542 matches
-
succesiv sau simultan, ideile vitalizante ale lucrări într-o desăvârșită comuniune în stil și sens, cu un respect deosebit acordat tuturor amănuntelor de frazare, expresie și caracter în absolută omogenitate sonoră, ca două vieți diferite, dar în același trup. Sunetul înfiorat, uneori pătimaș al violoncelului lui Dan Cavassi (completat la fel de subtil și înfiorat de pianul lui Mihai Ungureanu) s-a metamorfozat în Sonata lui Claude Debussy în minunate modulări de paletă, devenind aerian, diafan, învelit în poezia eterică a inspirației instrumentale
Magie sonoră by Vasile PRUTEANU () [Corola-journal/Journalistic/83121_a_84446]
-
stil și sens, cu un respect deosebit acordat tuturor amănuntelor de frazare, expresie și caracter în absolută omogenitate sonoră, ca două vieți diferite, dar în același trup. Sunetul înfiorat, uneori pătimaș al violoncelului lui Dan Cavassi (completat la fel de subtil și înfiorat de pianul lui Mihai Ungureanu) s-a metamorfozat în Sonata lui Claude Debussy în minunate modulări de paletă, devenind aerian, diafan, învelit în poezia eterică a inspirației instrumentale de largă imaginație. Câtă poezie în Sérénade, câtă putere expresivă și cât
Magie sonoră by Vasile PRUTEANU () [Corola-journal/Journalistic/83121_a_84446]
-
cuvânt sau gest, a fiecărei priviri. Căci muzicienii-dascăli, părea a ne spune maestrul Dragoș Alexandrescu, sunt chemați nu doar să contruiască profe- sioniști într-ale muzicii, ci să zidească un soi special de oameni, capabili să trans- mită celorlalți sensul înfiorat ascuns în țesăturile de sunete. Nu putem decât să încercăm, cu adânc respect, să-i pășim pe urme, profund recunoscători pentru tot ce a însemnat în devenirea noastră. Fie ca amintirea lui să lumineze, să inspire, să călăuzească și să
Dragoș Alexandrescu by Olguța LUPU () [Corola-journal/Journalistic/83386_a_84711]
-
strălucitei familii Cantacuzino, care afișa un lux exorbitant, ca la o curte regală; participă la nunți fastuoase și înmormântări pline de pompă. Maria Cantacuzino-Enescu (îi voi nota numele, din cauza lungimii, cu inițiale) e o moldoveancă romantică, foarte sensibilă care vibrează înfiorată când aude "lătrat familiar de câini pașnici, potrivit cu noaptea pe care în loc să o tulbure, o face mai misterioasă". La fel, se comportă în fața naturii. Prinsă de o furtună în Bucegi, un brad uriaș cade lovit de trăsnet chiar lângă ea
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
absența lui, încât abia o recunoaște. Apoi mult încercatul îngenunchează la icoana Maicii Domnului, mulțumindu-i "pentru toate, toate". El rămâne profund impresionat de versurile Monicăi, în care intuiește o vocație autentică, având izvoare din familie: "Și am simțit atunci, înfiorat, că sunt în fața unui fenomen de sensibilitate lirică ereditară, care vine de la bunicul tău, care a trăit în ultimă instanță numai pentru poezie..." Și acum, la primii ei pași "în marea aventură a poeziei" îi ura fierbinte: Drum bun și
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
din urmă Ťnu mă uitať"), cîteva versuri de melancolică discreție: Atunci mă vei chema aproape./ Vei crede că mă joc cu visul/ și eu nu voi mai fi nicăeri - / Târziu vei simți prin tăceri/ Că am plecat,/ și vei gândi, înfiorat,/ Că moartea poate nu e moarte,/ Că e numai timpul în care/ Visăm - pentru totdeauna - uitare." Versuri care lasă din poezie tonul minor al consolărilor necesare.
