201 matches
-
imagina. Putea fi din orice, mai puțin din ce scria pe etichetă: din câte știu eu, încă n-a auzit nimeni să crească prune pe la Constanța. „Am uitat să-ți spun ceva.“, a început Maria. Tremura cu fesul pe cap, înfofolită în jacheta ei albă, strânsă cu un cordon la brâu. „Legat de?“ „Legat de întâlnirea de diseară. Mă rog, mai degrabă prin ricoșeu. E vorba de tabloul lui Luchian.“ „Ce-i cu el? Are vreo ușiță secretă, care se deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de-un bacșiș potrivit, chiar măricel. Exact cât să nu dea naștere la suspiciuni. Mi-am recuperat hanoracul din cuier, bucurându-mă că mănușile și căciula sunt la locul lor. Încă o dovadă că eram la Viena. Apoi m-am înfofolit și, cu Pif-ul vârât în în compartimentul impermeabil al hanoracului, am ieșit din cafenea. Afară, m-am oprit pentru o clipă, înainte să traversez. Firma „Rocco“ sclipea tulbure, deșirată de frig. Literele nu se mai distingeau toate, filamentele subțiri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
În iurtă, așa că doi dintre ei dormeau În căruță, În vreme ce al treilea stătea de pază. Chiar dacă păreau a fi singuri În acest univers de gheață, Amir Îi convinsese că tăcerea nu Înseamnă totdeauna siguranță. Făcuse de strajă chiar și Nimeni, Înfofolit cu blănuri, pe capra căruței. Privise cerul uneori Înstelat și frumusețea albă și aspră a munților. Ascultase scrâșnetul zăpezii sub lumina lunii, ca pe o respirație uriașă a muntelui, și auzise, uneori, pașii ușori și repezi ai lupilor. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un grup... Nu mai pot să le spun numele acuma la toți. Și pe urmă de Sorin Botez mi-aduc aminte și de el la Canal, că noi mergeam la lucru și el venea În schimb de noapte și era Înfofolit complet și avea mustața albă de brumă... Așa mi-l amintesc, cu mustața albă de brumă, Înfrigurat tot. Era un băiat foarte inteligent așa, și când eram la izolare ne povestea din Alexandre Dumas și tot felul de romane dintr-ăstea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
traversat salonul și am ieșit în hol. Honor Klein stătea chiar în fața ușii. Apariția atât de neașteptată a acestei figuri complet imobile avea ceva straniu și, pentru o clipă, îmi sugeră prezența unei stafii. Ne-am privit fix. Ea era înfofolită în palton, iar fața ei ireală purta încă umezeala aerului de afară. Nu zâmbi, nu zise nimic, ci mă examină cu o privire încordată, neclintită și meditativă. În clipa în care am văzut-o am fost derutat, am simțit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se strecură afară, cu o expresie foarte rușinată pe chip. A tresărit vizibil când m-a văzut, de parcă Îl surprinsesem făcând cine știe ce ilegalitate. — Ești bine, Jeff? am Întrebat curioasă. — O, da, minunat... Arăta mai palid și mai slab ca niciodată, Înfofolit În eterna sa canadiană și cu umerii aduși Înainte. Părul castaniu deschis dădea impresia că fusese tăiat cu o forfecuță de unghii cât era Încă ud și lăsat apoi să se usuce. Gropițele de sub pomeți căpătaseră dimensiuni de peșteră, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
căzu, lăsând În urma lui, pe fațada clădirii, o pată neagră ca un crater. Doar atunci Zero prinse portiera și o Închise, iar În interiorul camionetei se lăsă Întunericul. a patra oră Printre ușile de sticlă ale blocului turn ieși o femeie, Înfofolită Într-un impermeabil. Cum Antonio parcase chiar În fața intrării, pentru a putea supraveghea ferestrele apartamentului de la primul etaj, femeia fu nevoită să se strecoare prin spațiul strâmt dintre două mașini și Îi trecu pe dinainte. Când Îl văzu În mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
săptămînă o să fiu iar bun de armată, dar dacă sîntem cuminți ne ține și de Anul Nou. Îmi amintesc că nu a pomenit nimic de nici un război. Mă ridic cu greu În capul oaselor. Babele sînt un fel de ghem, Înfofolite În pături; s-au stins de ani buni, au ajuns o pereche de mumii miniaturale - dinspre ele nu răzbate nici un semn de viață, doar un miros suspect. În salon e rece și umed și un iz acru, de trupuri bolnave
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ar fi fost de la bun Început acolo, nu aș fi văzut-o, deoarece mi-o reprezentasem altfel. Mai precis, căutam pe altcineva. De la distanța la care ne aflam, În jur de douăzeci de metri, n am văzut decît o femeie Înfofolită Într-un palton. Undeva mai În spate, printre copaci, un cățel de rasă mică, probabil un bichon, scormonea cu botul În frunzele uscate de sub stratul subțire de zăpadă. Aveam să aflu mai tîrziu că Îl chema Pufi. — Ea e! Îmi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
