118 matches
-
iertăm, pentru că rădăcinile ei sunt alimentate de lacrimile suferinței.) „Ce e dragostea? Numai acela știe care iubește fără speranță.” (Fr. Schiller) Îndrăgostiții care se ceartă se adoră. (În adorația reciprocă, așteptările sunt Încărcate de speranțe nelimitate.) „Oamenii care discută cu Înfocare sunt foarte aproape de a se Înțelege.” (H. de Balzac) Cine-mi dovedește dragostea Îmi pregătește griji. Nimeni n-a exprimat mai frumos acest lucru decât creația populară: „Pân-eram de nu iubeam,/ Unde mă culcam dormeam;/ Dar acum, de când iubesc
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Elegie pentru ultimul crâng, Cluj-Napoca, 1976; Judecătorul de păpuși, Cluj-Napoca, 1980; Haina de cânepă, Cluj-Napoca, 1983; Phantasticonul și alte poeme, Cluj-Napoca, 1987; Ultima noapte a Șeherezadei, Cluj-Napoca, 1993; Expertul și păsările, București, 1996; Epistole din Piața Norilor, Cluj-Napoca, 2001; Arta înfocării, pref. Irina Petraș, Cluj-Napoca, 2001; Dansul câinilor, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Nicoale Manolescu, Generația 47, RL, 1977, 11; Ulici, Prima verba, II, 48-49; Felea, Aspecte, II, 260-262, III, 137-142; Sultana Craia, Nevoia de miracol, LCF, 1981, 2; Piru, Debuturi, 167-168
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
să-mi dau seama, e semn rău. În mod sigur n-am vrut să menționez asta. — Stăteam În față la Bretton Hall Hotel, grămada aia mizerabilă de putreziciune, și te sprijineai În umbrelă. Și pot spune - dădu semne de intensificată Înfocare a sentimentelor - poate că am dubii față de alții, și dacă sunt oameni, dar pe dumneata te iubesc fără rezerve. Și pentru a-ți ușura mintea, n-ai discutat nimic, ai spus doar că ai dori să-ți rezumi experiența de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vorbă și eu trimit răspuns lui Marin... Ăsta, domnule, e mare vânător... și nu numai vânător - și pescar, domnule, îți spui eu... Cu el să te duci la vânat, și pe urmă să stăm de vorbă! Crâșmarul îmi vorbea cu înfocare, mândru de Iezer și de Marin. —Bine, atunci când oi veni, să chemăm pe Marin. —Uite, domnule! zise iute crâșmarul, cu ochii în sus și cu un deget înainte, parcă voia să-și aducă aminte de ceva; uite!... Îl chemăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dăduseră în sfârșit de vreo fundătură și rămăseseră liniștite. Iar și iar îi lua prin surprindere, ivindu-se întâmplător la cel mai echilibrat dintre unchi, la ultimul dintre bebeluși. Avuseseră un bunic care își iubise puii de găină cu atâta înfocare că insistase să doarmă noaptea în coteț; o mătușă care anunțase că era ultimul Maharajah din Oudh tocmai când se părea că, în fine, familia era sănătoasă; un copil care vorbea într-un limbaj trunchiat propriu... Când deveni evident că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în două și vechea poveste și-a reluat desfășurarea. Durerea e foarte răbdătoare, dar sunt momente când până și durerea se plictisește și vrea să-și încerce norocul cu altceva. Până și durerea se șucărește și atunci își dorește cu înfocare schimbarea. Durerea nu-și dorește întotdeauna să stea pe capul tău, durând tot timpul. După o oră sau cam așa ceva, am trecut într-o stare de imparțialitate autohipnotică, de imponderabilitate: îmi amintea vag de fazele furiei budiste prin care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mi rămână Și-n irizări de soare să m-alini. Cu jarul din priviri dogorâtoare Să pârguim și fructele pe ram; în plină iarnă, să-mbrăcăm în floare Pădurea de castani, suav balsam. Genuni de dor să scapere lucoare Peste-nfocarea inimii arzând; Dulce izvor, din perle de răcoare Să picuri cu tandrețe-n al meu gând! Te rog, iubite, să pornim departe, Să traversăm bătrâne veșnicii, Iubire să trăim și după moarte, Uniți desăvârșit în armonii. Spune Spune-mi că
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