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
și îl fascinează pe poet. „Mă tem de iarbă”, „mă hăpăie imensitatea” „uită-te la mână ca la un stăpân”, „ține palma pe pământ/ și vezi cât e de mărunt” sunt doar câteva dintre cele mai frumoase expresii ale atitudinii înfiorate față de „dispars”. Pe de altă parte, poezia lui Vlad Moldovan și-ar pierde repede din vitalitate dacă ar juca totul pe cartea aforismului și a transcenderii înfiorate. De aceea, poetul, extrem de versatil, mixează permanent registrele. Autorul „Blank”-ului e, poate
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
e de mărunt” sunt doar câteva dintre cele mai frumoase expresii ale atitudinii înfiorate față de „dispars”. Pe de altă parte, poezia lui Vlad Moldovan și-ar pierde repede din vitalitate dacă ar juca totul pe cartea aforismului și a transcenderii înfiorate. De aceea, poetul, extrem de versatil, mixează permanent registrele. Autorul „Blank”-ului e, poate, și poetul cu cel mai mare ambitus stilistic al tinerei genereții, de vreme ce poate alterna cu dexteritate de DJ stilul grav cu cele mai expresive improvizații lirice. Luată
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
anatomice dintre băieți și fete decât atunci când am văzut-o pe Natalia încălecând pisoarul și arătându-mi splendoarea sexului ei încrețit ca o garoafă. Mi-am dorit atunci să mă scufund între faldurile acelea de carne și să le gust. Înfiorat și incapabil să scurg măcar câteva picături de urină, m-am întors tăcut în sala de clasă. N-am mai îndrăznit să o privesc. Vacanța de vară ne-a despărțit pentru totdeauna. Deși am mai întâlnit-o în anii facultății
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-mă, dar spune-mi acum, spune-mi ce-i cu Tom. Din prima clipă. De cum te-am revăzut, am vrut să-ți spun, dar n-am putut. Pe urmă, credeam că știi oricum. Se vedea pe tine. Ascultă! șopti ea, înfiorată. Ce s-a-ntâmplat? Am la mine ceva care-o să te convingă și să te lămurească mai mult decât vorbele mele. Zgomotul îndepărtat al unui motor vibrând în liniștea nopții ca o izbitură plină și surdă li se răspândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tuturor lucrurilor dorite și al acelui răsfăț prelungit. Să nu mai faci asta. Puteai să mori, îl dojeni stins, cu glasul ei curat, mama. Au scăpat toți? Toți, îi șopti la ureche, cald, Irina, și mâna ei îi atinse fruntea, înfiorată. Deschise ochii și-o sorbi toată vrând să-și salte fața și să-i simtă buzele, dar se sfii de prezența mamei. Și meșterul? E pe culoar. Vorbește cu doctorul. Și ce spune? Nimic. Că n-ai nimic, îl liniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o dulceață de femeie. Apărea pe nesimțite lângă patul lui mângâindu-l cu privirile, strângându-și cu cochetărie halatul alb care-o prindea atât de bine, rotunjindu-i frumoasele coapse încă băiețești sau mângâindu-și neștiutoare sânii sub privirile lui înfiorate. Miluță. Da, îngerașule. Spune. Tu știi? Am aflat de la cumnata ta. Ce-ai aflat de la cumnata mea? Că fratele tău... A șters putina! Și ce te-ngrijorează pe tine? S-a dus, ducă-se! Cum poți vorbi așa? Da cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ochii celuilalt; când pe buze încremenesc toate șoaptele de iubire, în dorul eternizării lor; când floarea roză a ei ar reține între petale, încă o secundă sau o eternitate, stamina din care lichidul energetic s-a scurs în adăpostul trupului înfiorat și vibrând ritmic, în acord (zice-se) cu pulsațiile întregului Univers?... Am reprodus aproape textual lunga interogație atribuită de scriitor Domnului R. Profesorul „nu se dezminte” nici de această dată. Cuvintele sale dovedesc nu doar capacitate asociativă, ci și lecturi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe care le trecură fără prea mari eforturi, zăriră un alt perete de stîncă, mai mic decît Piatra Domniței, în care se contura un fel de intrare întunecoasă. De aici izbucneau vijelioase apele rîului pe malul căruia veniseră. Se opriră înfiorați și din pieptul fiecăruia izbucni același strigăt: Peștera! Într-adevăr, în fața lor răsărise, ca din basmul celor 1001 de nopți, Peștera Liliecilor. Spaimele întunericului I ntrarea în adîncul peșterii nu prea avu darul să încînte pe nimeni. Dacă pînă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mofturi și nu pe Nuțu, cum a creat el impresia. Aprinseră lanternele și pătrunseră cîțiva metri în interiorul nu prea primitor. Tavanul, în loc să se ridice, cum se așteptau, cobora, dîndu-le impresia că în curînd nici nu vor mai putea înainta. Tăceau înfiorați și pășeau încet pe malul pîrîiașului. În frunte era Vlad, apoi Bărzăunul, Ilinca, Virgil și Nuțu. Acesta din urmă avea o lanternă mare, chinezească, pe care o întorcea mereu în toate părțile pentru a-și face mai mult curaj. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu-l m-m-mai știu nici eu. Și, colac peste pupăză, chiar în clipa aceea, nu departe de ei, în locul unde pădurea era mai întunecoasă și mlaștina mai puturoasă, se auzi de două ori un strigăt sfîșietor: Ajutooor! Ajutooor! Toți tăcură înfiorați și se uitară unul la altul cu niște ochi în care puteai citi convingerea fiecăruia că se apropie sfîrșitul lumii. Ce-a fost asta? întrebă doctorul, vînăt la față. Cineva a strigat după ajutor din partea aceea, arătă Matei cu brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să pară cît mai furioasă. De ce minți ca o gogoașă?... Cine ți-a spus că eu aș fi discutat cu Virgil despre poezia ta? Adică mă crezi pe mine fără caracter? Bărzăunul se uită la ea pe de o parte înfiorat de tonul cu care-i vorbea și, pe de altă parte, bucuros c-o vede lîngă el. Dar nu se pricepu să-i dea nici un răspuns. Ilinca mai continuă să-l ferchezuiască pe același ton cîteva secunde, apoi se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
