68 matches
-
întîmplări din tren, întîmplări de acasă, incolore și idilice, cu caracter universal (cît de mult țineau părinții la ea! da, desigur, Cuore, de Edmondo de Amicis, De la Apenini la Anzi... de-aia avea ea așa, pentru ei, lăudîndu-i, o tandrețe înfofolită și interminabilă...) VI Abia devenii atent când o văzui că se oprește în fața unei porți și apasă pe o sonerie... Aha! te pomenești că mă și duce să-i cunosc pe acești înduioșători părinți... Chiar așa, locuiau într-o astfel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
guler, fără fular și avea pe cap doar o șapcă veche și ciudată. Uneori, viscolul șfichiuia gîtul lung și neacoperit, ceea ce îi învinețea pielea. Dar nimeni n-a văzut la Ion un gest că l-ar deranja frigul. Eram copil înfofolit și peste ochi, dar frigul își găsea drumul către trupul meu. Ion rîdea, se juca și sfida legile cărora ne supunem cu toții. Cînd era înconjurat de copii, mari admiratori ai pușcociului, Saldaru nu brava deloc cu povești vînătorești. Hai, moș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu fustele lor fluturând, în căutarea unei stări de spirit care să-i detașeze de materia impură și să-i apropie de transcendent... Mă plimb câteva ore, pe străzile ce și-au pierdut din freamătul obișnuit al zilei. Câțiva copii, înfofoliți, cu căciuli de blană, cojocele și fulare roșii ce le spânzură la gât, chicotind, trag săniuțe, în căutarea unui derdeluș... Rămâne adevărată vorba străbună, că „iarna este bucuria copiilor”, poate pentru că sunt mai puri, mai candizi, mai apropiați de miraculoasa
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
moarte. La fel și cele Însărcinate. Când m-am eliberat mi-am dat seama că eu am fost condamnată la viață - nu o dată, tot timpul. În afară de supravegherea SS-iștilor era și supravegherea deținuților polonezi: m-au văzut pe mine așa Înfofolită, au luat un copil mic și mi l-au pus În brațe - l-au smuls de la o doamnă tânără, că el știa că asta se pierde; dar dacă eu și așa sunt Însărcinată și mă duc dincolo, să iau pruncul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Păcat de el. A fost extraordinar, ca și Marius Neagoe de altfel. Și tot când eram student în Cluj... se apropia vacanța, și eu am mai rămas pentru prietenă, încă o zi sau două... Și vine la mine un cetățean, înfofolit, cu ochelari: Domnule sunt fugar, m-a trimis cutare cunoscut... să te rog să mă ajuți. Eu am rămas crucit când am auzit... Asta însemna pușcărie! Ce să fac? Hai în casă. Mai aveam niște slănină, niște pită mai uscată
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
bun prieten. Această fotografie a fost făcută anul trecut: eu și prietenul cu ochi triști, într-o canoe. Răspunsul meu de vineri 10 septembrie Mulțumiri pentru scrisoare. Și eu am răcit; dureri de gât. Desenul care mă înfățișează cu gâtul înfofolit. Nu-i prea amuzant, nu-i așa? Plecare în Ungaria. Carte poștală din Arkos, sâmbătă. Scrisoare de sâmbătă seara, 11 septembrie. Muzică de Grieg 66, densă și sensibilă. Bulgaria Primesc o telegramă de la el la sosirea la Târnovo 67; oraș
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
la un loc, mimetismul față de gangsterii din filmele americane este al unui papagal de mahala. Degeaba are o vestimentație rasată, de la cele mai în vogă case de modă, fiindcă Animalul se revelează ca în povestea împăratului gol pușcă, închipuindu-se înfofolit și admirat. Animalul nu poate fi diminutivizat - el este animal sută la sută: grohăie, miaună, latră, cotcodăcește, măcăie, dar mai ales scoate mugete. Onomatopeile îi folosesc întru totul pentru exprimarea satisfacției ori a furiei, pentru defulare. Când grohăie, măcăie ori
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Sedes, strălucitul șofer uruguaian de raliu, care a fost lovit de alt șofer În timp ce ieșea din boxa pentru alimentare cu combustibil. Un șir de camioane ne-a plimbat prin toată regiunea, pînă cînd am ajuns, Într-un final, În Iquique, Înfofoliți bine În pături de lucernă - aceasta fiind Încărcătura camionului care ne-a dus pe ultima bucată. Sosirea noastră, cu soarele care ne răsărea din spate, proiectîndu-ne reflexiile asupra celui mai pur albastru al unei mări matinale, părea scoasă din O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
