69 matches
-
omule. Mi-au Înghețat boașele aicea! Colin Miller, cu obrajii Îmbujorați și nasul roșu, Înfofolit cu o haină neagră, cu ghete groase căptușite și pălărie Îmblănită. Foarte rusesc. — Urcă. Reporterul se sui pe bancheta din spate și un alt bărbat Înfofolit bine i se alătură. Logan se răsuci brusc, strâmbându-se de durere când stomacul Îi aminti de copcile care-l țineau la un loc. — Laz, el e Jerry. E fotograful meu. Fotograful scoase o mână din mănușa groasă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În loc de asta, zăvorul cel mare atârna inutil de balamaua sa de metal. Logan Împinse ușa ca să o deschidă și păși În toaleta femeilor. Chiar părea mai frig decât fusese afară. O pereche de agenți În uniforme supravegheau cei trei copii Înfofoliți, cu vârste Între șase și zece ani, ale căror respirații umpleau aerul de aburi. Copiii păreau entuziasmați și plictisiți În același timp. Unul dintre agenții În uniformă Își ridică privirea de la Îndatoririle sale. Cabina numărul trei. Logan, dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
azi! A fost grozavă gimnastică! Ce ne-a mai înviorat! Ciprian: Copii, Dănuț n-a venit in curte la gimnastică ! Bogdan: Parcă-i prima oară? Zi-i “Fofolici” și gata ! Ciprian: Cum gata? Trebuie să-l dezvățăm. Umblă tot timpul înfofolit, se ferește de orice firicel de vânt de soare se ascunde, de miscat se mișcă precum un moneguț... așa nu mai merge! Bogdan: Păi... să-l dezvățăm... dar cum? Ciprian: Stați! Am o idee! (își pune masca de soare, timp
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și asta mă neliniștea foarte tare, mai ales pentru că sunt predispus să răcesc la cap; de aceea, înainte de a ieși, mi-am tras o căciulă de lână peste urechi, o beretă de lână peste ea, o pălărie de fetru deasupra. Înfofolit, cu un fular în jurul gâtului și altul în jurul șalelor, puloverul de lână, scurta de blană și haina de piele, cizmele căptușite, mă simțeam mai apărat. Noaptea, cum am constatat imediat, era blândă și senină. Dar tot nu puteam să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dușmane. Am comandat atunci cinci Mercedesuri identice cu al meu, care ies și intră pe porțile blindate ale vilei mele la orice oră, escortate de motocicliști ai gărzii mele personale, și la bord cu o umbră îmbrăcată în negru și înfofolită, care aș putea fi eu, sau orice dublură. Societățile al căror președinte sunt constau din sigle fără acoperire, iar sediile lor se află în saloane goale interșanjabile: întâlnirile mele de afaceri, prin urmare, pot avea loc mereu la alte adrese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
deși destul de rar - de insomie. Când o apuca și o ținea cu ochii uscați și trează până-n miez de noapte, se scula, se înfășura în șalul ei cel mai călduros și o pornea prin K pe un măgăruș catifelat. Bine înfofolită, ca să se ferească de ceață și umezeală, simțea plimbarea ca pe ceva foarte liniștitor. La urma urmei, trebuia să-și facă de lucru. Elfrida: numele i se potrivea, iar ea ura toate diminutivele. — Un nume e un nume, spunea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Singurul lucru care conta era ca partea tehnică să reușească, indiferent de cât de mult timp dura. Se făcea noaptea zi și ziua noapte. Cum nu se dăduse drumul la căldură, era rece în sală, iar cei câțiva spectatori stăteau înfofoliți în pulovere. De fiecare dată când luminile reflectoarele scădeau până la acel albastru perlat al clarului de lună, aruncând luciri de argint pe mobile, ne treceau fiori. Avea un efect ciudat, de basm, o atmosferă în care zânele și duhurile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ochilor mei și ai mamei se profila spinarea vizitiului, În pufoaica lui albastră și cu ceasul Îmbrăcat În piele (era două și douăzeci) prins În spate, la centură, pe sub care se rotunjeau ca un dovleac bucile uriașului său șezut, bine Înfofolit. Vedeam blana de focă a mamei și, pe măsură ce goneau tot mai iute prin ger, manșonul pe care și-l ridica În față - acel gest grațios al unei doamne din St. Petersburg, În timpul călătoriilor de iarnă. Voluminoasa blană de urs care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să extragă din ea grațioasa făptură pe care o cuprinsese odinioară. Descoperirile pe care le făcusem Îngroziți fratele meu și cu mine n-au făcut decât să sporească dificultățile acestei sarcini; iar adulții care priveau În timpul zilei o Mademoiselle bine Înfofolită, nu vedeau niciodată ceea ce vedeam noi, copiii, când, trezită din somn de unul din noi care urla fiindcă visase urât, cu părul despletit, cu lumânarea În mână, Într-un capot roșu ca sângele pe care sclipea o dantelă aurie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Belgia, cu cauciucuri grase ca de automobil și arcuri bogate, și atât de mare că nu Încăpea În minusculul nostru ascensor. Se balansa pe trotuare cu o mișcare lentă, maiestuoasă, misterioasă, ținând În el captiv bebelușul culcat pe spate, bine Înfofolit În puf, mătase și blană; doar ochii i se mișcau, cu prudență, și uneori Își ridicau privirea cu o fluturare rapidă a genelor bogate pentru a urmări retragerea dantelăriei de crengi pe fondul albastru, care se Îndepărta pe marginea oblonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
