7,890 matches
-
țară la Londra, în Portugalia sau la Paris. Nu. Adevăratul meu exil a fost plecarea mea din Europa, la Chicago". În chip rezonabil, Gabriel Stănescu acceptă ambele ipostaze, care țin de particularitățile individuale, ireductibile și a căror manifestare se cuvine îngăduită într-o atmosferă a libertății. Doar propaganda comunistă îi lega, într-o manieră feudală, pe români de pământul natal, stigmatizîndu-i pe cei dornici "a-și croi o altă soartă" cu etichete precum renegați, apatrizi, trădători de neam. "Lumea liberă" i-
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
toți ies din Cuvintele potrivite de Arghezi: și Bacovia cu muzica lui monotonă, și Barbu cu purismul lui radical, dar și cu pitorescul lui metafizic, și Blaga, cu spiritualismul lui dezolant, lipsit de Dumnezeu. În fine, Nichita Stănescu: poetul care îngăduie limbii române cea mai desăvîrșită libertate cunoscută vreodată, violînd morfologia și sintaxa, brutalizînd (deseori cu grație) vocabularul. Nimeni nu s-a mai jucat asemenea lui cu toate cuvintele pe care dicționarul i le furniza; creînd altele, cînd dicționarul i se
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
parte de numeroase și diverse aprecieri. S-au scris articole cu zecile, studii, comunicări, mărturii, la fiecare nouă apariție, dar și pe delături și între apariții. Nu a cunoscut ocolire în apreciere. A aprecierii de circumstanță, adică. Scrisul lui nu îngăduie așezarea pe soclu. Contrastele, năzdrăvăniile, irespectuosul și înțelepciunea, mintea în necontenită fierbere de gânduri, căutările provocate de fanteziile realității, verva uimirii, descoperirea sentimentului pierderii, a absenței, a suferinței, a tandreții, ajung previzibile și stricte pentru identificările de moment. Inepuizabila continuitate
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
în materie editorială. Și, judecând după belșugul aparițiilor, nici sponsorii nu ne lipsesc! Cu atât mai puțin editorii, fie ei chiar... "editori"! Cu alte cuvinte, resursele, și umane și financiare, n-au secătuit. Întrebarea este cum se investesc. Mi-am îngăduit recent, în Cuvântul de încheiere la ediția "agendelor" lovinesciene, o acoladă polemică la "pronosticul" dat de domnul Nicolae Manolescu că, în curând, nu vom mai avea editori, nici mari ediții. Se face, spusese domnia-sa, într-un editorial care purta
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
aroma cafelei și proza lui Stevenson; celălalt împărtășește aceste preferințe, însă într-o manieră plină de vanitate ce le preschimbă în atribute ale unui actor. Ar fi exagerat să afirm că relațiile dintre noi sunt ostile; eu trăiesc, eu îmi îngădui să trăiesc pentru ca Borges să-și poată plăsmui literatura, iar literatura aceasta mă justifică. Trebuie să recunosc, totuși, că a scris, într-adevăr, câteva pagini izbutite, însă ele nu pot să mă salveze, poate din pricină că ceea ce este bun, nu mai
Din nou Borges by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14169_a_15494]
-
import-exporturilor deocheate s-a dovedit insuficientă pentru prea multele guri ale național-securistimii. Îmi vine în minte un ins, provenind dintr-un târg banatic, nu deștept, nu prost, dar puternic sprijit de organe și avansat fulgerător "la județ". Vremurile i-au îngăduit să facă doi-trei ani de carieră, suficient să-l apuce damblaua băutului. În scurtă vreme, a ajuns acolo unde trebuia să ajungă: la PRM, partid pe care-l reprezintă azi la cel mai înalt nivel. Citesc, din când în când
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
similară față de un grup de intelectuali gălățeni. Toate acestea se înscriu în importantele date istorico-literare, atât de necesare ocolirii informațiilor eronate ori umplerii golurilor biografiei scriitorului. Lăsând de o parte atâtea alte argumente, nu fără părere de rău, nu îmi îngădui să nu semnalez unul, la care Dorina Grăsoiu ține, fiind propria-i descoperire. Este vorba de traducerea de către Caragiale a unui text despre Giosué Carducci, semnat de Edouard Rod, publicat în "Nouvelle Revue". Insistând asupra întâietății acestei traduceri "asupra tuturor
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
