551 matches
-
dar nu mă mai deranja. Și În această privință mă resemnasem. Se Întoarse după cîteva minute, cu părul și fața ude, probabil că-și băgase capul sub jetul de apă de la chiuvetă, și se așeză tăcut În fotoliu, cu privirea Înfiptă direct În peretele din fața lui. Dacă n-aș fi știut unde fusese, aș fi putut crede că Între timp se certase cu cineva. Văzînd că tăcerea lui se prelungește, am dat drumul la televizor. Socoteam că poate obosise și el
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Roja în temă, să nu vă imaginați că în locșorul ăsta intră oricine după pofta inimii. Știam, îl întrerupe Curistul, dar nu mi-am închipuit că ușile vi se deschid oriunde ați merge. — Nu credeam că sînteți atît de bine înfipt, recunoaște și Părințelul, că aveți pile peste tot. — Fiți pregătiți, s-ar putea să dăm nas în nas cu cine știe ce miniștri, artiști, sportivi, neveste sau fiice de actviști, reia Roja. Numai să nu vă holbați la ei ca la urs
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce căutam. I se aud din nou pașii, de data asta apropiindu-se mult mai vioi. Grupul celorlalți, în frunte cu Roja și Curistul, îi dibuie silueta, îl văd ducînd în mîini niște sfeșnice uriașe din bronz, în care stau înfipte lumînări lunguiețe, albe. De ce vă certați? Ia vezi, îi face semn unui individ înfofolit într-un palton, pe care are impresia că-l vede pentru prima dată în viață, în buzunarul ăsta trebuie să fie o brichetă, eu am mîinile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
era deschisă... Am tot ciocănit... se scuză bărbatul, un flăcău înalt, îmbrăcat în haine din șiac negru, cizme negre, cu un guler mare la palton, dintr-o piele brumărie, scînteind ca argintul topit, în valuri, și o căciulă tot brumărie, înfiptă bine pe cap. La oraș există sonerie, bade îi rîde în nas femeia, recunoscînd în cel din fața sa pe elevul de la seral, tînărul cu care s-a certat zilele trecute. Ei nu, că asta-i culmea! Ce cauți la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un nou braț de lemne, dar cînd ajunge în ușă, rămîne așa, privind afară, indiferent la protestele cîtorva că intră frigul. Se dă la o parte, făcîndu-și cruce: Doamne, omule, nu ești întreg!... Mircea Emil, vînăt de frig, cu pălăriuța înfiptă adînc, plin de țurțuri la gulerul hainei strîns la gură, cu zăpadă pe pantaloni, intră cu pași mărunți, ajunge în mijlocul sălii, și-și lasă sacul de pe umăr: Am venit! zice el victorios, cu glasul tremurat de frig. V-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rămas de la Bujoreanu, înseamnă că sunteți blestemați de Dumnezeu să fiți sterpi, să vi se stingă neamul... Rămîneți voi, Vlădenii, că tot știu de la Theo că sunteți dați Dracului... De două sute de ani suntem trei vițe, ca trei rădăcini puternice, înfipte adînc în Sînzieni; mă mîndresc cu asta! Găsești motiv de mîndrie că străbunul vostru, haiduc sau hoț, ce-o fi fost el, a trăit cu toate cele cinci fete ale boierului Caraiorgu? Ziua și fata... Uite unde stă moralistul! Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a reține proverbe sau zicători. Un exemplu suficient de bun, însă atât de comun încât este rareori conștientizat ca atare, fusese descoperit de Carol. Degetul ei o putea dovedi. Cu siguranță, era ceva în locul acela, ceva destul de mare și bine înfipt. Consistența sa nu era nici solidă și nici fluidă, ca a unui chist, dar nici rugoasă, ca a unui neg sau a unei bătături. „Însă“, îi explică trupul minții lui Carol, „obiectele din zona genitală, asemenea celor din gură, par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lăsa cu totul pe vine ca să poată simți chestia aceea, fie se răsucea pentru a încerca să o vadă - declanșa de fiecare dată un val copleșitor de senzații. Senzația unei crăpături cu un interior vâscos, săpată adânc în trupul lui, înfiptă înăuntru și cumva neterminată... Bull, încă dezbrăcat, se clătină până la oglinda mare, fixată pe tapetul cu trandafiri. Se întoarse cu spatele și se uită peste umăr, în jos. Ochii întâlniră deschizătura ciclopică a vaginului, dar, înainte să o poată examina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aripioare always, avortoni și aurolaci fără aripioare. Morții Domnicăi Drumea plâng în adâncul mormintelor cu lacrimi sfărâmicioase (imagine demnă de Bacovia sau Ileana Mălăncioiuă, iar la Ruxandra Novac, ochii tăi morți, ochii mei morți văd o lumină în dimineața cheală înfiptă ca o seringă în trotuar. Orașul București, în viziunea Ruxandrei, începe ca un șobolan mort în lumina vânătă a asfințitului și se închide ca o uriașă floare sifilitică. La Domnica Drumea, gurile de metrou ale Capitalei sunt pâlnii care aspiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
