea nici strada mea, cu casa de unde fugisem pe geam cu Zeul în toiul nopții, nici Cartierul Chercea în care amicul Mihai trebuie că dormea, nici Pisc-ul sau Primăria de pe Calea Călărașilor. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în așa fel încît să pot plăti dobînzile din împrumuturi recente. Încet dar sigur, am ajuns să evoluez pe o spirală descendentă. Nu știu în ce situație ești și poate că ai citit acest capitol avînd în minte imaginea "paiului înecatului". Este posibil să nu ai datorii, caz în care te sfătuiesc să citești măcar primele șase pagini. S-ar putea, pe de altă parte, să ai doar cîteva mici datorii, caz în care te sfătuiesc să citești acest capitol în
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
prin indiferență“; „un strigăt venit de mult mai departe / mestecat în gura ta / ucide memoria celor neîntâmplate“; „spre miazănoapte catarge / de pescari morți ce / nu lasă să se / împrăștie putreziciunea“; „o moarte firavă / mi se strecoară pe sub ușă“; „aveai chipul înecaților / uriași pereți / în care intrau toate șoaptele / acea senzație de incertitudine uriașă / până îmi plesneau timpanele / asemenea unei încăperi înguste / ce mă asasinează lent“. Gelu Bogdan Marin își închipuie, probabil, că prin aceste scene terifiante se face remarcat de cititori
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dracului, eu pentru băutură nu dau! Îmi este tare rău... Mă omor... Dar crăpi dracului, ieși afară! Dobrilă nu vrea să iasă. O disperare transformată în spaimă de moarte îl schiminosește la față. Măcar cinci lei, insistă omul cu speranța înecatului. Ieși afară, dracului! Talabă îl înșfacă și-i face vînt afară. Închide ușa nervos și puțin gîfîind. Mai adaugă pentru sine: Ce bețivan! Nu-și poate aduna gîndurile și are un soi de regret, abia sesizabil, dar jenant. Încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
întunericul, rețete pentru condimentat clipele, rețete pentru îndulcit iluzii. Bătrânii satului își luau porția de amăgire în fiecare duminică pentru șapte zile și coborau pe la casele lor. Dumnezeule, unde este demnitatea furtunii? Mare fără țărm, corabie fără catarg, val fără înecați. Te-ai speriat, Bătrâne, de propriile suferințe și refuzi să-mi mai pozezi modelul. Peste ruinele mânăstirii ploua cu stropi de gheață. Ca într-un tablou, focul ardea în inima cărămizilor. Complicitatea flăcării este alta decât complicitatea apei. În ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și-a spart și cealaltă tâmplă, sângele i-a acoperit obrazul. Lumina, o dâră roșie, pulsa spaimă în fiecare strop: Dacă gustul morții este sărat, cum poate fi inima? Plutește într-o ocnă lichidă ghemotocul de carne, plutește precum trupul înecatului adus la țărm, fără mine. Inima nu se domolește nici în zbor, nici în cuib, nici în fălcile lupilor. Cerule, deschide-te! Zborul este mai mult decât pasăre, decât gând, decât înălțare; zborul miroase a stea. Inima în ieslea animalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Lepădarea de sine nu-i un păcat când sinele este pustiu, când Dumnezeu a rămas în urmă cu doi pași, cu douăzeci de pași, cu douăzeci de ani de pași, iar tu încă te mai încăpăținezi să te arunci ca înecatul într-un viitor ipotetic. Tot nu te-ai trezit, omule? Vine peste tine dragostea cu handicapul numit aripă: vrei să te înalți, vrei să te ridici din întuneric, simți că este momentul să te rupi din ce a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bube negre puroiază albastrul din carnea corăbiei, se desprind viermi din pânze, necuprinsul, într-un cocoloș de mătase, cade pe gânduri. Durerea fecunda stropii de ploaie; Cibinul, o maternitate de avortoni. S-au înfundat canalele de scurgere ale târgului cu înecați. Chipul neștiutului este viu; identitatea, o deconspirare a memoriei. Prezentul diluează forma, absoarbe substanța, confundă decorul. Chipul celui care nu-ți aparține se descompune în fotografie. Întregește un puzzle, apoi scoate o piesă din el, ce rămâne? Un contur a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Petru? Dorul, o clipire de pleoapă, de fluture, de frunză. Bate vântul a uitare în cer, pe pământ, în sânge. Mâine voi răspunde "prezent" într-un bob de nisip. Te rog, lasă-mă să repet memoria stâncii, memoria mării, memoria înecaților. Genia, părinte sunt pentru înstrăinare, zilnic înstrăinarea îmi trece pragul. Coboară înstrăinarea pe cărare din vârful muntelui, se închină, aprinde o lumânare, scrie acatiste și pleacă. Țipă ca din gură de șarpe înstrăinarea la mine, o abandonez la ușa bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în cer. În jurul pomului, grădinarul, toamna, adună mușuroi de pământ, fierarul modelează fierul potcoavelor după amprenta îndepărtărilor, pâinea crește în vatră cât e foamea de mare; în jurul omului, absența adâncește gropi. Of, Dumnezeule, până și apa, după ce-și înghite înecații, sporește în burțile scoicilor! Până și focul Da, doamne! focul, ce l-am pus în biserică descleia sfinții de pe catapeteasmă și îi lăsa slobozi să țopăie deasupra flăcărilor, până și aerul ia forma mângâierilor. Au trecut 20 de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
