123 matches
-
mama și pe tati. - Asta vreau și eu. Dar altceva nu vrei? - Dacă vin ei, ne aduc jucării. Eu aș vrea să-mi aducă moșul un cățel. În acel moment intră buni Floarea și pune pe masă un platou mare înflorat pe care abureau două căni pântecoase cu lapte cald și cornuri cu dulceață încălzite și nesquik. Cei doi copii vin în trombă și se așează fiecare pe câte scaun. - Vă e așa foame, dragii bunicii? - Daa buni! Răspund copiii în
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
Nu-i plăceau pădurile noaptea. Vântul sufla sinistru printre copaci și umbrele o înspăimântau. Prefera să se gândească la vacanțele ei din copilărie. Cabana familiei ei cu salonul mare în care ardea un foc frumos în șemineu, canapele și fotolii înflorate peste tot și mirosul plăcut al lemnului. Vecinii lor veniți în Aspen de Crăciun la fel ca ei, închiriau în fiecare an cabana de lângă și petreceau întotdeauna o săptămână de vis. Rămaseră prieteni și după ce familia lui Renn părăsi Bostonul
PĂCATE DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380403_a_381732]
-
deschis. Să fie veselă!... Sus avea trei dormitoare și-o baie. Jos, living, bucătărie, birou, toaletă. Livingul era spațios. În el, mobila era roșie. Să fie diferită de toată mobila din țigănie! Covoare albe, piei de urs, ici, colo, oglinzi înflorate în toată casa. Cel mai mare efect îl avea baia de sus. Întorci camionu'!, cum îi plăcea lui Metrix să spună. Faianță roșie până în tavan. Oglinzi mari și cada cu jacuzzi - dacă cadă o fi?... În perete sunt încorporate boxe
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379418_a_380747]
-
scrise cu străvechi ... XXIII. ELISABETA IOSIF ECHINOCȚIUL PRIMĂVERII, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 1908 din 22 martie 2016. ECHINOCȚIUL PRIMĂVERII Sub streșini de ram, flori albe-n cireși Plouă-n lumini peste crini îngerești Gând dantelat pe ia-nflorată din cer Un cântec străbun transferă o clipă-n mister Iar Martie se-adună. Și-un fir de sulfină Se-adaugă-n bolu-i de aur, sfințind cupa plină De har. Numai El calcă peste puntea de apă Și-n tălpi are flori
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Energia iubirii Divine e-un dar pe pământ Portal de Echinocțiu, bucurie ancorată-n Cuvânt. Elisabeta IOSIF 20 martie, 2016 ... Citește mai mult ECHINOCȚIUL PRIMĂVERIISub streșini de ram, flori albe-n cireșiPlouă-n lumini peste crini îngereștiGând dantelat pe ia-nflorată din cerUn cântec străbun transferă o clipă-n misterIar Martie se-adună. Și-un fir de sulfinăSe-adaugă-n bolu-i de aur, sfințind cupa plinăDe har. Numai El calcă peste puntea de apăși-n tălpi are flori de lumină. Fecioare se-adapă.Energia
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
subțire la trup și avea fața netedă, ca toate femeile trăite la umbra brazilor, ce nu trebuiau să meargă pe arșiță la prășit, să le usuce soarele, ca pe cele de la șes. Își scosese sumanul și rămăsese cu o bundiță înflorată de cusături și tivită cu blăniță neagra de miel.Era vădană de mulți ani, bărbatul ei murise la pădure, căzuse un brad pe el, l-au adus oamenii în cergă acasă. Plânsese mult Maria, că-i fusese drag omul ei
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
cu cartofori-băutori, adică, în litera romanului, cu «jocul de cărți, înjurături fără adresă, bârfă măruntă [...], cești de porțelan, chinezești, cu cafea aburindă, stacane din sticlă de Murano, pline cu vin de Bordeaux, scrumiere de argint, farfurii întinse, de porțelan franțuzesc, înflorate cu simț artistic, doldora de gustări reci și calde - totul semăna cu o petrecere deșănțată, nu cu un priveghi...» - p. 16 sq. -, din noaptea de 24 august 1857, a morții lui Grigore Alexandru Ghica și din ziua / noaptea de 25
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
Doar umbrele mute... Ies să contemple lumina ceții difuze O alee-i tristă și dispare.. În noapte cu cuvântul feeric Băncile-s agățate de mâinile unui întuneric Lumi nepământene apar În oglinzile invizibile paralele Sufletu-i ancorat în cuvinte Consoane înflorate din vara fierbinte Colorează potopul de vocale Coborâte din mințile stelare Cuvintele-și oglindesc chipul oare? Oglinzile-s ciobite de timp Umbrele au chipuri diforme, Copacii înlănțuiți în oglindă capătă forme Frunzele moarte au înviat.... Și-n lumi nepământene apar
ÎNTUNERIC ȘI UMBRE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373483_a_374812]
-