gustul proprietarului. Femeile cu broboade negre legate după ceafă și bărbații cu căciuli cu garnitură, fără cupolă, plate, de parc-ar fi fost niște modele tătărești. Aici, în Niculești-Jianu, căile de circulație erau accesibile. Se umbla încoace și-colo: copii înfofoliți, femei, bărbați, sănii ori căruțe brăilene care în timpul mersului, vara mai ales, scoteau niște sunete așa de plăcute încât îmi făcea impresia că aud un tuciuriu de mare clasă mânuind cu artă desăvârșită ciocănelele țambalului asemenea nemuritorului Toni Iordache. Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pentru a nu știu câta oară starea generală a lui Alin cu niște ochi ca de vultur și îl privi mult timp, cercetându-i un timp destul de îndelungat trupul bucățică cu bucățică. Îi păru că are în față o clătită înfofolită gata să o mănânce. Apoi îi păru un portret în toată măreția și splendoare lui desăvârșită. Era un tablou viu cu murmur și zâmbet de copil, cald ca un răsărit de soare ce nu putea fi comparat cu ceva mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
runțișuri din Orient și din Africa de Nord las) impresia c) ne afl)m la o distant) mai mare. Niște b)iețandri Împing c)rucioare, strigând: „Alo! Alo!”, pentru a li se face loc s) treac). Dup) ce tarabele se Închid, cerșetoare Înfofolite vin s) scormoneasc) prin gunoaie. În dup)-amiaza această aerul este Îmbâcsit; este cenușiu, c)lduț și ap)s)tor. Punem florile și fructele În mașina lui Ben-David și plec)m s) ne plimb)m pe str)duțe. Cele cu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ochilor mei și ai mamei se profila spinarea vizitiului, În pufoaica lui albastră și cu ceasul Îmbrăcat În piele (era două și douăzeci) prins În spate, la centură, pe sub care se rotunjeau ca un dovleac bucile uriașului său șezut, bine Înfofolit. Vedeam blana de focă a mamei și, pe măsură ce goneau tot mai iute prin ger, manșonul pe care și-l ridica În față - acel gest grațios al unei doamne din St. Petersburg, În timpul călătoriilor de iarnă. Voluminoasa blană de urs care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să extragă din ea grațioasa făptură pe care o cuprinsese odinioară. Descoperirile pe care le făcusem Îngroziți fratele meu și cu mine n-au făcut decât să sporească dificultățile acestei sarcini; iar adulții care priveau În timpul zilei o Mademoiselle bine Înfofolită, nu vedeau niciodată ceea ce vedeam noi, copiii, când, trezită din somn de unul din noi care urla fiindcă visase urât, cu părul despletit, cu lumânarea În mână, Într-un capot roșu ca sângele pe care sclipea o dantelă aurie care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Belgia, cu cauciucuri grase ca de automobil și arcuri bogate, și atât de mare că nu Încăpea În minusculul nostru ascensor. Se balansa pe trotuare cu o mișcare lentă, maiestuoasă, misterioasă, ținând În el captiv bebelușul culcat pe spate, bine Înfofolit În puf, mătase și blană; doar ochii i se mișcau, cu prudență, și uneori Își ridicau privirea cu o fluturare rapidă a genelor bogate pentru a urmări retragerea dantelăriei de crengi pe fondul albastru, care se Îndepărta pe marginea oblonului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pentru a sărbători sosirea celor cinci copii și a celor doi asistenți. Apare «Casa Buoni Fanciulli» După ce a recitat rozariul și a primit binecuvântarea lui don Calabria, în sacristia de la San Benedetto al Monte, un grupuleț de copii, înfrigurat și înfofolit, fiecare cu legăturica sa de lenjerie în spinare, se îndreaptă spre noul sediu. Cu simplitate, fără inaugurări și nici panglici tăiate, începe Opera «Buoni Fanciulli». E seara de 26 noiembrie 1907. Don Giovanni imită stilul unui alt mare preot veronez
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de el. A fost extraordinar, ca și Marius Neagoe 4 de altfel. Și tot când eram student În Cluj... se apropia vacanța și eu am mai rămas pentru prietenă, Încă o zi sau două... Și vine la mine un cetățean, Înfofolit, cu ochelari: „Domnule, sunt fugar, m-a trimis cutare cunoscut... să te rog să mă ajuți”. Eu am rămas crucit când am auzit... Asta Însemna pușcărie! Ce să fac? Hai În casă. Mai aveam niște slănină, niște pită mai uscată
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
transformat prin acțiunea opoziției în duce de York și contele Warwick, tînărul crescut în „umbra Turnului”, încrezător în rațiune, căruia spaima morții îi provoacă o irepresibilă greață (fiziologică). La fel ca Warbeck, el e victima unei înscenări perfect organizate. *Masiv, înfofolit, cu ochelarii aburiți, salutînd zgomotos, a intrat în camera mea de redacție Dan Zamfirescu, pe care îl cunosc din perioada cînd eram „vechist”. Prezența sa i-a atras imediat pe colegii din celelalte birouri. E venit în Bacău ca „suporter
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ieșit mata!” Pe el îl văd din față: un bătrîn scund, cu un sac la subțioara stîngă și care trage un cărucior cu cealaltă mînă. Pe ea o observ abia cînd trec prin locul unde s-a oprit: o bătrînă înfofolită, cu respirație anevoioasă. O aud cum își drege vocea și-l întreabă unde merge. „Pentru completare de varză”, îi răspunde el pretențios. „Au un pensionar la dispoziție (copiii, desigur) și nu vor să stea inactiv”. Probabil că și ea își
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]