hartă vîrful compasului său, și acolo Începe Amazonul. La fel se Întîmplă și cu mine, cartograf al sufletului meu, atunci cînd caut Începutul poveștii vieții mele. Închid ochii și Înfig vîrful ascuțit. Îi deschid și descopăr o clipă pîlpîind ușor, Înfiptă În vîrful compasului meu : ora 3 și 17 minute după-masa a zilei de treizeci aprilie, 1961. Deschid brusc ochii și mă focalizez asupra ei. Clipă, clipă-n vîrf de ac, unde-i insul plin de trac ? Și iată-mă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fișele lui, cu aerele lui de savant! Să nu uit, te-am trecut pe listă, n-am avut pe cine, trebuie să pleci la inspecție la Dorohoi. Dar să vezi ce scandal o să fie cu țiitoarea! Că și aia e înfiptă, cică s-a apucat tot ea să țipe la madam Pârvulescu... că n-are pic de decență, ha-ha-ha... Îmi dau seama că e un adevărat comando în jurul mortului, cu santinele și avantposturi, c-un sistem complex de semnalizare. - ’trăiți! mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tîrziu, cuvînt cu cuvînt, În fața unui soare care se odihnea de-acum, Învins, la linia orizontului, iar cînd se simți din nou vindecat și În putere, coborî pe coastă, puse mîna pe harponul greu pe care nimeni nu Îl observase, Înfipt aproape pînă la mîner Într-o moviliță de nisip, și Îl aruncă cu sete spre cel mai mare mascul al unei familii de foci. Surprins de moartea bruscă, spintecat În două ca o portocală lovită de o săgeată care nimerește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
încalecă pentru prima dată un armăsar adevărat, spumegînd la capătul zăbalei, înfiorîndu-se la fiecare atingere. Nici unul nu știe a cui teamă e mai mare, freamătul și încordarea fiind la fel de năucitoare și pentru cal și pentru călăreț. Atunci e vremea pintenului înfipt, a buzei rupte de nepricepere, a căzăturii din șa, a șfichiului rupînd din pielea aburindă. Și după aceea, totul se liniștește ca prin farmec, ajung doar cîțiva pași făcuți într-o clipă de înțelegere, de cele mai multe ori nimerită nu aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să înțeleagă ceva atît de important, încît să stea zile întregi nemișcată, privind asemenea lui acum, în același loc, cu un ochi mai exersat, de profesionist, ar putea spune. "Și în ce constă propunerea dumneavoastră?" Vorbise fără să o privească, înfipt bine în podea, cu picioarele ușor desfăcute, cu palmele strînse în pumn, adunate la spate, atingînd liniștitor centironul de care nu se despărțea niciodată, chiar și cînd umbla în cămașă, vara, tot îl purta. Îi dădea o senzație strașnică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-ar fi putut ivi din desișuri, purtând propriile lor tatuaje. Surpriză și deruta lor erau atât de mari, încât atunci când reușeau să-și dea seama de capcană, aveau deja un cuțit lipit de gât sau o bucată de oțel înfipta în inimă. Săbiile și lăncile spaniolilor le cauzară pierderi teribile celor care nu contau decât pe ghioage și pe măciuci de os cu care să se apere. De fapt, inegala bătălie se transformă într-un masacru feroce, în care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
până la picioarele vâslașilor, apoi până la glezne și, în cele din urmă, până la gambe, moment în care își dădură seama că, oricât s-ar fi străduit, navele lor, care odinioară se supuneau imediat comenzilor, pierdeau tot mai mult din viteza, rămânând înfipte în mijlocul oceanului. Deja nu-și mai împingeau înainte ambarcațiunile, ci se chinuiau zadarnic să târască după ei tone de apă, căci războinicii lui RoonuíRoonuí își făcuseră bine treaba, iar acum se vedeau rezultatele. Octar sări pe punte, se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dintre ei reveni la suprafață, diagnosticul lui fu concis și crud: Ne scufundăm! strigă. Octar se întoarse să ceară ajutor celeilalte nave, dar ceea ce văzu îl făcu să pălească: aceasta se află la mai puțin de două sute de metri distanță, înfipta și ea în mijlocul oceanului, care amenință să-i atingă linia de plutire. Înghesuiți pe punte, aproape cincizeci dintre cei mai buni războinici ai lui îi făceau semne disperate, cerându-i să le vină în ajutor. Coasta insulei era o linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
