604 matches
-
cu Întregul social, a voinței proprii cu voința generală”. Se naște cînd Înclinațiile, de exemplu impulsurile naturale senzoriale, tind să determine acțiunea În contradicție cu normele morale obiective; odată cu „nu trebuie!”, moravurile și judecata morală În vigoare se opun Înclinației, Înfrânând-o, sau alte ori cu un „trebuie!” Îmbolditor, sau, după făptuire, cu un „ar fi trebuit!” sau „nu ar fi trebuit!” dezaprobator și pedepsitor. Concepția istoric-teleologică a lui Paulsen este concretizată În: 1. filosofia dreptului și 2. filosofia moralei. Filosoful
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
socialul În Întregul său, a voinței proprii cu voința generală. Apare atunci când Înclinațiile (impulsurile naturale senzoriale, de exemplu) tind să determine acțiunea În contradicție cu normele moralei obiective. Prin „Nu Trebuie!”, moravurile și judecata morală În vigoare se opun Înclinației, Înfrânând-o; sau, prin „Trebuie!” Îmbolditor, iar, după făptuire printr-un „Ar fi / Nu ar fi trebuit!” dezaprobator și acuzator. Funcția prin care individul Își controlează acțiunea prin morala obiectivă, conștiința adică, apare aici ca o cunoaștere de către individ a moralei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o mai vizitase la noua ei locuință. Ori de câte ori plana pe crengile gândurilor sale câte o pasăre neagră, cu gând iscoditor care o îndemna să vadă cum se aranjase Ina, cum trăia, care era viața ei de zi cu zi, își înfrâna cu greu pornirile de a-și satisface curiozitatea feminină. Se simțea roasă de gelozie și de un egoism înrădăcinat. Ca un ecou obsedant, seara aceea îndepărtată în care-l vizitase pe Alex revenea din când în când, tulburându-i liniștea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Întruna, În viață, decît să nu rostească o vorbă de duh (spirit) atunci cînd i se ivea ocazia. Îl Înțeleg. Nu o dată, am săvîrșit și eu păcatul... Dar n-am regretat : În fond, ce-aș avea de pierdut? Să se Înfrîneze cei ce vor funcții! Ludicul nu vrea funcții : lar descalifica dorința asta prozaică... La Rochefoucauld face o observație de surprinzătoare finețe, asupra spectatorului - zic surprinzătoare deoarece nu știam că a avut răgazul să se aplece și asupra lumii scenei : “Poate
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
la școala militară mi-am zis, de acum sunt și eu matur și trebuie să nu neglijez viața, mai ales viața sentimentală, dar nu am cedat tentațiilor de a renunța la școală pentru orice s-ar întâmpla, deoarece mi-am înfrânat sentimentele ori de câte ori se ivea câte o tentație. Școala de maiștri militari a devenit o necesitate în armata română, în acel timp făcând parte din prima promoție care la drept vorbind era făcută și în mod experimental, în armată fiind necesară
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]
-
la capătul listei, Gulie. Instinctul i-a spus că e mai bine să stea deoparte, rezistă Roja, îi dicta conștiința, demonstrează că ești tare, că te poți abține, înalță-ți spiritul, cei mai tari revoluționari sînt cei care își pot înfrîna dorința de-a ieși în stradă, de a se amesteca cu mulțimile, de a striga jos cutare, moarte lui cutare. Nu mai înțeleg nimic, spune Curistul. Nu-i nimic de înțeles, zice Dendé, te avertizez doar că riști mult dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
existența și apropierea fizică de femei. În momentul În care am devenit cerșetor, demnitatea mea, onoarea, s-au dus naibii. Am câștigat totuși ceva: mă concentrez mai mult asupra mea. Și acum, după atâția ani trăiți cu mâna Întinsă, Îmi Înfrânez pe cât pot rușinea de-a cerși, purtându-mă cu cei cărora le pretind bani, ca un om lipsit de onoare. Nu uita, eu am ales viața asta, și nu ea pe mine. Orbecăi zi de zi În căutarea mea, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îl dureau teribil și simplul fapt de a ridica o piatră de două kilograme i se părea un efort supraomenesc... O lăsa să cadă o dată și Încă o dată, cu o insistență obsesivă, aproape ca un automat, mușcîndu-și buzele ca să-și Înfrîneze impulsul de a striga de durere, pentru că mîinile, jupuite de piele, transformate În adevărate răni sîngerînde, păreau să refuze să mai dea ascultare unor degete tumefiate și vinete, neputincioase să mai țină cu fermitate un obiect. Ceas după ceas, lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Poate doar următoarea sentință: Între Plenitudine și Aparența plenitudinii este greu să faci o demarcație netă din perspectivă morală. „ Nu i‑a reușit nici chiar celui numit Maestru“, zicea Franckel. „Aplecându‑se peste abis, nici el nu și‑a putut Înfrâna mulțumirea deșartă de a Încerca să‑l umple cu Sens.