338 matches
-
Motivul? Același, dintotdeauna - infirmitatea. Femeia își dorește altceva pentru cel căruia îi dăduse viață. Emanuel, un bărbat frumos și inteligent, nu poate să își petreacă viața alături de o oarbă. „Când ajunse acasă, pe Emanuel îl aștepta maică-sa, grozav de înfuriată. Răbufnea cu o forță nestăvilită. Îi dorea numai binele! Mai bine să moară ea, îi spuse, decât să-și nenorocească viața alături de o soție handicapată. Viața lui alături de o handicapată ar fi o umilire pe viață.” Iar Emanuel, la insistențele
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]
-
-i spunea ea fratelui său; Dănuțule transformat în Nuțule). Trase de cărucior apoi împinse de el, însă degeaba. Căruciorul nu se mișca. Era ea prea mică,căruciorul prea mare, sau poate avea piedica pusă. Cine mai știe? Cert e că înfuriată că nu poate să plimbe căruciorul, se cățără cumva pe el, ajunse la mâner și trase. Căruciorul se întoarse peste ea. Plăpumioara căzu în iarbă și primul gând al fetiței a fost să ia plapuma și s-o pună peste
FÂNTÂNA de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362778_a_364107]
-
se joacă autentice tragedii din viața reală. Ce este teatrul pentru noi? Loje și balcoane aurite, fotolii de catifea, culise murdare, voci forțate sau invers - boxe negre, împroșcate cu noroi și sânge, în care sunt o mulțime de trupuri goale înfuriate. Ce ne poate spune teatrul? Totul! Teatrul ne poate spune totul! Și cum trăiesc zeii în cer, și cum deținuții suferă în grote, și cum patima te înalță, și cum iubirea te omoară, și cum nu este nevoie de omul
MESAJ PENTRU ZIUA MONDIALĂ A TEATRULUI de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363327_a_364656]
-
fi făcut nimic, Dar imi chiorăia burtică. C-am fost rău, iertare-i cer Îngerașului din cer. Eu pe loc l-am și crezut, Doar amici suntem demult. Dar totuși atentă sunt Să se țină de cuvânt. Stăpânul curții Glu-glu-glu, înfuriate, E curcanul pe-nserat, Fiindcă îi veni brusc cheful Să fie-n ograda șeful. Dar te pui cu cele mici, Rate, gâște, bibilici, De stăpâna adorate Și de copii răsfățate? Dar de unde, nici tocmeala! Pune-ți pofta-n cui amice, Ceață
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
îi fac sau li se închină lor! Capitolinus nu-i poate răspunde decât supunându-l la chinuri pe care Emilian le suportă rugându-se. S-a păstrat actul martiric al lui, în greacă și latină, care confirmă că neputincios și înfuriat, acesta a poruncit ca Emilian să fie aruncat într-un cuptor încins dar flăcările nu s-au atins de el! După care Emilian s-a mai rugat încă odată mulțumind lui Hristos pentru cinstea de a-L fi mărturisit pe
MUCENICI ROMÂNI de ION UNTARU în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364247_a_365576]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > FESTUM FATUORUM Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1440 din 10 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului - Zaruri pe masă și vinul în cupe! Cu voce hârștită, Prințul irupe. E trist, e murdar, obosit și-nfuriat, De oastea dușmană-i rănit și speriat. - Și-un preot mai vreau! Din sutana jegoasă, Sfetnicu-ndată pune pe masă Cutia de zaruri și-o cană cu vin, Sperând ca descântul să-i scape de chin. Se-nchină în grabă, icoana
FESTUM FATUORUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363274_a_364603]
-
larg, vor arunca zeci de litri de apă în barca temerarului ce îndrăznea să se despartă de mal. Atunci. ud până la piele, el va renunța și își va amâna plecarea pentru a doua zi, sperând că în ziua următoare, doamnei înfuriate îi va trece supărarea. Marea Neagră este ca o femeie năzuroasă. Se supără din nimic și nu știi ce capricii va avea. Furtuna poate ține trei zile, dar poate să se liniștească după o oră-două... Numai să nu bată vântul de la
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
Negru-Cioară, roșu de durere. - Cum unde, mă, cum unde? La mine, mă! îi șuieră în ochi generalul. - Trăiți, domn’ general, am plecat! țipă Ciorică, roșu ca un rac. - Cum ai plecat, mă, dacă te trag eu de urechi? țipă Prăpădenie înfuriat. - Trăiți, n-am plecat! Aștept să nu mă mai trageți de urechi. - Așa! Așteaptă!.. Ordon convocarea tuturor vitejilor Măriei Sale la Statul Major. Adică la mine, mă! Executarea! - ’Țeles, să trăiți! Negru-Cioară făcu stânga-mprejur, cârâi după cioroipani și se pulveriză
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