se scurge Prin jgheabul inimii Lichefiate. Privești cu ochii duși pe gânduri (scăldați de lacrimi amare) Fantasma ce-ți joacă-n minte Știind că niciodată, de rușine, Nu o vei privi deschis Spunându-i adevărul care doare. Strângi pumnii cu înfocare, privind derutat. Ești plumb în mănușa de mătase Dar te prăbușești cu multă jale în groapa din suflet Ce pare o casonă din timp în care ard comori inutile, doruri ostile. *** Esti o curioasă nălucire omenească ce vrea ca simțirea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Aero? — Nu, nu dau o grămadă de bani ca să mănânc niște găuri. Replica asta a fost sancționată cu un „Of, căcănar zgârcit ce ești!“, care venea din partea lui Mike, a lui Stalin și a lui Peter. Cei trei discutau cu înfocare despre avantajele batoanelor de înghețată Mars, față de batoanele de ciocolată Mars. î„Alea cu înghețată sunt de trei ori mai scumpe“, „Dar sunt de o mie de ori mai bune“, „De trei ori mai bune?“, „Ei, nu știu dacă exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o prietenă apropiată de‑a prințului William. — Spuneți‑mi, zice doamna Parker curioasă, cum se simte bietul băiat după... marea pierdere pe care a suferit‑o? mă întreabă, în șoaptă. — Băiatul ăsta are noblețea în sânge, spune domnul Wunsch cu înfocare. Tinerii de azi au multe de învățat de la el. Spuneți‑mi, se gândește la o carieră militară? — Păi... nu mi‑a spus, zic neajutorată. Vă rog să mă scuzați. Evadez la baie, care e la fel de imensă și de somptuoasă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
evenimente cărora puțin oameni le vor pătrunde Înțelesul. Tu, tu o vei Înțelege, vei ști ce se petrece, vei ști cine zguduie acest pământ și cum se va Încheia această frământare. — Nu vreau să-ți pun la Îndoială convingerile sau Înfocarea, dar Îmi amintesc că te-am văzut la curtea lui Malik Șah, luptându-te cu cu Nizam al-Mulk pentru favorurile sultanului turc. — Greșești, nu sunt personajul nedemn pe care-l crezi tu. — Nu cred nimic, nu fac decât să arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lui Saint-Simon și Robespierre, a lui Rousseau și Waldeck-Rousseau. Fazel decupase cu grijă textul de lege asupra separației dintre Biserică și Stat, votat cu un an mai Înainte la Paris, Îl tradusese și Îl Împărțise prietenilor săi, Îl dezbăteau cu Înfocare. Dar cu voce joasă, pentru că, nu departe de cercul lor, se ținea o adunare de mullahi. Clerul era, la rându-i, divizat. O parte respingea tot ce venea din Europa, Însăși ideea de democrație, de parlament și de modernitate. „De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care contribuie la activitățile noastre pun suflet În progresul acestui ținut, dacă nu, credeți-mă, nimic nu i-ar obliga să vină de la o asemenea distanță ca să Înfrunte un mediu adesea ostil. N-aveam nici un motiv să mă Îndoiesc, dar Înfocarea cu care omul acesta vorbea În propria-i apărare mă agasa. Nu mă aflam În biroul său decât de câteva minute, nu-l acuzasem de nimic, nu-i cerusem nimic. M-am mulțumit, așadar, să dau politicos din cap. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dacă omul a urmărit să înlocuiască nu numai nedreptatea cu dreptatea, ci să înlăture chiar cruzimea, atunci cer iertare instanței, dar nu pot decât să-mi exprim surprinderea pentru cele auzite ieri în această sală. Domnul procuror a pledat cu înfocare și intransigență pentru ceea ce credeam depășit. Pentru aplicarea legii talionului. Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi. Crimă pentru crimă, acesta a fost de fapt îndemnul pe care ni l-a făcut domnul procuror. Care e în fond logica sa? A
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Ah! gândi, și un ce nemaisimțit îi trecu prin inimă... ah! cum îmi place acum. Acum se lipi cu-ncetul de chipul ei mlădios și ușor și, aplecîndu-și gura la urechea ei, îi șopti lin, deși cu glasul plin de înfocare: - Privește la lună, luna mieze - nopții - frumoasă ca un copil de patrusprezece zile și - rece... Nu simți tu c-a încetat toată durerea vieței, orice dorință, orice aspirare în privirea acestui mândru tablou din care faci și tu parte... Acum
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rece. Ah! gândi, și un ce nemaisimțit îi trecu prin inimă... ah, cum îmi place acum. Acum s-apropie cu-ncetul de chipul ei mlădios și ușor și, aplecîndu-și gura la urechea ei, șopti lin, deși cu glasul plin de înfocare: - Privește la lună, luna mieze - nopții... frumoasă ca un copil de 14 zile și rece... Nu simți tu c-a încetat toată durerea vieței, orice dorință, orice aspirare în privirea acestui mândru tablou din care faci și tu parte?... Acum
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fină și rece. Ah! - gândi, și un ce nemaisimțit îi trecu prin inimă... cum îmi place acum. Acum se lipi de chipul ei mlădios și ușor și, plecîndu-și gura la urechea ei, îi șopti lin - deși cu glasul plin de înfocare {EminescuOpVII 163} Privește luna miezei - nopții - frumoasă ca un copil de patrusprezece zile și - rece... Nu simți tu c-a încetat toată durerea vieței, orice dorință, orice aspirare în privirea acestui tablou din care faci și tu parte... Acum ești