“ De aici ar putea rezulta o altă morală, care ne‑ar putea sugera o Înțelepciune paremiologică, și anume că e periculos să te apleci peste găunoșenia altuia, dintr‑o pornire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Domnilor, să‑i aducem omagiul nostru!“ Atunci se auzi (el auzi) clinchetul cristalin al paharelor. Cin! Cin! Extazul morții, ca și autocontrolul Îl vor ține Încordat toată dimineața, Își va păstra sângele rece prin rugăciune, cu Îndârjire, cu dinții Încleștați, Înfrânându‑și viscerele și sistemul simpatic, În ciuda pornirii lor trădătoare, căci Își călise În timp bravura, instruindu‑se În spiritul legendelor de familie. De aceea, ca ultimă dorință care i se rezervase prin protocolul caritabil, nu va cere un pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
indignare. Cum pot spune așa ceva? Chiar dacă e puțin mai grăsuță, asta nu înseamnă că nu e în stare să țină pasul cu toți ceilalți. Luana continua să se roage, în ciuda felului ei de a fi. Suferea să-și vadă dorința înfrânată între cele două îndărătnice. Acest obicei de a-i ține la ușă, ca pe niște vagabonzi veniți la cerșit, o făcea să se întrebe ce ițe se încâlceau în mintea mătușii Vanda. În sfârșit, începea jocul. Unul nenorocit, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pentru ceilalți copii, peisajul din afara orașului era unul ca oricare altul. În ochii ei, multitudinea de forme neumbrite de blocuri căpătau contururi impresionante. Adâncul înflăcărat al ființei sale crea exagerări pentru orice nimic. Uneori, când nu reușea să-și mai înfrâneze pornirea, se ruga de mătușa Anda: Pot să merg și eu cu voi? Bica îi susținea dorința și Luana se vedea urcată în mașină. Parcurgea drumul cu ochii lipiți de fereastră. Siluetele animalelor ce pătau, ici și colo, verdele pajiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
exaltarea Luanei, paradisul jocului neobosit. Dar o așa fericire se întâmpla foarte rar. De cele mai multe ori mașinile plecau lăsând-o în urmă. O parte din inima fetiței se frângea iremediabil. Ziua se scurgea într-o mohorâre morbidă. Nu-și putea înfrâna puzderia de întrebări: Mamă, de ce surorile tale nu ne invită în plimbările lor? Ce le-am făcut? Ce nu le place? Noi, atunci când mergem în parc sau la ștrand, nu ne simțim bine dacă nu chemăm întreg cartierul. Verișorii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
strânse părul, cu mâini tremurânde. Nu-și dorea decât să se prăbușească și să moară, să scape de rușinea de-a ieși de-acolo, de-a se întoarce la viață. El o aștepta așezat pe marginea patului. Nu-și putea înfrâna gândul că ea este a lui, că nu trebuia să plece, că n-o mai putea lua de la capăt, așteptând-o și visând-o. Luana murise între timp și ochii ei goi îl umpleau de spaimă. Stătea în pragul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l privească, fără nici un cuvânt, uitând cu desăvârșire de importanța zilei, îi dărâma toate planurile. Se uita la ea prostit, neștiind ce să spună. Cu sufletul strâns, femeia îi simțea privirea înfiptă în ceafă dar nu știa cum să-și înfrâneze purtarea aberantă, de prost gust și nici cum să înceapă să anunțe sfârșitul. Ea, cea de neîntrecut, de neînvins, plină de morală și educație, crescută în spiritul dreptății și a fricii față de Dumnezeu, căzuse în cea mai cumplită mocirlă. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și va găsi calea spre o viață de familie fericită. Știa că-i va fi foarte greu să o știe atât de aproape, s-o vadă zilnic fragedă și împlinită alături de un alt bărbat. Va suporta eroic și își va înfrâna orice pornire către ea. Vor păstra o relație curată, de prietenie, chiar dacă astfel va părea, înzecit, în ochii prietenilor, un mare imbecil. De câte ori își vizita mama, aceasta nu pierdea ocazia să-l înțepe cu tăioasele ei ironii. Nu putea înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ziua următoare, în timp ce Luana îl aștepta ca pe Dumnezeu și el nu mai venea, vizită familia Darie. Ca de obicei, Victor nu era acasă și nevasta lui nu se dădea de ceasul morții din această pricină. Nu reuși să-și înfrâneze gândul că, dotată cu o astfel de înțelegere și răbdare, fosta lui soție s-ar fi aflat și acum lângă el, iar tot zbuciumul de roman de până acum probabil că l-ar fi citit împreună, umăr lângă umăr, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și nimeni nu-l putea opri, dacă asta îi era dorința, să înnopteze singur, disperat și-al nimănui, în orice loc de pe fața pământului pe care și-l alegea pentru o astfel de suferință. Ceru cu insistență Sandei să-și înfrâneze pornirile, care nu făceau altceva decât să accentueze starea de mâhnire a fetiței și-a Luanei. Femeia se retrase în bucătărie, cuminte și ascultătoare iar el împinse încet ușa de la dormitor. Rezemată de perne, cu brațele strânse sub piept, pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
