96 matches
-
epocă. Sunt prezentați și domnitorii Mihail Sturdza și Grigore Alex. Ghica în antiteză: pentru primul remarcă accentuată lui Cupiditate, în timp ce următorului i se atribuie eliberarea robilor țigani, libertatea presei ce a militat activ pentru unire, însuși domnitorul Ghica fiind un înfocat unionist. Și tot din documentele vremii apare figura luminoasă a genialului Barbu Lăutaru, evocat stăruitor în întâlnirea memorabilă din 1846 cu marele muzician Franz Liszt care supra impresionat de exactitatea reproducerii după auz a unei creații a marelui artist, în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cu ochi-n vis, Bucuros mâna ți-o dărui, Căci în suflet te-am închis. Ș-a ei mână prea-frumoasă Fină, dulce, ea și-o lasă Pe-a lui creștet adorat - El la gură-i o apasă Ș-o sărută înfocat. Iată vine și-mpăratu-i Ce zâmbea cu mutră hâtră, El la mers cam legănatu-i Și pe capu-i poartă mitră, Poart - un skiptru ș-alt nimică Ca și craiul cel de pică Ș-aurit veșmântul său; Cine-l vede, stă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Nu a vrut s-o Însoțesc. Trecură doi angajați ai căilor ferate cu uniformele lor albastre, de aceeași culoare cu cea a trenului și a scaunelor. Vorbeau despre campionat: cel mai tânăr puse pariu pe o pizza cu colegul lui, Înfocat fan juventin, că Roma avea să câștige cupa. — De cinci ori, Își aduse aminte pe neașteptate. Doar de cinci ori În doisprezece ani. Merit pedeapsa cu moartea pentru asta? Trenul Începu să vibreze sub tălpile lor. Din aparate Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Ripleiso îi zice. Adică, dacă vrei, schimbi totul dintr-o mutare. Scrii, de pildă, cizmar, p-ormă dai ripleiso și... Faci secretar general al partidului. V-ați prins? Nu-i răspunse. Nici nu-l urmărea. Mângâia îngândurat cureaua. Gentimir perora înfocat: - Sau scrie ieri și-o-ntorci pă azi. Ați priceput? Asta am înțeles, dom’ Pancras. La istorie e cu ripleiso. A scris unul comunism, nu? Bine. Ține cât ține. Se plictisește lumea și vine altul și face ripleiso. A dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
l-ar fi întrebat dacă e bolnav. Felix mărturisi cu capul. - Ce copil ești! Ți-am citit scrisoarea, dar am uitat, știi că sunt o zăpăcită. De ce să fugi? Ți-am spus eu că nu te iubesc? Felix tresări deodată înfocat. - Otilia, e adevărat? Mă iubești? - Ei, ei, nu ți-a spus nimeni că te urăște. Felix fu iar dezamăgit. Luă mâinile Otiliei și începu să le sărute mărunt, și le așeză pe obraz, le strânse, în vreme ce Otilia îl lăsă să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ușor să fii împotriva lui. Ai fi foarte bucuros, dacă atitudinea abstractă ar avea vreo eficacitate practică. Dacă aș ști că de aș striga toată viața zi și noapte împotriva lui el ar fi mai puțin, aș deveni cel mai înfocat pacifist. Dar în fața tristelor fatalități umane, mi-e rușine să fiu pacifist. Să presupunem că ar sta în puterile omului să termine odată cu războiul. Ar putea el să renunțe la orgoliul care însoțește fiece război? Își poate închipui cineva satisfacții
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lirice ale epocii: lacrimile, suspinele, salcia plîngătoare, trista filomelă, piatra mută a mormîntului, fintîna, noaptea dilectă, luna blîndă: „Cu vălul alb ca gazul, cu manta onduloasă, Cu părul tău de aur ca raze răsfirat, Vin’ scumpa mea Elvira, și sînu-ți Înfocat Lipește-l de-astă liră și mută, și duioasă. Cu degetu-ți de roze, d-albeața unui crin, Deșteaptă-n ea un sunet, Elviră-Înamorată; Cu-acel sunet imită pe coarda-nfiorată CÎntarea mea din urmă și ultimul suspin.” Două remarci putem face
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Dorigena devine, ca și eroinele din povestirile amintite anterior, o victimă a autorității masculine, se supune dorinței soțului, nu decade în categoria femeilor infidele. Acceptă suveranitatea lui Arveragus și nu comentează când acesta decide să o cedeze pretendentului atât de înfocat, numai pentru a salva onoarea unei promisiuni. Voința proprie a personajului feminin nu mai este pusă în cumpănă, vocea ei de ființă subordonată nu se mai face auzită, obediența în fața principiului masculin este desăvârșită. La început respinsese orice încercare de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Dorigena devine, ca și eroinele din povestirile amintite anterior, o victimă a autorității masculine, se supune dorinței soțului, nu decade în categoria femeilor infidele. Acceptă suveranitatea lui Arveragus și nu comentează când acesta decide să o cedeze pretendentului atât de înfocat, numai pentru a salva onoarea unei promisiuni. Voința proprie a personajului feminin nu mai este pusă în cumpănă, vocea ei de ființă subordonată nu se mai face auzită, obediența în fața principiului masculin este desăvârșită. La început respinsese orice încercare de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