simt de parc-aș fi într-o poveste foarte sinistră de-a fraților Grimm. Am purtat gulere de blană confecționate din animăluțe care se mușcau unele pe altele de cur. Vizoni și jderi și nevăstuici. Moarte, dar cu dinții bine înfipți. Aici, în salonul italian, în genunchi, ținându-i mâna însângerată și uitându-se în sus la nasul ei despicat, Sfântul Fără-Mațe i-a spus Mamei Natură: — Poți să te prefaci că mă iubești pentru tot restul vieții? Și, în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întuneric, fixați într-un loc anume și, în ciuda faptului că-și vorbea încontinuu, fetița nu putea să nu și-o închipuie pe Baba-Cloanța stând ascunsă în spatele ei, pândind-o dintr-un ungher numai de ea știut. Îi simțea, parcă, ochii înfipți, ca un cuțit, în spate și o fracțiune de secundă avu senzația că-i aude respirația. Își strânse genunchii din ce în ce mai tare și-l blestemă pe Dan pentru nepriceperea de care dădea dovadă. Sesiză, deodată, un chițcăit și abia atunci realiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
refuzul Sandei și convinși că ideea plecase de la Luana, neamurile o chemară la vorbitor în sufrageria mătușii Anda de unde, cu ani în urmă, luase spre lectură atâtea cărți minunate. Fata se așeză pe un colț de scaun, în timp ce rudele ei, înfipte bine în locurile lor, o priveau cu superioritate. Anda vorbi prima. Părea că nu se simte bine pentru că tot sorbea, suspinând, dintr-un pahar cu apă. Luana, te-am chemat să-ți spunem că suntem profund nemulțumiți de tine. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
luăm atitudine împotriva ei. De fapt, de asta am și venit. Întâi de toate, vreau control absolut asupra doamnei Noia. Năucit de vorbele ei, bărbatul o privi interzis. Ghionoaia, departe de realitate, cu părul tapat exagerat și cu o pălărie înfiptă deasupra, continua să turuie. Vreau s-o mutați la mine în birou, acolo unde, de altfel, îi e locul. Peretele, ăla, despărțitor, n-are nici un rost, trebuie să dispară. Să stăm la aceeași masă, cot lângă cot, să văd ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i inspiră acel obiect. Voi descoperi, astfel, infinite definiții ale unui obiect care, la început, părea banal, cu o singură denumire. Aș crea în acest fel un mecanism cu capabilități de inovare, sau creație, cum vreți să-i spuneți, bine înfipte și un avantaj pentru produs greu de egalat. Ideile non-liniare aduc progres și bunăstare, era mesajul articolului și eu sunt de acord cu el. Avem nevoie de varietate, chiar dacă aceasta, uneori, provoacă erori. Dumneavoastră nu permiteți greșeli. Le penalizați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sexului slab dispun de aceste calități. O femeie aflată într-o astfel de situație, văzând reclama la televizor, va face, involuntar, aceeași legătură și nu va cumpăra produsul. Nu sexul echipei a fost problema, ci faptul că nu avem bine înfiptă convingerea că ceea ce promovăm e pentru toți. Nu trebuie să privim un obiect prin prisma eului nostru ci al celor care-l cumpără. Dacă aș lucra la un proiect legat de un aparat de ras, care mie, personal, îmi provoacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
presiune În cap, de parcă stătea să-i plesnească. Zbârnâitul s-a transformat Într-un fâșâit nedeslușit și n-a mai știut de el. Vino! Aleargă! Era Din, care se străduise să-l ridice, trăgându-l violent de braț, cu unghiile Înfipte adânc În subțioara lui. Adam călca acum și el pe trupurile culcate la pământ, se Împie dica la răstimpuri și se prăbușea sprijinindu-se În coate de vreunul dintre cei căzuți. Mulțimea se mai rărise și a văzut capete sparte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de parcă erai singur, singur și sufereai, iar eu nu-ți veneam În nici un fel În ajutor. Poate că doar sunt Într-o ureche! Johan n-a răspuns pe loc. Bătută de vânt, ploaia căpăta forme ciudate, vârtejuri largi, sau săgeți Înfipte În pământ. și-a amintit o reproducere pe care o văzuse cu ani În urmă, desen ori acuarelă, nu mai știa dacă era una sau alta. Dăduse peste ea Într-o carte veche care fusese udată și avea pagini friabile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]