aceasta îi spune trebuie să fii perfectă. Și imediat, nebuna pășește atent în cabina strâmtă de duș și închide ușile circulare și dă drumul la apă și mâinile i se plimbă pe trup și mângâie încet fiecare centimetru din pielea înfiorată, și apa devine din ce în ce mai fierbinte. Capul nebunei intră sub jetul puternic și părul ei ud îi acoperă toată fața. Stă cu ochii închiși și respiră cu gura deschisă. Mâinile ei se sprijină și apasă în pereții care s-au strâns
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mai poate opri, comportîndu-se ca un narcisiac îmbătat de sunetul propriilor cuvinte. Iată de ce, cu toate că Mureșan scrie bine, el nu scrie încă adevărat. Are o ureche sintactică perfectă, dar alunecă în fandoseli stilistice la a căror vedere cititorul se scutură înfiorat. Întîi de toate, se simte pornirea aproape irepresibilă de a-și încărca textele cu oțioase figuri de stil, manie ce le împrumută acestora aerul unor alcătuiri specioase, sufocate de zorzoane calofile. Prea multe volute și prea dese piruete stilistice, într-
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
timpului revolut: "mereu ați crezut că nu aș veni dintre voi/ îmi sîngeră în ochi lumina-acestui timp/ de aceea îi am dureros aplecați înăuntru/ asemenea femeii ce-așteaptă/ s-aducă pe lume un prunc" (ibidem). în planul poeticii, o similară, înfiorată adăstare a verbului ce va să vină: "busuiocu-și culcă după culmi cununa/ luminîndu-i umbra rugătoare-n sus/ luciul lunii luntrii lunecînd/ tulbură cuvîntul care nu s-a spus" (U 49). în locul unei personalizări, al gestului de curentă restrîngere la sine
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
expresionismului, pentru ca, finalmente, să ajungă în albul imaculat al unui reflex suprematist, în care austeritatea misticului și polemica lui Malevici cu materia cromatică se întîlnesc inevitabil. Deși manierist prin dinamica sa lăuntrică, pictorul este, prin pluralismul său stilistico-afectiv, un postmodern înfiorat și contemplativ. Iar eposul existențial și teologic, pe care îl propune prin tematică și prin iconografie, și care se insinuează imperceptibil și în metabolismul receptării, are drept consecință imediată și o anumită judecată morală, o formă foarte specială de sancțiune
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
română actuală incursiunea în trecutul personal, o modă pe care aș situa-o între Amintiri din copilărie și În căutarea timpului pierdut) și primul lucru pe care îl văd este biblioteca tatei. Înainte chiar de a învăța să citesc eram înfiorat de respect pentru cotoarele roșu-cărămiziu și albastru turcoaz ale vechii colecții "Biblioteca pentru toți" aliniate în rafturile din unica încăpere în care locuiam ca pentru niște obiecte de o importanță neclară, dar fără îndoială foarte mare. Totuși, nu literatura romantică
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
încă până acum, deși râvnesc la ea de-o viață-ntreagă. din întâmplare din întâmplare atingem seara ca pe un obraz obosit. ți-ar plăcea să-i simți fierbințeala sub degetele abia dezmorțite? podoabe îmi pun ca de nuntă și înfiorată aștept asfințitul. de mână te iau ca să-mi birui nerăbdarea sau frica, nu mai știu bine, căldura-ntre noi e o dungă subțire ce tremură clorotică-n vânt, se-ndoaie, se clatină dar nu se rupe, e singura care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
încifratei ecuații a sorții: Unde sunt zilele bucuriei,/ Iubito?/ Părul tău a crescut ca un văl/ Între mine și tine/ S-a ridicat timpul/ Ca un dragon/ O liniște prea mare/ Ne-a copleșit/ Cu o tăcere/ Asurzitoare/ Lăsându-ne înfiorați/ Și uimiți/ La malul acesta/ De sare" (Amintire). Obsesia insondabilului plutește peste tot, amenințătoare, aproape niciodată revelația nu e fericită, ori măcar senină: "Hieroglif peste tot/ În cer, pe pământ/ Îmi spune povestea/ Întors înăuntru/ Ca un lac din sanctuar
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
biserici de care ești legat prin meseria pe care o practici - organist și dirijor al corului bisericesc - nu se poate să nu te încarci cu starea ei de spirit. Îi împrumuți clar-obscurul serilor și penumbra dimineților friguroase, îi împărtășești solemnitatea înfiorată a vecerniei sau gustul de taină al euharistiei. Ceva din atmosfera ei trece în tine și, printr-o subtilă asimilare sufletească, îi devii intim. Iar dacă în plus ai o sensibilitate de tip scriitoricesc, adică o acuitate a percepției grație
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]