tremure, bulbucații ochi îi ieșiră din orbite, din vânăt la față se făcu tăciune, iar fălcile începură să se agite. De departe urlă: - Te spulber, băă, cearșaf umflat! Te fac cârpe, grăsane! Și se aruncă asupra lui ca un taur înfuriat. Nor Alb îi repezi un pumn în fălcuțe și un picior în burtă, dar Nor Vânăt îi suflă cămeșoiul până în înaltul cerului. Până la urmă se încleștară unul în altul, rostogolindu-se prin prăpăstiile cerului, ca o avalanșă în munți. Nu
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
mă-tii de idiot! Atunci s-a revărsat peste căpățâna mea valul de înțelepciune care-l scăldase pe Mărin. Am rupt-o la fugă, scăpărând picioarele, cu clopoțelul și coșul fluturând. Îmi vâjâiau pe la urechi ploaia de bulgări azvârliți de înfuriatul gospodar. În acele clipe n-am priceput atitudinea lui. Eram preocupat să nu m-ajungă. Nu știu de ce simțeam pleznitura aracului pe spinare, deși omul arunca doar cu bulgări după mine. De fapt, nu eram supărat de asta. Alta era
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
parte intangibilă, pe care o apăram în toate certurile și disputele cu copiii. Și acum?.. Nemernicul ăsta!.. Nu se poate! Nu admit! În plin atac cu bulgări mă opresc brusc, mă întorc și strig din răsputeri către om, întorcându-i înfuriata înjurătură, ca pe un bumerang: -Ba, pe-al mă-tii! Omul, care, între timp se potolise, iar s-a înfuriat și a răcnit ca o fiară rănită: Ce-ai zis, mă? Iar a început să alerge după mine și să arunce
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
larg, vor arunca zeci de litri de apă în barca temerarului ce îndrăznea să se despartă de mal. Atunci. ud până la piele, el va renunța și își va amâna plecarea pentru a doua zi, sperând că în ziua următoare, doamnei înfuriate îi va trece supărarea. Marea Neagră este ca o femeie năzuroasă. Se supără din nimic și nu știi ce capricii va avea. Furtuna poate ține trei zile, dar poate să se liniștească după o oră-două... Numai să nu bată vântul de la
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
noi, ci... alții. Este vizibilă și onestitatea autorului, care scrie fără teama de a fi taxat (subiectiv) de cititorul care are altă părere. Nu mulți din România agreează monarhia, dar Alexandru Emil Petrescu o proclamă deschis! Ieșitul în calea taurilor înfuriați este nimic pe lângă pericolul la care se expune în acest fel... Rândurile cărții dau în vileag, prin urmare, jurnalistul de calitate: un spirit prob și atent, descoperitor al lucrurilor deosebite ascunse în cotidian, un spirit în stare să observe esențialul
CARTEA DESPRE „ORICE” (UN PLOIEŞTEAN LA CURTEA SPANIEI DE ALEXANDRU EMIL PETRESCU) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367130_a_368459]
-
Motivul? Același, dintotdeauna - infirmitatea. Femeia își dorește altceva pentru cel căruia îi dăduse viață. Emanuel, un bărbat frumos și inteligent, nu poate să își petreacă viața alături de o oarbă. „Când ajunse acasă, pe Emanuel îl aștepta maică-sa, grozav de înfuriată. Răbufnea cu o forță nestăvilită. Îi dorea numai binele! Mai bine să moară ea, îi spuse, decât să-și nenorocească viața alături de o soție handicapată. Viața lui alături de o handicapată ar fi o umilire pe viață.” Iar Emanuel, la insistențele
UN ROMAN CONFESIUNE DESPRE VINOVATIE SI IERTARE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367221_a_368550]
-
a păcălit, a zis că el știe să facă bani...Strânsesem și eu din munca mea de-o viață niște aur și voiam să-mi facă și mie niște goglogani... -Ce să-ți facă? -Niște bani! -Măi omule, zise jandarmul înfuriat, dumneata cunoști legea? -O cunosc! -Știi că cei ce falsifică banii sunt băgați la ocnă pe viață? -Nu știam! -Dacă nu știai, află de la mine! -Bine, dar eu... -Niciun dar eu...Uite ce e, eu sunt un om bun, îl
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
larg, vor arunca zeci de litri de apă în barca temerarului ce îndrăznea să se despartă de mal. Atunci. ud până la piele, el va renunța și își va amâna plecarea pentru a doua zi, sperând că în ziua următoare, doamnei înfuriate îi va trece supărarea. Marea Neagră este ca o femeie năzuroasă. Se supără din nimic și nu știi ce capricii va avea. Furtuna poate ține trei zile, dar poate să se liniștească după o oră-două... Numai să nu bată vântul de la
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
stele, și era lună, și adia vântul și băteau clopotele de vecernie și dinspre mânăstiri venea miros de tămâie și glas de călugărițe care cântau o rugăciune de-a lor. „Ai auzit de Valea Spânzurătorii?” - întrebă același glas, ceva mai înfuriat, care semăna cu glasul lui Mihai. Nu, n-am auzit!” - răspunse ea înfricoșată. „Aici s-au spânzurat toate călugărițele cele frumoase!” Ea tăcu, se-nfioră, vru să fugă, dar n-o mai țineau picioarele... „Aici ți-e locul și ție