haruri stilistice care multora le vor fi părând misterioase. Într-adevăr, e de ajuns să recitim câteva pasaje, pentru a simți că Cervantes nu era stilist...și că destinele lui Don Quijote și Sancho Panza îl interesau prea mult ca să-și îngăduie a se lăsa distras de propria sa voce..." Borges citează în continuare câțiva comentatori printre care și pe severul Grousac: Dacă ar fi - scrie acesta - să descriem lucrurile așa cum sunt, ar trebui să mărturisim că o bună jumătate a operei
Pagina "perfectă" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14199_a_15524]
-
distrugă în lunga ei viață. Dar cea mai surprinzătoare și tot începînd de atunci și cea mai greu de bănuit virtute stătea în talentul nemaipomenit cu care izbutea să-și ascundă extraordinara tărie de caracter: un Leu perfect. Asta îi îngăduise să statornicească o putere matriarhală a cărei dominație ajungea pînă la rudele cele mai îndepărtate din locurile la care nici nu te-ai fi gîndit, ca un sitem planetar mînuit de ea din bucătărie, cu un firicel de glas și
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
țin de o tristă realitate. Nu, altceva te face să visezi la groaza scriitorului de o agresiune diafană. Nu tulbura, oare, suavul parfum insinuant, singurul miros de bună mireasmă spirituală pe care, învăluit în fumigațiile din peștera lui, și-l îngăduia pustnicul?...". Evident, speculația asupra demoniei sfîrșitului de ciclu istoric reflectat în opera lui Beckett devine, pe asemenea coordonate, deja previzibilă. Cu o acribie integratoare, eseistul își inaugurează considerațiile pornind de la Thomas Mann (paragraf al unei "istorii estetice a Diavolului"): "Diavolul
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
mensonge de Ante Ciliga, L'Ecole des dictateurs de Ignazio Silone sau Les Sources et le sens du communisme russe de Nikolai Berdiaev (toate în 1938) - sunt prea marcați de războiul din Spania și de ascensiunea hitlerismului pentru a mai îngădui o modificare radicală a modului de raportare a Occidentului la URSS. Și apoi, mărturia involuntar trucată a unor intelectuali de talie internațională, precum Romain Rolland, Henri Barbusse, G.B. Shaw ori Nikos Kazantzakis avea încă suficientă rezonanță pentru a pune "accesele
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
Anei Blandiana - cu motanul Arpagic - a fost pentru prima dată când cenzura și-a întins aripile și asupra literaturii pentru copii. - Și mai ziceți că trăiam într-un climat "relativ opresiv"! - Excesul, dorința de a face mai mult decât era îngăduit avea o latură negativă dacă erau forțate lucrurile. Din pricina acestei laturi negative a suferit Mircea Sântimbreanu, dar și alții, fiind lovite uneori cărți importante. Spre exemplu, cum era să se spună că țăranii români miros, că nu se spală? Era
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
puterii, era una dintre tot mai puținele care aduc pe micul ecran reprezentanți ai opoziției și comentatori independenți pentru a discuta despre chestiunile importante ale politicii la zi. Cronicarul îndrăznește să afirme că pentru televiziunile comerciale centrale faptul că-și îngăduie sau nu o emisiune realizată de Stelian Tănase e un simptom de independență. Nu ne permitem să facem speculații asupra diferenței de viziune politică între actualul director al Realității tv și dl Tănase, dar între Vectorul Cristoiu și emisiunea dlui
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14297_a_15622]
-
culturale. Păstrînd materia cît mai aproape de forma ei originară, cei cinci sculptori au transferat asupra ei nu atît voința lor imperativă, cît o profundă știință a dialogului și o solidă cultură a statuarului. 2001 sau structurarea instituțională De data aceasta, îngăduindu-și o derogare de la regulile instituite în edițiile trecute, n-au mai participat cinci sculptori, ci doar patru: Mircea Bochiș, Ioan Marchiș, Mircea Roman, venit special din Anglia, și Vasili Djabrailov din Ucraina. Ca element de noutate imediată, marmura n-
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
în pajiștea de la izvor, puneau o pată de lumină în desișul de nepătruns al codrului, ori numele păsărilor, ce treceau în zbor pe lângă noi înveselindu-ne cu trilurile lor. Pe măsură ce suiam, se descoperea tot mai clar larga perspectivă a muntelui, îngăduind privirii să se piardă în zările albastre. Transparența desăvârșită a zilei era din ce în ce mai evidentă cu cât urcam mai sus, unde se deschideau plaiurile tot mai întinse, se vedeau crestele albicioase ale munților, petele albăstrui ale pădurilor, văile verzi, panglica râului
