229 matches
-
Se frâng în mine doruri nesfârșite, Mi-e lacrima izvorul din fântână În ochiuri de lumină, răvășite Văd cumpăna cu ciutura-i bătrână Cum dintre pietre dăruiește viață Și limpezimi așterne peste gânduri... Desculță-n zori aprinși, de dimineață Pășesc îngândurată printre grinduri. Lumini adun cu brațele-mi liane Și împletesc din flori de portocal Cununi de vis, speranțe diafane, Tăceri ascunse-n creasta unui val. Pe țărmul depărtării număr clipe, Corolele de dragoste strivite, Când fâlfâie seraficele-aripe Și frâng în
SE FRÂNG ÎN MINE DORURI NESFÂRŞITE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367105_a_368434]
-
pătimașă a tânărului asediator. - Ce faci? Parcă am discutat ceva acum câteva minute. - Bine atunci, îți voi face o mărturisire și începu din nou să recite: Gândind la tine-nșir mărgăritare, Ești un mister și-aș vrea să deslușesc, Privind îngândurat la Carul Mare, De ce sunt trist... știu doar că te iubesc! Trăiesc intens de la-nceput de seară, Un sentiment sublim ca în povești, Iubesc cu-adevărat întâia oară, Mi-e drag să te cunosc așa cum ești. De ce ți-e teamă
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
au ars se face scrum Și vântul suflă versuri pe care nu vreau să le-aud Mărețul frig cuprinde tot cu mantia-i avidă Tăcerea ierbii vitrificată într-a lacului patină. Noiembrie...m-a săgetat privirea ta aspidă Mă lasă-ngândurat aceste zile și norii ce-au să vină. Mai zăbovesc cu mâna printre matele câmpii Sub brume strălucesc cristalele albite-n jar Și fumuri albe, reci, se mai ridică-n vii Noiembrie, apus de toamnă... tipărit în calendar. Referință Bibliografică
NOIEMBRIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348702_a_350031]
-
pătimașă a tânărului asediator. - Ce faci? Parcă am discutat ceva acum câteva minute. - Bine atunci, îți voi face o mărturisire și începu din nou să recite: Gândind la tine-nșir mărgăritare, Ești un mister și-aș vrea să deslușesc, Privind îngândurat la Carul Mare, De ce sunt trist... știu doar că te iubesc! Trăiesc intens de la-nceput de seară, Un sentiment sublim ca în povești, Iubesc cu-adevărat întâia oară, Mi-e drag să te cunosc așa cum ești. De ce ți-e teamă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
de cumularzi? De ce se dădea ea în spectacol? Era așa de frumoasă singură cu el și acum devenise obiect de lornioane. De ce o femeie frumoasă devine obiect public și hrană pentru poftele bărbaților? -Mihai, ce-ai de stai așa de îngândurat? - îl întrebă Veronica când scăpă de la dans. -Mă gândeam că aici se joacă o comedie! -Ce se-ntâmplă, nu-ți place muzica, oamenii, atmosfera? -Nu-mi place nimic, aici e totul vulgar și fad; eu ies afară să fumez o țigară
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
căprui?... Las' că-i arăt eu lui!... În loc să-și vadă de școală, a început să umble cu fete!...Las ' că vine el acasă! Eliza simți că lucrurile se complică. Deveni tăcută, chiar îngrijorată. Își luă și ea ghiozdanul și plecă îngândurată la școală. Avu, totuși, o consolare la ora de desen: desenul ei a fost foarte apreciat. Chiar era cel mai frumos dintre toate. Puiul de caprioară deveni din ce în ce mai îndrăgit de cei ai casei. Piciorușul lui începu să se refacă, nu
CASA PĂDURARULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347625_a_348954]
-
VAMPIRILOR (URMAȘUL LUI DRACULA) Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului În ziua următoare, într-o încăpere aflată la subsolul conacului, Ciocoiu și trei voinici așteptau ordinul căpitanului Arnăutu. Acesta se plimba îngândurat cu mâinile la spate. Căpitanul Sasu le urmărea dintr-un colț întunecat cea mai mică mișcare. Ceilalți doi boieri erau tolăniți pe câte un jilț lângă un perete. - Bravi oșteni, rosti deodată cu vocea joasă și prietenoasă căpitanul Arnăutu, din
VIII. COMORILE VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350103_a_351432]
-
era zăpăcit de ceea ce înfățișa trupul ei în acea poziție, care-i scotea în evidență tot ce era mai frumos. Minute în șir i-a urmărit mișcarea neîntreruptă, ascunzându-se după tocul ușii. Când s-a retras, pe vârfuri, era îngândurat și-un zâmbet de mare satisfacție i-a năpădit întreaga-i față. Începuse să treacă la comparații. Fetele pe care le avusese vreodată în brațe și le posedase într-un loc sau altul, erau dezbrăcate pe rând și alăturate, în
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