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
spune ... e nasoală treaba. Mă-sa n-o să mai țină cont de nimic, la o adică. Am văzut-o eu când s-a certat cu alea de la scara vecină. Mamă, Doamne, ce e la gura ei! E ca o leoaică înfuriată. Mai are și frații ăia care nu știu de glumă ... O las să se liniștească. Să se obișnuiască puțin cu mine ... Văd eu cum fac...”. Violeta a intrat încet, cu privirea în jos, temătoare. Simțea că arde toată de rușine
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
auzită și de ea, dar bietul ghiocel, căci așa se numea firavul clopoțel, răsărise sub o tufă spinoasă. De bucurie și plină de compasiune pentru ghiocelul atât de plăpând, ea s-a apucat să îndepărteze ramurile spinoase ce-l umbreau. Înfuriată, Iarna a chemat crivățul care a suflat asupra ghiocelului... și l-a înghețat. Blânda Primăvară a acoperit clopoțelul fragil, cu palmele ei încălzite. Dar, din nebăgare de seamă, zâna s-a rănit într-un spin și o picătură de sânge
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
de unde știe acest Mărțișor povestea lui Moș Vreme? Ghiocel răspunse de jos, ștergându-și sângele: - Mărțișor... a fost la... Moș Vreme... Acesta... i-a spus să plece... la Soare-Împărat... și să-i ceară fiica... numai ea poate... Împărăteasa îl întrerupse înfuriată: - Taci! Lămurim noi și povestea asta! Se întoarse către cei doi, spunându-le: - Întăriți controalele în împărăție! Prindeți toți conspiratorii și aruncați-i în temnițe. Întăriți paza la hotare și, în caz că vine nemernicul de Mărțișor cu vrăjitoarea, să-i prindeți
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
o soacră și își va schimba dispoziția după cum va avea ea chef. A doua zi, vecinii mei m-au remorcat și m-au readus pe același loc de unde mă recuperaseră cu o zi în urmă din ghearele nemiloase ale mării înfuriate. Așa am ajuns să prind și vârsta de 69 de ani. Poate o prind și pe cea de 70 dacă pescuiesc de pe țărm și nu mai ies pe mare. Referință Bibliografică: BĂTRÂNUL ȘI MAREA / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
a parfumului trandafirului cultivat, tot astfel esteticul frust al unui colț de natură este deseori depășit de esteticul artistic. Prin frumusețea sau sălbăticia ei, natura ne încântă, ne înduioșează sau realmente ne îngrozește. Grandoarea naturii (munți prăpăstioși, ape vijelioase, marea înfuriată) nu emoționează, ci provoacă un extaz vecin cu teama. Simțim emoții doar în fața lucrurilor și a ființelor delicate, respectiv neajutorate: flori, animale inofensive urmărite de răpitori, copii, oameni amenințați de răutatea semenilor sau de stihiile naturii. Dar autenticele creații artistice
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
să-i propună să plece amândoi să găsească acolo de lucru. Dar... <El, patriotul, gândi Andra, care nu concepuse niciodată în viața lui să-și părăsească țara, locurile lui natale...> Trânti ușa fără să mai zică niciun cuvânt și plecă înfuriată. <Dacă m-ar fi iubit, m-ar fi ascultat și pe mine să-i spun ce gândesc!> După câtva timp, Marian țși luă camera de luat vederi și plecă spre Piața Universității. De câte ori trecea pe aici scotea câte-o lumânare
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
să-l storc ca pe-o lămâie. - După câte văd, cu tine nu-i de glumit. - Ah, de când l-aștept, drăguțul de el... Bine că s-a întors, dac'ar ști ce bucurie l-așteaptă! - Nu mai fi așa de-nfuriată. Ascultă-mă ce-ți spun eu acum, Paker e un gentleman. - Mie-mi spui? Îl cunosc eu cât e de gentleman. - Nu-i chiar așa cum gândești tu. - Ba, chiar așa e. - Ce crezi tu că purta Parker pe brațe când
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
Cum stătea sprijinită de un copac, a zărit în poiană un ghiocel abia ieșit de sub zăpadă, umbrit de o tufă spinoasă. De bucurie și plină de compasiune pentru ghiocelul plăpând, s-a apucat să îndepărteze ramurile spinoase ce copleșeau ghiocelul. Înfuriată, Iarna a chemat crivățul care a suflat asupra ghiocelului și l-a înghețat. Blânda Primăvară a acoperit ghiocelul cu palmele ei încălzite. Din neatenție s-a rănit într-un spin, și o picătura de sânge s-a prelins pe sfiosul
TRADIŢII ŞI OBICEIURI LA ROMÂNI-MĂRŢIŞORUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351993_a_353322]