drumul nopții-ntregi? Pretexte doar, Semne de părăsire și revoltă! Mergi, Adu-mi mai bun răspuns. GLOUCESTER: Stăpîne drag, Stii firea înfocată-a ducelui, Ce neclintit, nenduplecat e el Cînd s-a pornit. LEAR: Moarte și răzbunare și prăpăd! Ce înfocat? Ce fire? Gloucester, Gloucester, Vreau să vorbesc cu Cornwall și cu soața lui! GLOUCESTER: Da, bun stăpîn, așa i-am înștiințat. LEAR: "Înștiințat"? Omule, mă-nțelegi? GLOUCESTER: Da, bun stăpîn. LEAR: Regele vrea vorbi cu Cornwall; tatăl drag Cu fața
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
mă lăsam cuprinsă de beția amorului. Și beția asta nu e o metaforă: deși mă iubea cu o expresie absentă, de amant blazat, funcționa ca o mașinărie nemțească, era aproape la fel de talentat ca numărul trei; din păcate, juca rolul îndrăgostitului înfocat doar până mă aducea în pat, apoi închidea ochii și parcă îl vedeam cum trece pe pilot automat, totul devenea o activitate de rutină. Îmi plăcea și așa, nu zic nu, dar știți cum e: plăcerea fără pasiune e ca
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
comod, supus, în anumite condiții amant neobosit, cu relații bune, din păcate însurat. Am citit în presă că are șanse mari să devină ministru, este un bărbat cu care mă voi reîntâlni întotdeauna cu plăcere... Numărul nouă, bărbat încă bine, înfocat până să te prindă, prea rece după aceea, un adevărat armăsar, remediul desăvârșit pentru situațiile de criză. Nu îl am la inimă, dar o dată, de două ori merge. A trecut prin patul multor colege singure și toate i-au lăudat
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
părinților). Joey cel puțin e un adolescent și, apoi, un tînăr revoltat, părăsindu-și familia pentru a locui cu iubita (încă din faza pre-puberă!) Connie cu care se și căsătorește la vîrsta de douăzeci de ani. Ca student, devine republican înfocat, apără intervenția lui Bush în Irak, face afaceri transatlantice dubioase și intră în familia unui politician neo-conservator, cu înclinații sioniste, pe care îl admiră. După plecarea copiilor, soții Berglund ajung la derută. Ceea ce crea impresia familiei perfecte își dezvăluie, treptat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
este acela al biologului Paul Bujor (1862 1952). Socialist, încă din tinerețe, s-a implicat afectiv și culminant în politica timpului său; iar după 1944, încredințat că „lumina vine de la răVărit” (formulă rostită în Senat României anului 1920), devine un înfocat propagator al doctrinei socialist-comuniste. și rezultatul? în jurul anilor ’50, redacta petiții de ajutorare financiară, nu avea o locuință stabilă (în București), își renegase rudele (încă din tinerețe, ca să nu i se afle originea) murind singur, la vârsta de 90 de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
întrebe ceva și n-ar fi găsit cum să înceapă. ― Dar ceilalți unde-s? întrebă apoi brusc locotenentul. ― Dincolo, șopti primarul, înțelegînd. Sunt doisprezece... O, Doamne, urgia lui Dumnezeu... Sunt români, săracii, și nici unul n-are să scape după cât e de înfocat căpitanul... Bologa urmări privirea primarului și, în fața unui hambar de piatră, văzu o santinelă cu baioneta la armă. ― Acolo? mormăi el, mai stins. Primarul dădu din cap. Pe urmă, cu glas care parcă voia să șteargă un gând, zise: ― Poate
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
e de soarta corpului ce-l aleg. Atârnă de viață domnia lor cerească: Ce samănă în lume, în stele ei culeg; Nefericiți adesea, ce-o soarte-mpărătească, Un om ce-i născut mare în lume își aleg; Un împărat puternic dar înfocat când moare; O stea urieșască în caos se coboară. Dar în acest cer mare ce-n mii de lumi lucește Tu nu ai nici un înger, tu nu ai nici o stea, Când cartea lumii mare Dumnezeu o citește Se-mpiedică la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