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și un ce nemaisimțit îi trecu prin inimă... ah cum îmi place acum. Acum se lipi cu-ncetul de chipul ei mlădios și ușor și, aplecîndu-și gura la urechea ei, îi șopti lin - {EminescuOpVII 174} deși cu glasul plin de înfocare: Privește la lună, luna mieze - nopții - frumoasă, ca un copil de paisprezece zile și rece... Nu simți tu c-a încetat toată durerea vieții, orice dorință, orice aspirare în privirea acestui mândru tablou din care faci și tu parte... Acum
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu poate trăi decît sub regimul sublimului. Întristăciunea se manifestă sub forma ei maximă: „lunga Întristăciune”, ca și privirea și toate celelalte simțuri și stări: „nalta ta privire”, „Înmulțită ta vedere”, „lunga suspinare”, „groaznică vedere”, „taină-ngrozitoare”, „năpastea Îndrăcită”, „nalta Înfocare”, „screamăt infernal”, „lungă așteptare”, „noapte naltă, naltă” etc. Reținem predilecția Iui Heliade pentru groaznic, nalt și lung, la care se adaugă preferința pentru Împrejurările și originile fatale ale emoției. Impresia este că starea lirică nu se produce decît prin contactul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se subțiază. Semnificativă este partea a VIII-a a poemului, nu cu totul străină de o intenție explicativă: „În sufletul meu nesațiu, delirul meu cel mare, Pe dragele ființe ardeam să le privesc, Și s-aprindea În mine o naltă Înfocare De ele să m-apropii și dorul să-mi vădesc. Ele fugea de mine ș-În veci mi-era de față; În veci eu după ele eram neobosit; În goan-ostenitoare ele mi-era povață, Dar să le-ajung vreodată În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
zburam”, dar explicația este, din fericire, tulbure, imaginile sînt fugitive, dragile ființe” ale poetului se aburesc, pier În văzduh (văzduhul visului), și mesajul de la suprafața versurilor se Întunecă. Ce este, Încă o dată, acest sfînt nesațiu, acest delir mare, dar nalta Înfocare, dar, mai cu seamă, cum să citim versul: „Cu mintea-mi cea hrăpită semeț mă-nțraripam”?! De citit Îl putem citi În litera alegoriei, dar ceva rămîne neexplicat, o temă nouă, scăpată de rația poetului, se substituie temelor repetate, alegorizate În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stăpînitor de plăcere”, „tiran la Împotrivire”...) trebuie ca să existe prieteșugul cu credință: „dar din ceruri”. El netezește calea iubirii pregătind sufletul să primească simbatiea, mila, credința. Toate acestea ajută la Înfăptuirea unei mari prefaceri: „Din prieteșugul dulce În amori cu Înfocare, Ah, crede-mă-ți, inimioară, că o așa Înălțare Dintr-o norocire mică În norocirea cea mare Suie pe om lîngă Îngeri și lîngă dumnezeire Și-l face trăind să guste a raiului fericire...”. Însă pînă a ajunge la „stepîna
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu chip cinstit sînt posibile cînd „prieteșugul cu amorul Îi unit”. Însă poetul se contrazice numaidecît: prieteșugul („dar din ceruri, hazul sunetelor mari”) se transformă În dragoste nebună și, atunci, bucuria devine durere, ființa liniștită trece Într-o „ființă cu Înfocare”... Armistițiul dintre prieteșug și amor fusese, dar, scurt, pacea, desfătarea n-au putut dura. Maica lume nu primește pe roțile ei statornicia: „că pe-a roțîi tale scări/ nu primești statornicie, ci pre-. faceri și schimbări”. Nu-i trebuie mult
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mi ies cu totul din sîne, Pentru că duh nu-mi rămîne. Au nu știi, dulce lumină, Ochii mei că ți să-nchină Și că la a ta ivire, Tulburați de-a lor răpire, Ca oglinda drept soare Cipind plină de-nfocare, Cu gene Înlăcrămate Spui că inima să bate?” Ochii spun mai mult decît vorbele. Conachi sugerează existența unui limbaj al ochilor, a unui adevărat cod al privirii. Ei citesc, În ei poți citi repede intensitatea pasiunii sau diminuarea ei. Ochii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-ți aminte de locul acel de pustietate Dătător de liniștire inimilor Întristate. Copacii cei cu mărime, apele răsunătoare La vaiete, la suspinuri, cu jele răspunzătoare, Acei stîlpi de foc cu pară prin verdeață mișcătoare Închipuind focul nostru din dragoste cu-nfocare, Cărările cele strîmpte de pîndă și de tîlnirc, Unde-ți furam cîte-o gură supt a crengilor dosîre, În sfîrșit, locul cel tainic, de fericirea cea mare, Unde, În genunchi, la poale-ți, spre asfințitul de soare, CÎștigînd prin rugăminte scumpa
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]