143 matches
-
narcise, zambile și ghiocei. Este o grădină la înălțime pe care Angela Tudorache, de profesie medic oftalmolog, a creat-o, în ultimii ani patru ani, cu mâna ei. Se apleacă spre un copăcel nu mai mare de 30 de centimetri, înfrunzit verde proaspăt. „Este un larix, o specie endemică, pe care am găsit-o în Bulgaria. Eram la schi cu soțul meu și l-am recunoscut, deși iarna îi cad toate frunzele și am vrut să iau câteva conuri. Noi, în
Cum s-a născut „grădina suspendată” de la marginea Bucureștiului. „Căram singură pământ cu trolerul. Scârțâia din toate încheieturile” () [Corola-blog/BlogPost/338054_a_339383]
-
ai cântat nici de-on ban./ Cucule cu pană sură/ Cucule cu pană sură/ Ți-am plătit să-mi cânți o lună/ N-ai cântat nici de-o pițulă/ Cucule de ce nu cânți/ Cucule de ce nu cânți/ Până ce-s fagii-nfrunziți/ Și iarbă pe sub molizi”. T. Jarda: „Lasă-mă doruț mai lin” are-o construcție asemănătoare. Cântată însă într-un ritm măsurat, lent. Ca o tropotă din bătrâni. (Fragment muzical - Mărioara Precup): „Lasă-mă doruț mai lin/ Până ce-s în sat
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
ai cântat nici de-on ban./ Cucule cu pană sură/ Cucule cu pană sură/ Ți-am plătit să-mi cânți o lună/ N-ai cântat nici de-o pițulă/ Cucule de ce nu cânți/ Cucule de ce nu cânți/ Până ce-s fagii-nfrunziți/ Și iarbă pe sub molizi”. T. Jarda: „Lasă-mă doruț mai lin” are-o construcție asemănătoare. Cântată însă într-un ritm măsurat, lent. Ca o tropotă din bătrâni. (Fragment muzical - Mărioara Precup): „Lasă-mă doruț mai lin/ Până ce-s în sat
IN MEMORIAM TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344354_a_345683]
-
2276 din 25 martie 2017 Toate Articolele Autorului Trec penitențe prin genele scripturii, Sprâcene înverzite înmuguresc mirate, Orașul iar își zbate, în clocotul armurii, Trăirile făpturii în firi abstractizate. Din murmur adormit renaște verdea brumă În spintecate zări de cântec înfrunzit, Miros de cer descântă tot praful de pe lună, Absorbitor respiră în piept neostenit. Cu dorul travestit, pocnind, muguri exultă Iubirea de departe, iubirea de aproape, Și nunta-și ciripește vestirea ca o undă, Nostalgicele ritmuri cu nervii prinși în șoapte
SONET XLIX de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342794_a_344123]
-
și tăria inimii. Din interiorul Sinelui curg Tandrețea, armonia și liniștea. De cauți vei găsi, de ceri vei reuși. De dăruiești... vei primi Sărutul clipei ce naște bucuria, Zborul nestins și nemurirea. CĂLĂTOR SPRE STELE Prințul norilor, zboară Cu dorurile înfrunzite În casa luminii, ecou Tainică făclie cerească. Candelă vie, de speranță! A-ndepărtat frigul clipelor Plânsul suferinței, vântul... Aleargă prin divine întinderi, Vorbește cu stelele, cu luna... Coboară semne și umbre la Plecări și întoarceri printre Neuitatele anotimpuri ale iubirii
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
n-ai strigat să venim ?! Era pentru prima dată când Ionuț vedea cum roiesc albinele. Ieșiseră multe-multe din stup, toate deodată și se avântară sus, în văzduh, învârtindu-se tot timpul, copleșind parcă cerul. Apoi se îndreptară spre un pom înfrunzit din livadă, așezându-se pe o ramură, toate, ca un ghem mare. Pentru bunic nu era de șagă. Roiul trebuia strâns repede, să nu se ridice și să fugă mai departe, cine știe unde, în pădure. Așa că strigă la bunica: Hei, Ileano
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
Nica Țene, este o carte delicioasă, care se citește pe nerăsuflate, buna de citit într-o seară de iarnă, la gură sobei în care pâlpâie flăcările amirosind a pruni bătrâni, ori într-o după-amiază leneșa, petrecută în parc, printre pomii înfrunziți! Voichița Pălăcean-Vereș Editură NAPOCA Nova, 2017 Referință Bibliografica: Cronică la cartea CLIPE PE PUNTEA VIEȚII de TITINA NICA ȚENE / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2237, Anul VII, 14 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Al
CRONICĂ LA CARTEA CLIPE PE PUNTEA VIEȚII DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381480_a_382809]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > EL...TIMPUL Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2278 din 27 martie 2017 Toate Articolele Autorului Fira Rotaru EL ...TIMPUL El e timpul ce se lasă-nfrunzit, Frunzărește prin ochiuri de gând.. Podind lacrima din rouă ...cu îngeri, Ce curg din râurile albastre-ale cernelii El...timpul se lasă scos din iaduri adânci, Se-așează în spaima cântată de vioară Înfricoșându-se urlă de-o vedenie rară Melancolic
EL...TIMPUL de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380960_a_382289]
-