atârnate între pruni, de la un prun la altul, Așternuturi în soare, soarele nu-i, darul lui Theo de a face prezente lucruri care sunt absente din tablou, pe fereastra ce dă spre grădină, văd de aici, din pat, cum coboară înfocat spre asfințit soarele, în încăpere umbrele se schimbă, Te las să te odihnești, Bine, părinte! Mulțumesc! Dacă ai nevoie de ceva suntem dincolo, nu închid ușa, Bine! Iese părintele, lăsându-mă singur în fosta cameră cu treisprezece palmieri, tot la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o parte rămăseseră obscure pentru ei. Dar satisfacția era generală, pentru că Guy Domville se hotărâse să nu se facă preot - „măcar și numai ca Alick să poată să scape de urâtania aia de costum negru“, comentase cineva -, iar spectatoarele dezbăteau Înfocat dacă eroul nu Înțelesese că frumoasa văduvă era Îndrăgostită de el sau era Împiedicat de la a răspunde sentimentelor ei de faptul că Își știa prietenul Îndrăgostit de ea. Era limpede că aveau să se căsătorească până la sfârșit, de aceea speculațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
OBSERVASERĂM UNA DIN ZILE... Observaserăm una din zile că roșii, pentru a fi posibili, sunt siliți a se preface, de ochii lumii cel puțin, că admit principii conservatoare. În chipul acesta am văzut pe d. C. A. Rosetti devenind regalist înfocat din republican ce era și aruncând în apă tot bagajul său de idei politice. Numai din buzunarul paltonului mai spânzură petecul roșu al republicei desculților. Unii ne-au făcut întîmpinarea că dacă roșii, prin natura statului și a împrejurărilor, sunt
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
se afla locuința lui Pantelimon Popovici (n. 5 iunie 1883 în Vulcănești, Cahul), pensionar, fost subprefect al plășii Vulcănești și director de prefectură la Cetatea-Albă. A fost semnalat, printr-un denunț, că în funcția de subprefect s-a manifestat „ca înfocat filorus” și a înlocuit funcționarii români cu cei minoritari, în special ruși. Cercetările efectuate la vremea respectivă nu au reușit să dovedească nimic din acuzațiile aduse lui Popovici. La domiciliul menționat locuia împreună cu soția sa, Emilia Popovici, economistă la Căminul
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Vezi, mă? Am asigurat liniștea Auguștilor Oaspeți. Știi tu ce simțeam atunci? Eram gata să-mi ofer viața ca să-i ocrotesc. Chiar dacă aș fi murit, aș fi murit ca să-i apăr. Și de cînd ai devenit un regalist așa de înfocat? De atunci. Mi-am dat seama că un Rege este un altfel de om. Anume, fii mai precis. Măreția lor, educația lor, obîrșia lor. Cînd spui Rege și adaugi Patrie, merg împreună uns. Cînd spui Patrie și adaugi un politician
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Un Rege este un Rege și are o aură pe cap care nu cade nici măcar cînd este ghilotinat. Cam în acest moment sosesc și eu la masa celor doi certăreți. Ești regalist? mă abordează direct Dorin. Eu sînt un regalist înfocat de mic copil, dar mă angajez în joc. Cine plătește consumația? Eu, îmi răspunde regalistul. Atunci sînt regalist pînă în măduva oaselor, spun rîzînd. Regalistul! mă apostrofează oponentul. Nici nu te-au chemat la reuniunea Regelui cu amicii săi. După ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
câteva zile se făcu cunoscut întregii opinii publice bucureștene. Studenții îl invitau la întrunirile lor, unde-și spunea și el cuvântul, așa cum știa și simțea despre «maica Roma» și despre Românii asupriți. V.A.Urechia, adânc mișcat de naționalismul lui înfocat îi acordă protecția considerându-l ca un pion și un apostol al neamului. Porțile palatului regal îi erau întotdeauna deschise și însuși regele Carol I nu evită să stea de vorbă cu ciobanul îmbrăcat în sarică și încălțat cu opinci
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a fost consecvent în fermitatea sa; prin urmare, nu este deloc de mirare nici amănuntul semnificativ, de altfel că, după 24 Ianuarie 1859, căminarul arbora de turla bisericii în discuție steagul tricolor. Astăzi se știe că Eminovici tatăl era un înfocat unionist. 31 Arhivele Naționale, filiala Botoșani, parohia Cucorăni, dosar 6/1892, 1894, 1895; anul 1892, f. 6. 32 Ibidem, anul 1894, f. 2. După cum am precizat deja, toate documentele sunt redate întocmai, conservând inclusiv erorile gramaticale grave. Au, și ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
șase, da’ n-am văzut nici unul că ce o făcut și ce o dres țiganu’. Ce colegi ați mai avut la Gherla? A fost unul Urzică Petre, din Târgu Mureș, cât trăiesc nu-l uit. Tată-său mare politician, comunist înfocat, și măsa la fel. Și s-o jucat ca copiii, cu război, cu nemții, cu rușii, cu nu știu ce... Și i-o băgat la organizații, și i-o dat lui Urzică Petre 5 ani condamnare. Săracu’, când l-am văzut... când
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]