am privit înapoi spre drumul pe care venisem și-am respirat adânc, încercând să mă calmez suficient cât să merg mai departe. Eram în fața oficiului poștal și, ca de obicei, la intrarea de lângă mine era o îngrămădeală patetică de siluete înfofolite. Bieții de ei: aseară, mai mult decât oricând, arătau ca niște maldăre de haine aruncate. Mi-am scos o mănușă și-am scotocit în geantă după mărunțiș, recunoscătoare pentru scuza oferită ca să mai stau pe loc o vreme. Am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
locul tuturor simțurilor. Brusc, o imagine mi-a izbit retina ca un ciocan: o clădire pe care o știam cumva, Teatrul Național din București, de pe Calea Victoriei. În piața din fața clădirii stăteau aliniate mici birje acoperite de coviltir, iar vizitiii bine înfofoliți așteptau și vorbeau între ei. Copaci plini de zăpadă marcau semicercul pieței. Eram, așadar, pe Calea Victoriei. Mă întorsesem oarecum acasă și casa părinților mei ar fi trebuit să fie la câțiva pași. — Doamne Dumnezeule, unde m-ai adus? am gemut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mult de cât ai aprinde o țigară, că, Anton uitându-se înapoi se pomeni strigând... - Oprește, Ioane... oprește!... continuând cu glasul sugrumat... Tu vezi ce văd și eu?!... și inima începu să-i bată mai tare în piept. - După cum e înfofolită, pare să fie o femeie! îi răspunse el pe un ton liniștit. Femeia, în fugă, se apropie de sanie. O bertă groasă, încrucișată, pe piept și înnodată la spate, îi acoperea umerii și capul până peste ochi. Când își feri
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din viața veselă a tinereții lui de pădurar al codrilor Fălciului, dar și de vânător neîntrecut. Își mai amintea de vânatorile pe zăpadă, cu boieri din Fălciu, din Huși, chiar și din Bârlad... cu sănii cu zurgălăi, în care vânătorii înfofoliți în blănuri, ca niște momâi, se gândeau mai mult la chefurile care-i așteptau seara; la ochii albaștri ori negri ai cucoanelor și la cântecul de inimă albastră, cântat la ureche al lăutarilor... decât la fiare, la căpriori și la
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să-ți spui. Am dus-o alaltăieri la azil. Mă scăpă Dumnezeu de belea — Săraca, și ea n-a spus nimic? — Ce să spuie, că nici nu știa unde-o duc. Păi ce, mai ierea om, sta acolo-n mașină, Înfofolită toată-n broboadă, făr-de ochi, făr-de gură, dă ziceai că-i un balot de zdrențe — O să vă mai duceți pe la ea s-o vedeți? — Că n-oi fi nebună, cînd nu-mi văz capul de treburi, c-acu vine ăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cum se lasă noaptea, cu fum, cu ceață, cu lumini verzi și roșii. Și tramvaiul face cruce cu un alt 34, mergând în sens invers, către gară. Costache Popa se dă jos din primul 34 într-un buluc de lume înfofolită care se repede spre piață. Un 21 tocmai sosește în stație. Pensionarul aleargă în L, săritura calului, și îl prinde, în vreme ce în urma lui răsună un uragan de claxoane și înjurături. Curios, doar nu se grăbește nicăieri, și cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Mama Inei și Alex ieșiră repede din salon, nerăbdători să-l vadă pe cel așteptat să le îmbrace de acum încolo casa într-o adevărată haină de sărbătoare. Nu dură mult și Olga se ivi la geam cu un copilaș înfofolit tot în scutece, din care i se vedea doar fața. Alex îl privi o clipă, apoi îi spuse mamei soacre: - Așa roșii și măslinii arată toți copiii la naștere!? - Păi de unde vine el, glumi ea, nu prea era lumină, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
zile, era atât de epuizată încât nu se mai gândea decât la căldura sobei mari de care avea să se rezeme, lăsându-se în jos, pe dușumea. De pe treptele izbei, a zărit, sub un măr chircit, o bătrână, cu capul înfofolit întrbroboadă neagră. Încovoiată, femeia trăgea o creangă groasă cufundată în zăpadă. Charlotte a strigat-o. Dar bătrâna țărancă nu a întors capul. Vocea îi era prea slabă și se spulbera repede în aerul mat de moină. Nu s-a simțit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu fustele lor fluturând, în căutarea unei stări de spirit care să-i detașeze de materia impură și să-i apropie de transcendent... Mă plimb câteva ore, pe străzile ce și-au pierdut din freamătul obișnuit al zilei. Câțiva copii, înfofoliți, cu căciuli de blană, cojocele și fulare roșii ce le spânzură la gât, chicotind, trag săniuțe, în căutarea unui derdeluș... Rămâne adevărată vorba străbună, că „iarna este bucuria copiilor”, poate pentru că sunt mai puri, mai candizi, mai apropiați de miraculoasa
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]