insistent, era o fată, să fi avut cam cinsprezece ani, strălucea de frumusețe ca nălucile din închipuirea mea... ținea în brațe un mare buchet de flori și era îmbrăcată ca o arăpoaică din haremul sultanului din Stambul, cu o rochie înflorată cu toate florile câmpului pe ea. Ținea în poală un cățel și privea la noi nepăsătoare. Îi cădeau bucle blonde peste față și peste obrajii ei roșii, iar din piepții rochiei prea sumară îi ieșeau niște țurloaie de țâțe ca
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
ridicării lui Lingurel din fața platului său, de către mascați, cu cătușe la mâini, înlăcrimat și condus la dubă de corul unor doamne care-și smulgeau părul din cap, blestemau de se cutremurau dicționarele limbii dar își mai ridicau și poalele robelor înflorate pentru a arăta lumii cât suferă ele din cauza acestor nedreptăți puse la cale de dușmanii invidioși. Lingurel, cu capul băgat sub o geacă din fâș mergea smerit spre dubă unde fu ajutat să se urce. Se știa că este bolnav
OPERA ŞTIINŢIFICĂ A LUI LINGUREL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375414_a_376743]
-
mare. La scurt timp după ce a cerut-o în căsătorie pe Elena, s-au căsătorit. Nuntă mare și frumoasă, mulți invitați, chiar din satele vecine. Mirele și mireasa, în costume naționale, Elena într-un costum cusut pe alb, cu ie înflorată cu culori deschise. A fost, cu adevărat, distracție mare. Era în toamna anului 1929. Elena și Nicu își arătau unul altuia o iubire pătimașă. Vizitele la hanurile Ardei și Aliman, făcute destul de des de către cei doi, răspândeau în jurul lor veselie
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
veacuri punte Pe care să vină odată cu zarea. Din poeme se desprinde, spre el venim, Ca aerul și seva ce-n arbori suie, În fiecare dintre noi îl regăsim Cioplit în inimi veșnică statuie. Dor Îmi este dor de câmpul înflorat pe cămăși de in De roata horei jucată la fântână De fetele ce-aduc din vii în doniuțe pelin Când își mână ciobanul oile la stână. De palma aspră ce-nfige plugu-adânc Întorcând brazda recoltei viitoare, Mi-e dor de
EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372822_a_374151]
-
Acasa > Stihuri > Momente > DOR, POEZIE DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 739 din 08 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Dor Îmi este dor de câmpul înflorat pe cămăși de in De roata horei jucată la fântână De fetele ce-aduc din vii în doniuțe pelin Când își mână ciobanul oile la stână. De palma aspră ce-nfige plugu-adânc Întorcând brazda recoltei viitoare, Mi-e dor de
DOR, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346305_a_347634]
-
din 04 ianuarie 2017. O primăvară mult așteptată bătea discret la ferestrele ascunse enigmatic de draperiile grele și întunecate ale camerei, unde tăcerea domnea peste chipurile obosite și triste ale familiei. Trei copii apropiați ca vârstă ședeau cuminți pe canapeaua înflorată din odaie tăcuți și posomorâți, strecurând uneori priviri furișe și speriate către patul imens, în care un trup firav și minuscul se pierdea printre cearceafurile imaculate de bumbac. Deși nu înțelegeau ei mare lucru despre ce puteau să însemne cuvintele
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
și ... Citește mai mult O primăvară mult așteptată bătea discret la ferestrele ascunse enigmatic de draperiile grele și întunecate ale camerei, unde tăcerea domnea peste chipurile obosite și triste ale familiei. Trei copii apropiați ca vârstă ședeau cuminți pe canapeaua înflorată din odaie tăcuți și posomorâți, strecurând uneori priviri furișe și speriate către patul imens, în care un trup firav și minuscul se pierdea printre cearceafurile imaculate de bumbac.Deși nu înțelegeau ei mare lucru despre ce puteau să însemne cuvintele
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
2017 Toate Articolele Autorului O primăvară mult așteptată bătea discret la ferestrele ascunse enigmatic de draperiile grele și întunecate ale camerei, unde tăcerea domnea peste chipurile obosite și triste ale familiei. Trei copii apropiați ca vârstă ședeau cuminți pe canapeaua înflorată din odaie tăcuți și posomorâți, strecurând uneori priviri furișe și speriate către patul imens, în care un trup firav și minuscul se pierdea printre cearceafurile imaculate de bumbac. Deși nu înțelegeau ei mare lucru despre ce puteau să însemne cuvintele
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
doctor să le aline, Iernile grele ”tratate cu suspine.. Ghiocelul sprintenel ce s-a ivit, Prin pojghița rece el a izbutit, Chiar de-i acum un pic cam ofilit, Dar nu iubirea vrednică de iubit.. Apare primăvara cu un Mărțișor, Înflorând tot ce-i dintr-un Odor, Făcând și pe fete mai inimoase, Ca să fie ele mult mai Frumoase..! Referință Bibliografică: Chiar un pic cam ofilit / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1887, Anul VI, 01 martie 2016. Drepturi