ape cristaline unul din ele va dispărea sub deșert viața lui un fluviu nesperat și-a pierdut delta ce adună toate visele planetare lângă el se așează tigrii înfometați întrebându-l de gazele dar pătrunși în deșert rămân și ei îngândurați în el că într-o colivie s-au ascuns păsările fără aripi și unele flori de munte o ceață ascunde gândurile muntoase a unui veac de singurătate de Înviere un Garcia neanunțând cronică unei morți agață o viață în cui
UN VEAC DE SINGURĂTATE CU GARCIA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365946_a_367275]
-
Am cumpărat în nopțile de veghe Și amândoi cu iubire vom lumina. Nu te teme de vântul năpraznic De zgomotul lumii cel rău, Untdelemnul e pus în candelă Iar Mirele-i gata să vină la noi. Privindu-te trist și îngândurat O lacrimă-n gene am avut Iubirea mea e candelă ce-a luminat Cu untdelemnul cel mai curat. Aprinde-ți candela și zâmbește iubind Cu untdelemnul cel alb al neprihănirii Cu ochii tăi dulci de copil și adult Să mă
SINDROMUL NETĂCERII (1) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365979_a_367308]
-
din 29 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu mi-am făcut acum un plan de viață Și am rămas dator cumva iar sorții. Sau că norocu-mi joacă doar în față Și ce să fac să-ntârzii ora morții. Eu sunt îngândurat cumva spre seară Mă bântuie-ndoieli de neputință. Cât să suport durerea să mă doară? Căci sunt și eu acum doar o ființă. Cuvintele nespuse mă îndeamnă Să-ți spun povești cu zmei și cosânzene. Iar sub aripa-ți caldă
PLAN PENTRU VIAȚĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365331_a_366660]
-
prea tristă huma Acestui trup puțin în care sunt! Dar nu mă plâng, să mă audă cine? Pe viața asta nu-s stăpânul eu Și dacă am ajuns un oare-cine Măcar să-i mulțumesc lui Dumnezeu Că m-a născut măicuța-ngândurată Pe prispa unei Doine fără leac, Aici, pe unde-a rătăcit odată Iisus cu trupul lui însângerat... Iertate-mi fie gândurile-aceste' Curate și atâta de lumești! O, sfinte amintiri, când totul este Doar amintirea faptului că Ești... Referință Bibliografică: O
O, SFINTE AMINTIRI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366672_a_368001]
-
mei, puteți pleca oricând doriți! Slujitorii mei și gărzile lor vă vor urma în drumul vostru. - Dar tu, tăicuță, nu vii cu noi? se alintă Primăvara. - Poate voi veni și eu, când dorul mă va răzbi, zise împăratul trist, privind îngândurat în zare. Îndată maestrul Rază de Vis începu serbările în cinstea victoriei asupra Iernii, iar căpitanul Zefir începu pregătirile de plecare în țara lui Mărțișor. -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-25 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1532, Anul
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
urlă Deliormanul peste tot. Așa, îl universalizează! Prin „poeții zodiilor” se arată pe sine și invers, prin sine îi arată pe ei, în poeme de un ritual solemn! El dă un sens întregului din care țâșnește o filosofie lirică ce îngândurează prin fascinație cititorul și-l face să ajungă unde niciodată n-a ajuns. Totul este altfel decât în alte cărți. Theodor Răpan parcurge toate formele lirismului, de la fervoarea renascentistă la expresia clasicistă, de la baroc la romantism, de la neoromantism la postmodernism
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
lirica modernă, căutând miezul prin desfolieri succesive ale imaginilor, pentru a evidenția, în numele cititorului, propriile ei trăiri. Floarea Cărbune, autoare a mai multor volume, primind diferite premii, este un suflet luminos și blând, cum subliniază și Anne Marie Bejliu, fiind îngândurată, visând pe malurile mării și trăind melancoliile plajelor:” O, mare, mare acoperită de cețuri,/ Ai făcut din mine, poetul tău!“ ( Poetul mării).Întreg volumul este un autoportret liric ce îl aflăm în poeme încărcate de cutremurări delicate și de gesture
AL. FLORIN ŢENE: FLOAREA CĂRBUNE- ANCESTRALE CHEMĂRI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365782_a_367111]
-
departe că tov Spiridon era un om al vremurilor sale, un vizionar al socialismului triumfător, om de omenie, bun și drept, hotărât și energic. Pe scurt, tăia în carne vie! Numai că... Într-o zi de iarnă, pe când se îndrepta îngândurat spre bufetul gării să ia una mică, se trezi în mijlocul unor oameni care strigau de mama focului tot felul de lucruri foarte ciudate cu libertate, libertate, jos tirania, huooo, democrație, mâncare, căldură în casă, drepturile omului și alte tâmpenii. Nici
HOMO MIMETICUS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352347_a_353676]
-