noaptea); ieri, așadar, dacă aș fi fost lăsat liber să fiu ce vreau, aș fi ales să fiu un mărunt evreu din Est într-un colț al sălii, fără nici o umbră de îngrijorare; tatăl discută în mijloc cu bărbații, mama, înfofolită scotocește printre zdrențele de călătorie, sora sporovăiește cu fetele și se scarpină în părul frumos- și peste câteva săptămâni vor fi în America. Desigur nu este atât de simplu; a fost deja o dizenterie; oamenii de pe stradă îi înjură pe
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Național, pe terenul IMGB, undeva, dincolo de marginea Berceniului. Seara l-am vizitat la hotel, unul cu nume pompos, Veneția, aflat în piața Kogălniceanu. În realitate, o păduchelniță neîncălzită, pe lîngă geamurile căreia vîntul de noiembrie pătrundea în voie. Zoli era înfofolit în pături, cu un fes pe cap. Camera n-avea televizor, toaleta era pe hol, iar, din tavan, un bec lumina palid. În acest spațiu, fostul mare fotbalist frunzărea un volum de Esenin din care știa deja ce urma să
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
cu vâna de bou sau cu frânghia udă. Daniel Cristea Enache amintește evocarea lui Ion D. Sîrbu, din colonia Periprava, din timpul sezonului de tăiere a stufului: „Acolo, pe gheață, încălțați în opinci făcute din anvelope vechi, legate cu sârmă, înfofoliți în cârpe, înarmați cu tarpane tăiam trestia, o legam în snopi grei, pe care îi duceam pe umeri, uneori, și până la un kilometru distanță, prin miriștea desfundată și tăioasă ca sticla, până la grindul unde un nacealnic lipovean și un sergent
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
amintit brusc că exista și o altă viață, cea dinainte de război, cu seri obișnuite, banale, ca aceasta. — Hai, Mariane, ia-ți vioara ! Ridică-te și pune ceva pe tine. Jeane, ia-ți acordeonul. Jeane ! strigă la amicul său, care ațipise, înfofolit în pături, fără să apuce să-și mai dea jos bocancii. — Ah, nu mai dormim și noi ? Dumnezeule, e trecut de miezul nopții... N-auzi că mergem la răniți ? — Iară ? Nu putem merge mâine-dimineață ? Nici nu mi se mai mișcă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
era foarte frig, și m-am reîntors la foc. Cum sosise, pare-se, ora prânzului, am mâncat puțină supă și pe urmă le-am spus că vreau să fiu lăsat singur să mă odihnesc. M-am așezat în fotoliul meu, înfofolit în pături, și am început să reflectez. Ploaia făcea atâta zgomot, încât nu mai auzeam marea. Cel care mă atacase era Ben, nu mai încăpea nici o îndoială în această privință. Ultimele cuvinte pe care mi le adresase fuseseră: „Am să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un grup... Nu mai pot să le spun numele acuma la toți. Și pe urmă de Sorin Botez mi-aduc aminte și de el la Canal, că noi mergeam la lucru, și el venea în schimb de noapte și era înfofolit complet, și avea mustața albă de brumă... Așa mi-l amintesc cu mustața albă de brumă, înfrigurat tot. Era un băiat foarte inteligent așa, și când eram la izolare ne povestea din Alexandre Dumas, și tot felul de romane dintr-ăstea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
prăpăstios al Pângărâciorului, își îndeplineau misiunea, și, treceau Bistrița pe la Bicaz, pierzându-se în inima Ceahlăului. Trupele de securitate nu le-au dat de urmă niciodată. .. Iarna aspră și geroasă, care a urmat, au înfruntat-o în ascunzătoarea de sub Toaca, înfofoliți în cojoace mițoase într-o fumărie groasă, s-o tai cu cuțitul, mistuiți de gânduri și speranța absurdă... în așteptarea americanilor. Seară de seară, cu urechile lipite de stația de radio, așteptau cu înfrigurare „ora” când „Radio Londra” și „Vocea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
