145 matches
-
dumneavoastră cu genunchile plecate, cu fețe rușinate și se roagă la dumneavoastră să le dați iertăciune așa cum Dumenezeu a binecuvântat pe cei doisprezece patriarhi de le-a înfrunzit cununiile de pe capetele lor, precum a binecuvântat Dumenezeu pe Adam de-o înfrunzit toiagul uscat de 99 de ani, iar dumneavoastră cinstiți părinți să-i iertați și să-i binecuvântați! Părinții spun: “Dumnezeu să-i ierte și să-i binecuvânteze! (mirii stau în geninchi în fața părinților - fata în stânga mirelui, socrii mici în stânga socrilor
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
mai sensibili la semnele imediate ale primăverii ! (MERIDIANUL, An IX, nr.12 (690), joi, 22 martie 2007, Editorial) 224 PRIM|VAR|... SEAC| ! Nu știu dacă nu-s cârcotaș acum, la explozia asta florală (cam târzie), pe timpul cireșului înmiresmat, al caisului înfrunzit (florile-s de mult avortate) și cu mărul crăpând în culorile cele mai diverse. Și cu întreg covorul de păpădie, dar și cu un vânt încă rece... Ar trebui să ne bucurăm de verdele crud al acestui anotimp, ar trebui
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
gând, ca să nu mai vorbim de misterele tainicului destin. Toate acestea surprind o ruptură, o suspendare mnemoclastică a realității. Dinaintea lui e Grădina zeilor. Se apropie s-o vadă. Cornalina are aici roade, și-i împrejmuită cu ramuri de viță înfrunzite, plăcute vederii. Lapislazuli a înfrunzit, Și are roade, nespus de plăcute vederii 1195. Paradisul babilonian cu pădurea cedrilor poae fi distrus de puterile malefice ale esoterismului. Magicienii Humbaba și Omul-scorpie din Epopeea lui Ghilgameș veghează tainele minunatei Păduri a Cedrilor
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la Satu Mare (1956-1967), metodist cultural la Satu Mare, Baia Mare și București, iar din 1972, ca redactor la Editura Eminescu. Din 1974 este redactor la revista „Viața românească”. Debutează în 1966, cu versuri, la „Familia”, iar editorial în 1969, cu volumul Cer înfrunzit. Colaborează la „Familia”, „Steaua”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Literatura și arta” (Chișinău) ș.a. Volumul Cer înfrunzit evocă, într-o dicțiune simplă, stilizată, rădăcinile maramureșene ale lui G., anunțând un poet al tradiției ancestrale. „Trist și fericit deodată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
1974 este redactor la revista „Viața românească”. Debutează în 1966, cu versuri, la „Familia”, iar editorial în 1969, cu volumul Cer înfrunzit. Colaborează la „Familia”, „Steaua”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Literatura și arta” (Chișinău) ș.a. Volumul Cer înfrunzit evocă, într-o dicțiune simplă, stilizată, rădăcinile maramureșene ale lui G., anunțând un poet al tradiției ancestrale. „Trist și fericit deodată”, el retrăiește universul paradisiac al copilăriei, recuperează vestigiile trecutului unor locuri și motivele mitice și artistice care le-au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
luminiscent al țesăturilor, orațiile etc.), fără însă a cădea în idilism. Acest univers e amenințat de stihia vremurilor: „Au înțărcat oile de frig, / Ger subțire a coborât în grâu, / Copacii regretă mugurii țâșniți / Și în mame tresar pruncii.” Astfel, Cer înfrunzit fixează două dintre liniile axiale ale poeziei lui G.: celebrarea unei lumi mirifice și sentimentul elegiac, adesea sumbru, al timpului devastator. Glas de ceară (1972) continuă evocarea cu prohodirea tatălui dispărut (prezență tutelară și în alte cărți), a mamei, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