vorbească. Doar el știe limbajul celor care nu prea mai au ce să-și spună. Am schimbat, vreme de vreo două ceasuri, banalități, lucruri comune. Apoi, fiecare a plecat spre casă lui, mai bătrân cu vreo treizeci de ani, măi îngândurat, măi temător de singurătate. Era prea mult. Câți ani vor mai trece până ne vom întâlni iarăși? Toate lucrurile au un timp al lor. Și acesta. Adică iubirea. Dacă nu e atunci când e, nimic nu mai contează. Ce vine prea
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346541_a_347870]
-
Strofe > Epigrama > EPIGRAMĂ Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 695 din 25 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Epigramă după„Rondel de iarnă” de Nicu Stan Noaptea își întinde-aripa Peste lacul înghețat, Dintr-un buzunar scot pipa Și-o aprind îngândurat... Aștept muzele și gripa În tandem concretizat, Să-mi admire iară pipa Ce mă face remarcat. O biată rimă cu Antipa Nu găsesc și-s panicat. Muze fug se stinge pipa, Numele îmi e salvat, Iar fidelă-i numai gripa
EPIGRAMĂ de STELIAN PLATON în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351194_a_352523]
-
inima noastră este vie. Noi vedem tot ceea ce se întâmplă în parc. Te-am văzut adeseori, trecând tăcută pe lângă noi. De câteva ori ne-ai mângâiat ramurile deși erai tristă. Ți-am văzut melancolia din priviri când ai trecut, dis-de-dimineață, îngândurată pe alee. Ca să te înveselim ne-am grăbit să-ți spunem că vine Primăvara, suntem primii copăcei înfloriți. De mâine, copacii vor înflori de dorul pământului și de dorul curcubeului răsfrânt în roua de pe flori, pasările se vor întoarce din
DARUL DE MĂRŢIŞOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345570_a_346899]
-
din gard, Unchi și mătușe așchioase Ca pe surcele-n vâlvîtăi Îi ardem, din morminte oase De bătrânei și de flăcăi Vârâm sub plită, și de fete... Mirese-n lemn de scândură Și maici virgine și ascete Trosnesc și mă îngândură: Of, Doamne, cât de greu ne este Și cât de foame și de frig! După ce ardem tot și peste, De la al câinilor covrig Până la cozonaci și turte, Siliți vom fi să ne mâncăm Și după mese dese, scurte, Să ne
SE STING de ROMEO TARHON în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345746_a_347075]
-
s-a spălat cu puțină apă rece, și-a aranjat părul și s-a îndreptat, mult mai calmă, în salonul de ortopedie... Imediat ce a plecat ultima colegă, a închis registrul și l-a privit. Pierise zâmbetul de pe fața lui. Era îngândurat și posomorât. "Să-i vorbesc acum, ori să amân discuția? Intră fetele din salon și ne văd cu mutrele astea răvășite... Pot presupune multe și ne scot vorbe. Cred că am fost prea dură și îmi pare rău acum. Este
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
și cu părere de rău, după care s-a uitat semnificativ la ceas și s-a ridicat vădit iritată, exclamând: - Uite cât este ora și încă nu a venit. Numai el știe pe unde o fi acum... Fănel era tare îngândurat și nemulțumit de el însuși. Cobora încet, strecurându-se neatent prin mulțime, în aceeași stație de metrou în care mersese Mariana... "Nu-mi explic cum am putut să fiu atât de mitocan! De ce m-am mirat așa de vizibil? De ce
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
încrezător în viață, dîndu-mi sfaturi absurde, care își dovedeau pînă la urmă eficacitatea, dar el nu se laudă niciodată: vezi, ți-am spus eu! Nici macar nu mă certă că nu l-am ascultat; îl cuprindea doar tristețea și pronunța rar, îngîndurat: Bine, nu-i sfîrșitul lumii! O luăm de la capăt! S-au așezat lîngă mine pe banca, Licurișca în dreapta mea, Thomas în stînga. Cine a scris jurnalul asta? i-am întrebat. Îți place? a zîmbit femeia. Cum să nu?! Un tip
CAP 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355186_a_356515]
-
cunoască băieții bine și s‑o admită așa cum era, s‑a mai găsit câte un „bădăran” care s‑o jignească și să‑i facă fel de fel de propuneri, așa cum s‑a întâmplat și în ziua aceea în care mergea îngândurată pe stradă, cu privirea lipită de caldarâm, fără să vadă pe nimeni. - Hei, Iulia, hai să‑ți fac o lucrare „la mansardă” ca să nu mori proastă! - Până la a face asta, învață să vorbești frumos, băiete! a răspuns ea, păstrându‑și
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
ani și ai lui către Germania. O Germanie unde, astăzi, toți cei ce se chemă Blach știu că între ei sunt rude de sânge și izvorăsc din același Moș și, cum zice cronicarul, de colo cura. Episodul acesta m-a îngândurat într-un anumit fel. Ce secret al alcătuirii există în fiecare dintre noi și ce voci neauzite de altcineva ne face să recunoaștem scene, înfățișări și părți de cuvinte care nu le-am văzut și nu le-am auzit niciodată
O PRIVIRE SINOPTICĂ ASUPRA ETNONIMULUI „BLACH” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346183_a_347512]