îți pasă Că-s stelele în flori de gheață?! Și fluturi mi-esti, ce sunt albaștri, Lucind în raze de lumină, Din scânteierile de aștri, În nopțile cu lună plină. Izvor în ape unduite De ramurile unei sălcii, Pe sub arcadele-nfrunzite Stă luna-adăpostită-n trestii. Îmi ești și nor, dar si furtună. Un soare-n spate-i se ascunde, Apoi îmi vii ca vreme bună Și te găsesc printre secunde, Un dor în umbră si lumină, Într-un noian dintr-o poveste
ÎNFRIGURATELE FANTASME de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375491_a_376820]
-
aerul primăvăratic al serii valsul atât de drag tuturor,Dunărea albastră, al lui Straus, adus de curenții marelui fluviu care-și spărgea valurile de malul apropiat; luna cu nămeții ei de lumină aurie se juca straniu printre crengile copacilor proaspăt înfrunziți, urcând pe scările de mătase ale cerului... Câtva timp merseră alături în tăcere, fiecare cu gândurile lui... Și câte gânduri nu le veniseră nechemate peste sufletele lor! Numai mâinile li se întâlniseră discret, transmițând unul altuia acea căldură ce ți-
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
îi devenea imposibil să-și mai dea seama de unde începea și unde sfârșea ea... Și-n fața ochilor vedea un câmp întreg cu iarbă deasă, dansând cu fiecare fir pe vânt și un copăcel stingher cu trunchiul negru încă ne-nfrunzit, dar sprijinind pe ramurile-i subțiri, ca un Atlas, tot cerul. Lumina aceea... lumina și nesfârșita poveste din foșnetul ierbii. Nimic altceva. Era ceea ce-și imaginase când bunica îi spusese așa, ca-ntr-o doară... când oare... că după ce
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
să mai ascult privighetoarea nu mă lovi dorule lasă-mă să mai ascult un concert la trei viori nu mă lovi toamnă cu tristețile tale-ancestrale lasă-mă lasă-mi iubirile să zacă-n romane prin biblioteci necitite lasă-mi pădurile înfrunzite nu le mai desfrunzi lasă-mi câmpiile verzi înverzite-înverzite lasă-mi inima să bată frumos ca un ceas nu mă lovi vântule lasă-mi amitirile pe polița casei nu-mi lua hârtiile să le-arunci în neant lasă-mi luna
ELEGIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346435_a_347764]
-
aveau acordul organelor competente. Fiind duminică, nu găseai procuror, milițian ... Așa că, l-au luat, l-au dus sus pe mal, lângă o cruce. Am rupt crengi de anine și le-am pus la cap, să-i țină umbră. Cu crenguțe înfrunzite îl apăram de muște, că era cald și începuseră să bată, deși Soarele slăbise. Oamenii au început să se rărească. Nu știu dacă profesorii au discutat ceva cu mama și neamurile lui Nicu, pentru că prea repede au plecat cu mașina
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
04 mai 2017 Toate Articolele Autorului Atunci nopțile vor fi albe aurorele se vor vărsa pe râuri una spre alta, lumină din izvoare pământul. Culori de curcubeu vor înfășura după umeri, cerul, nu se va simți mirosul de crud mugurii înfrunziți vor spune totul, pădurea se va întoarce cu fața. Noi vom întinde cuvinte pe corzi cu litere vibrate pe arcuș până sunetele vor cânta. Va tremura scrisul scos din călimara inimii. Florile se vor strânge la sfat împărțind mirosuri prin
CÂNDVA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376408_a_377737]
-
nr. 2316 din 04 mai 2017. Atunci nopțile vor fi albe aurorele se vor vărsa pe râuri una spre alta, lumină din izvoare pământul. Culori de curcubeu vor înfășura după umeri, cerul, nu se va simți mirosul de crud mugurii înfrunziți vor spune totul, pădurea se va întoarce cu fața. Noi vom întinde cuvinte pe corzi cu litere vibrate pe arcuș până sunetele vor cânta. Va tremura scrisul scos din călimara inimii. Florile se vor strânge la sfat împărțind mirosuri prin
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
și zilele vor fi de platină. Citește mai mult Atunci nopțile vor fi albeaurorele se vor vărsa pe râuriuna spre alta,lumină din izvoare pământul.Culori de curcubeu vor înfășura după umeri, cerul,nu se va simți mirosul de crudmugurii înfrunziți vor spune totul,pădurea se va întoarce cu fața.Noi vom întinde cuvinte pe corzicu litere vibrate pe arcușpână sunetele vor cânta.Va tremura scrisul scos din călimara inimii.Florile se vor strânge la sfatîmpărțind mirosuri prin aerul umed.Vom
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
Publicat în: Ediția nr. 1604 din 23 mai 2015 Toate Articolele Autorului Prin forfota zilei fluieră timpul, Trenuri grăbite și mulți călători, Eșarfe-n ferestre cu lacrimi cârpite Tivesc depărtarea și scapără nori. Copacii aleargă prin munții cu lauri, Pădurea înfrunzită freamată viu, Grija de mâine, un colț de balaur Un ochi se deschide parcă târziu. Pe o banchetă o domnișoară Scrutează zarea și oftează lin, Mult prea departe cântă vioară, Lacrima-i vede cerul senin. Din poză, un zâmbet îi
TRENURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379673_a_381002]
-
Magazine, Timothy Garton Ash reflecta cât de penetrantă a devenit influența imigranților musulmani. El scrie: „Tocmai am cumpărat ziarul de la chioșcul unui musulman, mi-am luat rufele de la o curățătorie musulmană și medicamentele de la o farmacie musulmană, iar asta În Înfrunzitul North Oxford”59. Influența musulmană este o provocare specială fiindcă Islamul s-a considerat pe sine ca pe o frăție universală a credinței. Se presupune că loialitatea față de Islam o Înlocuiește pe cea față de oricare altă cultură, locație sau instituție
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Povestea iepurașului, București, 1994; Voinicii pământului, București, 1995; Interogativul consecvent, București, 1995; Poveștile primăverii, București, 1995; Limba română avea ochi albaștri, Buzău, 1995; Povestea sfântului Valentin, București, 1997; Poveste de Paști, București, 1997; Lunile minunile, București, 1998; Autoportret cu cap înfrunzit, București, 1998; Circul, București, 1999; Trei povești până mai crești, Timișoara, 1999; Hai la serbare!, București, 2001; Chiriași poznași, Deva, 2002; Una e Miruna!, București, 2002. Traduceri: Bella Ahmadulina, Lumină și ceață, București, 1983; Bulat Okudjava, Cântecul esențial, București, 1987
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
ani, nici nu mi-am dat seama că ar fi ceva În neregulă cu el. Când obosea să se strâmbe, mă ducea la fereastra de la mansardă, de unde priveam În jos Împreună, din cele două capete ale vieții, la cartierul nostru Înfrunzit. Curând am Început să merg. Animat de cadouri frumos Împachetate, alergam prin cadrele filmate de tatăl meu. Pe acele prime Crăciunuri de celuloid eram Înfofolit ca o infantă. Ahtiată să aibă o fiică, Tessie sărise puțin calul cu Îmbrăcămintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
indicându-i drumul ce trebuia să-l urmeze până la stăpânul castelului ce stătea într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice, sculptate ca niște ramuri înfrunzite ce se întretăiau într-un joc grațios de linii, acolade și volute. Vitraliile cerneau o lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle negre cu cioc portocaliu zburătăceau pe sub bolți, căutând parcă o ieșire. Dar nu stâlpi de piatră sculptați ca niște
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lungi de câțiva metri, constituind armătura de boltă gotică. Butașii prinseseră rădăcini și înmugureau, înfrunzeau și înfloreau în fiecare primăvară. Coloanele, colonetele, stâlpii, capitelurile, pilaștrii, ogivele și arcadele edificiului se ornamentau cu lăstari, cârcei, frunze și flori, creând bolți naturale, înfrunzite și răcoroase, ca niște boschete enorme. Mozaicul pardoselii era el însuși o alternare savantă de gazon și mușchi. Natura nu era astfel copiată, ci perfecționată. Bătrânul fu cuprins de amețeala descoperirii și a înălțimii și să lasă supt de hăul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
indicându-i drumul ce trebuia să-l urmeze până la stăpânul castelului ce stătea într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice, sculptate ca niște ramuri înfrunzite ce se întretăiau într-un joc grațios de linii, acolade și volute. Vitraliile cerneau o lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle negre cu cioc portocaliu zburătăceau pe sub bolți, căutând parcă o ieșire. Dar nu stâlpi de piatră sculptați ca niște
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lungi de câțiva metri, constituind armătura de boltă gotică. Butașii prinseseră rădăcini și înmugureau, înfrunzeau și înfloreau în fiecare primăvară. Coloanele, colonetele, stâlpii, capitelurile, pilaștrii, ogivele și arcadele edificiului se ornamentau cu lăstari, cârcei, frunze și flori, creând bolți naturale, înfrunzite și răcoroase, ca niște boschete enorme. Mozaicul pardoselii era el însuși o alternare savantă de gazon și mușchi. Natura nu era astfel copiată, ci perfecționată. Bătrânul fu cuprins de amețeala descoperirii și a înălțimii și să lasă supt de hăul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o nuanță mai întunecate decât fructele, iar scoarța se cojea ca bronzul, dezvăluind o paloare lăptoasă, atât de delicată și de fină, că degetele i se înfiorau atingând-o. Iar copacii aceștia nu erau nici atât de mari sau atât de înfrunziți sau atât de înghesuiți la un loc ca să acopere cerul, care se vedea limpede printre crengi. În fața ochilor lui, zburătăcind și agitându-se, se afla un stol de papagali, de un verde viu, ca acela al bijuteriilor, cârâind și țipând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]