CHIAR UN PIC CAM OFILIT de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373214_a_374543]
-
cucul, numele-și strigă prin legenda-i grăitoare. În această sărbătoare, sacru și mitic se-mbină. Ca prin vremea trecătoare, tradiția să revină. Gavriil, Arhanghel Mare a vestit unei Fecioare, a Domnului Întrupare, bine-i de însămânțare. Natura de-i înflorată în ziua de Blagovește, recoltă îmbelșugată pentru toamnă prevestește. Dacă vremea-i răvășită de zăpadă, vânt sau ploaie, Iarna va fi prelungită. Iar Primăvara-i târzie. Via, pomii din livadă, vite din gospodărie, casă, curte și ogradă, se afumă cu
TRADIȚII DE SFÂNTA BUNĂ VESTIRE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379790_a_381119]
-
din fotografiile tăcute, din vitrină. Ne zâmbește din amintirile mele și din una din fotografiile înrămate de pe perete bunica mea cea năzdrăvană, Gherghina. Lângă fereastră deasupra unei mese vechi de lemn acoperită cu o față cusută de mână, cu motive înflorate în culori vii, se sprijină pe perete un dulap înalt cu rafturi tot din lemn, plin cu mici suveniruri: câteva cărți de rugăciuni, o biblie veche pe care tata obișnuia să o răsfoiască adesea și de fotografii frumos înrămate ale
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
să sublinieze diferența de înălțime dintre ei, se băgă chiar sub nasul călugărului și privi în sus. ― Spune-mi ce i-ai scris Abatelui! plesni ca un bici vocea guvernatorului. ― Eu nu i-am... Crey pocni cu tocul cizmei sale înflorate de podeaua de oțel. ― N-ai pic de rușine, popo! Toată viața mea am crezut că voi, călugării, în general oamenii religioși, aveți un simt moral aparte, că nu mințiți. ― Nu și călugării augustinieni. Noi credem că orice este permis
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu o coroană cu multe ramuri, cum poartă și prinții italieni din Cavalcada regilor magi a lui Benozzo Gozzoli, îmbrăcând peste bogata rochie lungă până în pământ, cu mânecile largi atârnând în jos, o mantie somptuoasă, un cavalion de postav greu, înflorat cu aur și tivit pe margini cu benzi de blană. Ea poartă cercei sau pandelocuri de aur și mărgăritar, lungi până la umeri...” 316. Alexandru cel Bun e însoțit de Doamna sa - Ana, de data aceasta -, în fruntea unui alai impunător
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Basarab, care, în tabloul votiv de la Mănăstirea Arnota, îl convinge pe zugrav să se despartă de tradiția înțepenită și să o picteze așa cum putea fi văzută la Curte - și în sălile de recepție, dar și în odăile femeilor -, îmbrăcând „ghiordia înflorată cu aur, cu mânecile retezate și îmblănite, împodobită la gât cu freza rotundă de dantelă, apuseană, pe care o purtau și grofițele din Ardeal, ca și nobilele kievene”338. Schimbarea funcției unui veșmânt (este evocat conteșul, haina răsăriteană, purtată mai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mamei), un cuier de haine cu ciorapii puși la uscat de către «colocatari», eventual șí alte rufe, mai intime, apoi dulapul de bucătărie vernil lângă bufetul de nuc, și zăreau (până să-i poftim, repede, în dormitor) o tânără în capod înflorat de «zenana», mergând cu vase către bucătărie, sau un bărbat în pijama, trecând (spre baie) cu prosopul pe umăr. Uneori, mai auzeau un radio urlând. După un timp, mai ales către mijlocul anilor ’60, începuse să se atenueze urgia traiului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ce se ocupa? Fața îi era aplecată asupra unui jurnal de mode pe care-l răsfoia, așa că nu i-am putut vedea decât o secțiune a frunții, apoi parțial șoldul și picioarele puse unul peste altul, cu rochia foarte subțire, înflorată în albastru, acoperindu-i genunchii din decență sau din întâmplare. Toată învălmășeala de gânduri se destrămă, eram acum stăpânit de unul singur, nou, care se instala obsesiv, doream să știu cine este, de unde vine, încotro merge, ce preocupări are. Înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de a fi ocrotit de orice surprinderi în multiplicitatea eventuală a viitoarelor relații, încât dacă n-aș fi trăit în comuna aceea o bucată de timp ar fi trebuit să cred că intru într-una din metropolele Europei. Lung își înflorase biciul în ajun cu petale de postav colorat, anume pentru primirea mea, și gătise asemeni harnașamentul, care astfel nu se mai vedea că era învechit și ros, mișcând lejer pe crupele, spinarea și grumazul calului care recunoștea în Lung singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]