volumul de debut, dar strângând în el experiența din interval. Ultimele comentarii despre poet îl definesc ca pe un „neoclasic” (Octavian Soviany), rostind nesofisticat „cosmosul mirific” (Ștefan Aug. Doinaș, Nicolae Balotă), într-un echilibru al tradiției și modernității. SCRIERI: Cer înfrunzit, București, 1969; Glas de ceară, București, 1972; Masa de mire, București, 1975; Ochii florilor, București, 1976; Dimineața cuvântului, București, 1980; Paranteza Lunii, București, 1985; Stelele strigă, București, 1988; Timp răstignit, București, 1991; Inima lui septembrie, București, 1996; Poeme, pref. Nicolae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
București, 1988; Timp răstignit, București, 1991; Inima lui septembrie, București, 1996; Poeme, pref. Nicolae Balotă, București, 1997; Plâns de heruvim, postfață Ștefan Aug. Doinaș, București, 1999; Clipa dintre hotare, București, 2001; Vocale celeste, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Florin Manolescu, „Cer înfrunzit”, RL, 1970, 13; Victor Felea, „Cer înfrunzit”, TR, 1970, 17; Daniel Dimitriu, „Glas de ceară”, CL, 1972, 17; Zaharia Sângeorzan, „Glas de ceară”, CRC, 1972, 44; Piru, Poezia, II, 335; Aurel Sasu, „Masa de mire”, ST, 1976, 2; Gheorghe Grigurcu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
lui septembrie, București, 1996; Poeme, pref. Nicolae Balotă, București, 1997; Plâns de heruvim, postfață Ștefan Aug. Doinaș, București, 1999; Clipa dintre hotare, București, 2001; Vocale celeste, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Florin Manolescu, „Cer înfrunzit”, RL, 1970, 13; Victor Felea, „Cer înfrunzit”, TR, 1970, 17; Daniel Dimitriu, „Glas de ceară”, CL, 1972, 17; Zaharia Sângeorzan, „Glas de ceară”, CRC, 1972, 44; Piru, Poezia, II, 335; Aurel Sasu, „Masa de mire”, ST, 1976, 2; Gheorghe Grigurcu, Între orgoliu și inocență, VR, 1976, 3
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
dumneavoastră cu genunchile plecate, cu fețe rușinate și se roagă la dumneavoastră să le dați iertăciune așa cum Dumenezeu a binecuvântat pe cei doisprezece patriarhi de le-a înfrunzit cununiile de pe capetele lor, precum a binecuvântat Dumenezeu pe Adam de-o înfrunzit toiagul uscat de 99 de ani, iar dumneavoastră cinstiți părinți să-i iertați și să-i binecuvântați! Părinții spun: “Dumnezeu să-i ierte și să-i binecuvânteze! (mirii stau în geninchi în fața părinților - fata în stânga mirelui, socrii mici în stânga socrilor
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
să-mi amintesc de timpurile trecute, de frații mei, de prietenii de altădată și de multe alte lucruri pe care le uitasem. A doua zi m-am trezit devreme și am cutreierat prin curtea largă, prin grădină, am privit copacii înfrunziți, florile de tot felul. Am analizat cu spirit critic, comparativ cu ceea ce vedeam la alții, starea deplorabilă a casei, feluritele obiecte împrăștiate peste tot în spatele ei într-o dezordine cumplită. Acolo, am descoperit, ca o anexă, clădirea părăginită a fostei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
păstrată chiar și în formula social-militantă de după 1944. Temele și decorul sunt însă de factură romantică: suferința fără nume, singurătatea, dragostea, amintirea, lacrimi, stele, albastru, luna etc. Un poem precum Pentru cântecul întârziat ilustrează acest mixaj reușit: „În nopțile cerește înfrunzite,/ În toamna-acestor întristate ore,/ Albastrul, printre stelele coclite,/ Întinde pretutindeni crengi sonore.// Cu-a ta prezență-n gând, oricine-ai fi,/ Mi-mpodobesc singurătățile-aurii/ Sub luna care-și cântă neatins/ Pe ram albastru,/ cântecul aprins.// Nu am prieten nici un om
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