orele pe care le păstra pentru eventualele urgențe. Se îndoia, amarnic, că fusese inspirată și nu era deloc convinsă că pronunția ei în engleză sunase măcar acceptabil. La întoarcerea directorului, ea i se înfățișă palidă, reușind cu greu să-și înfrâneze tremurul vocii. Îl puse în temă cu evenimentele zilei și cu isprava pe care o făcuse. Își ceru scuze că-și permisese să facă un astfel de gest și declară că e gata să suporte consecințele. Se așteptă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atât, încât să-i iasă în cale pentru a-i clătina convingerea adânc înrădăcinată că purtătoarele de nuri fuseseră create doar cu un singur scop, acela de-a împlini dorința bărbatului în vederea procreării? Învățat, de prea multă vreme, să-și înfrâneze emoțiile și reacțiile, să se ascundă la adăpostul unei activități profesionale febrile, el nu mai avea puterea să-și schimbe concepțiile. Spuse hotărât: Nu fac afaceri cu femei. Avea glasul schimbat, puțin mai răgușit, mai bărbătesc și, cu siguranță, aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Lucră pe olandină până noaptea târziu, croșetă milieuri, brodă, tricotă câteva pulovere din lână bună fetei, cumpără din banii economisiți mici obiecte casnice. Parcă era cuprinsă de febră, trebăluia prin casă cu gândurile aiurea, uneori putea fi surprinsă fredonând, își înfrâna repede elanul când observa că este supravegheată, mereu aveai impresia că pune la cale cine știe ce surpriză, se metamorfozase cu totul, nici nu mai era ea. Se gândea cu emoție, cu înfrigurare la noua ipostază a Elenei, se scutura adesea copleșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
văzu cum ochii ei calzi, umezi, ca de sălbăticiune, se măresc cât de cât, părea atât de bătrână, atât de frământată, încât se încruntă cuprins și el de tulburare. O șuviță din părul Carminei trecuse peste speteaza fotoliului, abia își înfrână gestul de a lua șuvița între degete, de-a o răsuci pe arătător. Parcă simțindu-i dezechilibrul, Carmina se întoarse spre el, era atâta descurajare afișată pe chipul ei, încât, pentru o clipă, el se temu că lucrurile vor lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de curând și în felul ei, diplomat, printre asigurări ce priveau bunele sale sentimente, rămase nealterate în ciuda celor petrecute, îi sugerase un eventual deznodământ firesc, probabil venise s-o pregătească sufletește. Ori ei îi era greu să se mai poată înfrâna. Bezna nopții avea darul s-o împietrească, dormea cu veioza aprinsă, după ce-și așeza estetic buclele pe pernă, foarte târziu sângele răscolit își potolea fierberea. O sfredelea dorința în cele mai neașteptate momente, îi muia încheieturile, fără să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la capătul listei, Gulie. Instinctul i-a spus că e mai bine să stea deoparte, rezistă Roja, îi dicta conștiința, demonstrează că ești tare, că te poți abține, înalță-ți spiritul, cei mai tari revoluționari sînt cei care își pot înfrîna dorința de-a ieși în stradă, de a se amesteca cu mulțimile, de a striga jos cutare, moarte lui cutare. Nu mai înțeleg nimic, spune Curistul. Nu-i nimic de înțeles, zice Dendé, te avertizez doar că riști mult dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de-a doua veniri e aproape! Dar grijă mare, fraților, în taină, în mare taină să-l primiți! Aici trufia se îmbrăca în sutană de popă și prindea rădăcini adânci, sărăcia era cel mai fertil pământ. În mănăstire, orgoliu se înfrâna cu nevoință și ascultare. Orgoliul omului mântuit era cea mai spurcată față a mândriei. Când era vorba de izbăvire condiționată, starețul avea perfectă dreptate: rugăciunea intimă epata o sinceritate bonificată, un fel de troc reciproc avantajos; Dumnezeu stătea la tarabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]