culori ploioase și plumburii, ca de pildă Ploi de sare ce amintesc de simbolistica funestă din Lacustră și Plumb luate la un loc. Cele mai reușite sunt cele în care imaginarul decolează în fanatasticul poesc sau cantemiresc, cu arătări compozite, înecați sublunari, stafii și climate de pe alte tărâmuri, deși cu toate datele lumii noastre: "ciocanele de bronz bubuie în ocnă/ - (ocneri de altădată taie sare) / e miezul iernei lumea-i înghețată bocnă/ țurțuri de sare - atârnă de pe cer pe zare (...) și
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
Radu Banciu a comentat în termeni duri eliminarea Simonei Halep de la Wimbledon 2014. "Astăzi, când am văzut-o pe nenorocita asta a noastră că a salvat cinci mingi de meci cu Eugenie Bouchard, când am văzut că se agață ca înecatul de funie să nu piardă meciul ăsta ... . Nu era problemă de meciul în sine. Bravo ei, dacă are un asemenea mental, și de la 5-1 în setul 2, după ce îl pierduse pe primul, îți câștiga meciul, bă tată, asta era, da
RADU BANCIU, despre SIMONA HALEP: "Când am văzut-o pe nenorocita asta a noastră..." by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79167_a_80492]
-
sine. Bravo ei, dacă are un asemenea mental, și de la 5-1 în setul 2, după ce îl pierduse pe primul, îți câștiga meciul, bă tată, asta era, da? Asta e, într-adevăr suntem cea mai mare națiune din lume. Bă, ca înecatul de funie s-a agățat, bă! I-a salvat copilei ăleia cinci mingi de meci, aproape că începuse să plângă săraca aia", a comentat Radu Banciu, joi seară, conform reportervirtual.ro. "Țărăncuță venită de nicăieri" Radu Banciu a vorbit în
RADU BANCIU, despre SIMONA HALEP: "Când am văzut-o pe nenorocita asta a noastră..." by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79167_a_80492]
-
lirică are de cîștigat (Îndemn). Adesea „asprimea” se relativizează. Apar asociații subtil disperate în care finețea ține în șah duritățile dezamăgirii: „E timpul să crezi și tu că / nu putem fi prieteni/ decît cu dumnezeu!” Sau: „Acum respir ca un înecat scos la mal / de un înger fără mîini // în vorbele mele el ține soarele ca / pe o jucărie orbitoare // așa se nasc poemele scrise de el / în vîrful creionului meu”. Așadar „bunul sălbatic” se arată compatibil cu gingășia. Ca și
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
drepți. Ceaușescu pornește lent, împiedicat, un discurs total inept. Se vede că improvizează legând mecanic stereotipii, însă ceva nu merge, iar senzația de penibil se accentuează pentru spectator. Ceaușescu dă din mâini în toate direcțiile cu aplombul disperat al unui înecat, cuvintele nici nu mai contează cât efortul de a transfera bâlbăiala în registrul gestual, este ca și cum un mut ar încerca să exprime prin cuvinte o tensiune emoțională imprimând astfel o bizară violență gesturilor lui, iar momâile care-l ascultă obedient-canin
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
insultata și calomniata, doamna se poate adresa instanței. Dacă nu, e liberă să se simtă ultragiata și să-i răspundă. Ori să-l ignore. Iar boii care cască gură la banalitățile ei solemne de pe facebook și care dau share că înecații ar face bine să priceapă că, așa genială cum o văd ei, nici macar Oana Pellea nu e un monument în viață și nu beneficiază în România de statutul din India al vacii sacre. Pentru votanții băsiști, vacă sacra e de
Ciutacu: Ăla care a criticat-o pe Oana Pellea e un bou, dar... by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/65243_a_66568]
-
de va ninge, va fi iarna grea. În această zi se dă de pomană lumina de veci, lumânarea care nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă. De asemenea, se aprind lumânări și se dă de pomană de sufletul celor înecați, morți fără lumânare la căpătâi, morți în întuneric sau pentru copiii morți nebotezați ca să aibă și ei pe lumea cealaltă calea luminată. În această zi, copiii pun crengi de măr în vase cu apă. Acestea, ținute în lumină și căldură
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. De ce lumina de veci se dă de pomană by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/60888_a_62213]
-
sfâșiat oamenii restituie acestora membrele rupte din trupurile lor... Infernul. O dungă roșie. Dracii din vămile văzduhului care împiedică oamenii să se înalțe la ceruri. Contractul diavolului cu omul, după izgonirea lui din rai... Păstrăvi pe marea din care învie înecații. Thetis ținând în mână o jumătate de corabie neaufragiată. Un râu de foc curgând de la picioarele lui Iisus. Râu populat de păcătoși... zbierând fără să fie auziți. Balauri și draci... Raiul este destul de plictisitor... Avrram,... același Iacob... țin în ștergare
Dragoste de cartier by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6408_a_7733]
-
doar un zvon, însă a fost suficient pentru a crea mișcare în mulțime, transmite AFP, potrivit Mediafax. Ultima informație dată către AFP a fost că au murit 109 oameni și 133 au fost răniți. Unii au murit asfixiați, iar alții înecați, după ce au căzut în râu.
Tragedie de la un zvon în India: Peste 100 de morți- VIDEO by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/55257_a_56582]