mai multe ipostaze), un Rege (cu însemne ale coroanei care seamănă mai mult cu niște coarne) și-ai lui sfetnici, uniți de el... aproape ombilical, câțiva cheflii nătângi (o compoziție „semiabstractă”, „chipuri negre răsturnate”) etc. Interesant este Copacul cu ramurile înfrunzite și generos deschise, pe centru, pentru a lăsa spre vizibilitate un chip triunghiular, cu „nas alb”. O falsă hidoșenie care ne-amintește de „maestrul fără cap...”, „fantoșa fără cap”, atât de adulat de Vestitorii și de îndrăgostiții, din drama Maestrul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
lecția” dramaturgului și pictorului Eugène Ionesco. Imaginația artistului e bogată, diversificată și ne surprinde plăcut. O imagistică plină de sensuri abstract-filosofice, precum: copacul „văduv și orfan”, adumbrind pământul, în revărsări generoase de încrustații întușate - repaos arborescent sau trunchiul unui arbore înfrunzit, cu brațe deschise, generos, iluminând două valve ale inimii, totul sub protecția binecuvântată a „crucii sfântului Anton”. Vizualul se mbrățLșează accesorizat, ca un „soi de vârtej al vidului”, printr-o foarte cunoscută replică ionesciană: „Majestate, soția mea și cu mine
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
la față, în carne și oase. Dar totul a fost zadarnic! Se povestea pe acele vremuri că chipul ei apărea ca în vis, când pădurea este mai înverzită, iar cântecul ei se auzea, atunci când păsările cântă cu farmec prin copacii înfrunziți. S-a spus de atunci că ea a trăit într-o peșteră pe care localnicii au numit-o Peștera Necunoscută”. 11. Legenda satului “Temelia” “ Odată, un boier a dorit să-și facă o curte și o casă mare. El a
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Stejarul din More (12: 6) și Stejarul din Mamvri (13: 18 etc.). Acești arbori ai patriarhilor, a căror venerare devenea supărătoare.au fost proscriși mai târziu, când s-au condamnat locurile de cult canaaneene, ridicate, pe dealuri, sub orice copac înfrunzit" (Deuteronomul, 12: 2). 21 De Vaux, p. 270: "Primele mențiuni din textele sigur vechi, datează din epoca judecătorilor". 22 H. H. Rowley, Worship în Ancietit Israel, p. 27. Într-adevăr, textul informează destul de puțin despre cultul practicat de către unii din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
irită și îmi dă și un oarecare fior plăcut: a fi acolo și a nu beneficia! Casa de odihnă cu colegii care muzicizează, joacă table și beau țuică mă excedează. Sus, dincolo de stabilimentele sanitare, găsesc o colină cu fagi proaspăt înfrunziți (foi netede, lucioase, fragede și intacte, pe care alunecă stropi de ploaie, ca pe o pânză cerată). Păsări multe cântă - disting vreo șapte teme diferite. E ceva și asta. Je voudrais être heureux. Le bonheur me sied bien. știu că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Dumbravă din Iași ca să facă măsurătorile, cu plată 14 lei de hectar. S-au făcut 200 loturi egale prin parcelarea moșiei. S-a bătut țăruș cu numere pe ambele părți. Iar după Paști, când era câmpul tot arat și pădurea înfrunzită, semănăturile de primăvară erau mari. S-au tras sorții. Să fi văzut atunci cum se rugau prin boschetele conacului în genunchi, cu cărticica în mână, făcând mătănii, ca să-i cadă locul pe care și-l dorea. Și le-a căzut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
început nici n-a fost atent. Apoi, pe măsură ce încăperea se umplea de flori și de sfeșnice aprinse, Zogru se lăsase prins de corul care slăvea numele lui Hristos. Se uita la crengile de liliac, la mărgăritarul domnesc și la răsura înfrunzită și se simțea cuprins de o un sentiment împăciuitor, de înfrățire cu toată lumea. În fața lui erau toți băieții de la curte. Cântau însuflețiți și luminați de flăcările lumânărilor. Pe Ioniță îl vedea din profil, roșu, cu ochii înlăcrimați și cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