televizor să aibă cu ce să-și umple timpul. Oricum, avea de gând să se odihnească mai mult, vremea ținea cu el era frig și înnorat -, doar un singur dezavantaj: încăperea nu avea suficientă căldură. Astfel, își va petrece timpul înfofolit în pat sau în fotoliu cu o pătură groasă pe el. Îi părea rău că trebuia să stea închis în cameră, încât nici nu îndrăznea să privească afară pe fereastră orașul încă hibernal. Auzea totuși glasuri de oameni pe stradă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de când a fost pictat, se afla un tablou original, o acuarelă infantilă. Nu-i rămânea decât să se gândească serios ce să facă până venea ora de plecare la treburile sale. Cel mai comod e să stea tolănit în fotoliu, înfofolit în pătură și să privească la televizor pe toate canalele. Imaginea e bună, atrăgătoare, imagine de televizor bine reglat și de satelit de transmisie care parcă s-a oprit exact deasupra lui. Pe canalul trei muzică de jazz. Saxofoniștii sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ne separau decît cîțiva metri de postul Gărzii Civile care marca intrarea În oraș, dar rucsacurile deja ni se păreau de o sută de ori mai grele decît erau de fapt. Soarele era arzător, dar, ca de obicei, noi eram Înfofoliți În mult prea multe haine decît ar fi fost normal la orele acelea, iar mai tîrziu urma să ni se facă frig. Drumul urca rapid, așa că am ajuns imediat la piramida pe care o văzuserăm din sat, ridicată În memoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o definiție. Sartre nu este un om foarte flexibil. El are ceea ce eu numesc sindromul Larousse. Tot ceea ce un parizian are nevoie s) știe despre eschimoși sau despre caiacurile lor el poate g)și În Larousse, unde un omuleț galben, Înfofolit În bl)nuri, st) În caiacul s)u. Charles de Gaulle Îi ofensa adesea pe ruși folosind - când vorbea despre Europa - expresia „de la Atlantic la Urali”, afirm) ambasadorul Charles E. Bohlen În memoriile sale1. Așa era prezentat) Europa În Le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
până ce strânge suficienți bani pentru oamenii aliniați în spatele lui. Apoi își duce companionii fără adăpost la o pensiune și le plătește șederea pentru acea noapte. "Când ultimul dintre ei a dispărut pe scara ponosită, el iese în aerul rece, se înfofolește în mantou, își coboară borurile pălăriei și hoinărește solitar și tăcut prin noapte" (172). Până aici, se poate bănui că și Căpitanul este un om fără adăpost. Dar acest lucru nu este niciodată confirmat, iar cititorul este lăsat să se
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a infirmierelor, în viziunea subtextuală a unui mare organism prăbușit, așteptînd cataclismul: "Spitalul se trezea... zguduit (...) Infirmiere ciufulite părăseau mai devreme cabinele clădite din cearșafuri la capetele saloanelor și purtau zvonuri tîrșindu-și tîrlicii somnoroși pe mozaicul obosit dintre paturi. Bolnavii înfofoliți în pături se întorceau pe o rînă unul spre altul: dacă e așa la ce să mai trăiești? Cîrciumarii te otrăvesc pe banii tăi buni. Și scuipînd cu ciudă așteptau toți amănunte." O lume în părăsire găsește cu orice prilej
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de adunare, gardienii să înceapă confiscarea cămășilor. Din vestimentația zeki-lor face parte, de asemenea, cârpa legată peste față, ca să-i apere de ger pe drumul spre punctul de lucru. Ivan Denisovici îndoaie cârpa aceasta înghețată și o păstrează: Iar deținuții, înfofoliți în zdrențele lor, încinși cu sfori și sforicele, cu capetele înfășurate în cârpe de la bărbie până peste ochi, ca să se apere de ger, stau întinși pe paturi, peste pături, cu pâslarii în picioare, cu ochii închiși, în semiuitare 191. Scena
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și ciocîrlia s-a înălțat ca să-și prezinte repertoriul. Era semnalul că oamenii se pot odihni pentru cîteva minute. Dumitru, cocoșos ca de obicei, povestea cum era el Sfarmă-Piatră și Strîmbă-Lemne, Voinicul Voinicilor, Eroul Eroilor. Fetișoara îl asculta admirativ. Era înfofolită cu o broboadă groasă, ca să nu o ardă soarele. Dorea și ea să fie albă la față ca femeile ținute în puf de soții lor mai avuți. Cum cei trei prășitori își recuperau forțele, la vreo 800 m, pe vale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
timp la dispoziție. Iși trase pe ea o rochie cu un minijup acceptabil, o pereche de sandale cu tocul înalt, pe care nu le-ar fi dorit. Își lăsă părul liber pe spate, atingându-i urechile într-un mod plăcut. Înfofoli copilul întrun scutec și îl vârî în două pungi din PVC, una într-alta. Luându-l în brațe se strecura normal pe poarta spitalului. Își mărturisea în gând că avusese destul curaj, simțind că parcă și cerul voia să se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]