momente și schițe. Îi pune mâna-n creștet și o îngenunchează. Ea ridică recunoscătoare ochii spre el și-l ajută sa-și desfacă pantalonii. Câinele se așază pe coadă și așteaptă cuminte în marginea lacului. Bărbatul privește cerul printre coroanele înfrunzite. Totul durează două minute. El este grăbit, ea, prăbușită. Bărbatul dă să plece, dar ceva îl reține. Se întoarce brusc, ia în brațe câinele, îl mângâie duios cu vârful degetelor, apoi îl aruncă în apa vâscoasă. Andrei Ionescu suge satisfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pregătiți pentru orice situație de urgență. Vara abia Începuse. Spicele de orz erau de un galben palid. O briză ușoară dinspre Râul Hida Îi răcorea pe oamenii Încoloanați. Era o amiază liniștită, iar peste ulucile Împletite grosolan se revărsau ramuri Înfrunzite. Casele din Tonda erau bine clădite și multe aveau hambare pline cu orez. — Iată-i. Doi samurai de rang inferior din clanul Saito fuseseră postați la marginea satului, ca iscoade. O luară la fugă să raporteze. În șirul de copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mor ". Sau strigături ca : Cine joacă și nu strigă / Facă-i-sar gura strâmbă / C-așa-i jocul românesc / Obiceiul bătrânesc / Să strigăm de 35 veselie, / Chiuind de bucurie” sau bocete ca : Nici o moarte nu-i amară / Ca moartea de primăvară, / Pe înfrunzitul codrului, / Pe cântetul cucului, / Pe ieșitul cucului / Moarte, moarte, rea mai ești / Tu acolo năzuiești / unde tu nu trebuiești " sau un fragment din Ciobănașul, compensația care ne-o aduce Densusianu la Miorița : Foaie verde de trei flori / Ciobănaș de la miori
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
a românilor exagerează, documentele istorice atestând că păstoritul a fost practicat în strânsă legătură eu plugăritul și nu reușește să ne convingă, nici atunci când afirmă că plugăritul a adus la poezii mediocre. Examinând tumultul primăverii oglindit în cântecele ciobănești codrul înfrunzit, cântecul cucului asemuit cu un voinic, dorul cu minunata sa imagine „curțile dorului”, Densusianu vede note evidente ale unui lirism dinamic, corectând astfel imaginea falsă a unui țăran visător și incapabil de acțiune : „E în firea păstorului să fie visător
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Povestea iepurașului, București, 1994; Voinicii pământului, București, 1995; Interogativul consecvent, București, 1995; Poveștile primăverii, București, 1995; Limba română avea ochi albaștri, Buzău, 1995; Povestea sfântului Valentin, București, 1997; Poveste de Paști, București, 1997; Lunile minunile, București, 1998; Autoportret cu cap înfrunzit, București, 1998; Circul, București, 1999; Trei povești până mai crești, Timișoara, 1999; Hai la serbare!, București, 2001; Chiriași poznași, Deva, 2002; Una e Miruna!, București, 2002. Traduceri: Bella Ahmadulina, Lumină și ceață, București, 1983; Bulat Okudjava, Cântecul esențial, București, 1987
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
replantăm răsadurile. Bulb: Organ de rezervă, cărnos, care permite supraviețuirea plantei în timpul iernii. Este vorba despre o plantă de sine stătătoare, dar într-o formă subterană. Bulbul poartă în el toate organele care formează planta. Distingem două tipuri de bulb: înfrunzit și solid. Butaș: Partea unei plante care se prelevează în scopul de a face din ea o plantă autonomă (vezi „Butășirea”Ă. Caduc: Se spune despre o plantă care își pierde frunzele în fiecare an, toamna, generând altele noi, primăvara
[Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]