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
lui Horea, și dacă n-au nici un dubiu în privința autenticității lui. Faptul de a fi fost rostit în cadrul Lojii masonice vieneze arată că Horea nu mai era nici ucenic, nici calfă, avînd gradul III, căci altfel n-ar fi fost îngăduit să vorbească. Textul din Litere nu e absolut impecabil retranscris în română (de pildă, prepoziția de nu era rostită de Horea die, ci ghe, ca în Ardeal), dar merită să fie citit. Limba română vorbită în ultima parte a secolului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15037_a_16362]
-
altora, în bloc. Dacă te-ar lăsa să acționezi, dacă n-ar fi blestematele tale de scrupule și abominabilii lor polițai, știi mai bine ca mine ce ai face, poate ai fi chiar surprins s-o descoperi. Nu ți se îngăduie însă decât festinul succedaneelor, crimele altora, groaza de la cinema, războaiele pe care nu le-ai purtat, inundațiile și taifunurile. Cred că pot să-ți ofer un joc nespus mai important. Eu nu vând fericire, eu dau înțelepciune. O înțelepciune bine
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
adevăratul gust al vieții. Vei cunoaște teama și deznădejdea, bucuria și pasiunea. Lucrurile vor căpăta o intensitate crescândă, gustul apei va fi tot mai viu, lumea îți va aparține din ce în ce mai mult. Iată un program asupra căruia merită să reflectezi. Ar îngădui celelalte vreodată ceea ce-ți dau eu? În privința celorlalți, ei vor goli locul. Gândește-te la cei pe care-i detești și care sunt numeroși. Gândește-te la toate capetele dezagreabile pe care vei evita să le mai vezi, la
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
treze și fără de margini". Își situează cu bonomie eseurile sub egida lui Hermes, zeul care "se implică"în foarte multe: "își consumă energia și își roade sandalele pentru alții. În timp ce aceia se procopsesc, el se risipește. Rolul său nu-i îngăduie să ia pildă nici de la furnici, nici de la veverițe sau hîrciogi". Miscellanea d-sale, în fruntea căreia apar astfel de explicații și care dorește a trasa "o acoladă între viață și literatură", se sustrage cu grație calității critice (deși o
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
O imagine din care afirmațiile ori contestațiile izvorăsc ca dintr-un centru și a cărei analiză se impune, prin urmare, ca o premisă a înțelegerii lor. La antipodul calomniei impenitente a lui Barthes, diaristul nostru dovedește inteligența egotistă ce-i îngăduie a propune o coerență a discursului, răsfrîngînd o individualitate morală intrinsecă. I se potrivesc de minune vorbele prin care-l circumscrie pe Cioran, model pe care-l hărțuiește de bunăseamă spre a se sustrage fascinației ce o exercită asupră-i
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
sa un efort), demersul eseistului e bucuros congruent cu umbra lui dubitativă, dacă nu de-a dreptul negativă. "Vinovat fără vină", Livius Ciocârlie își inventează la tot pasul felurite obstrucții, ezitări, impedimente mai mult sau mai puțin insurmontabile, care-i îngăduie a-și plăsmui un "personaj". Unul desigur impur, care nu poate ocoli, după cum are grijă a ne informa, infidelitatea, risipa, dezorientarea, în ultimă instanță "neadevărul", dar absolutoriu prin coerență, prin verosimilitate. E o idealizare în răspăr, cu miză estetică: "De la
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
regal, pe care aveau dreptul de a-l alege singuri (cum singuri aveau dreptul să-și aleagă și preoții). Cu toate că aveau de plătit 500 de mărci de argint anual și 500 de oșteni pentru expedițiile regale, faptul că le era îngăduit să se judece singuri (la judecata regală ajungând doar cazurile nerezolvate local) și că aveau dreptul să folosească pădurile și apele (a căror exploatare aparținea de drept regelui) le-a dat de la început un avânt economic și politic remarcabil. Dialectele
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
o mie de ori: "Destul! Nu vă mai esclafați"". Gestul de ușoară ridicare a capului îi punea în lumină arcada orbitală frumos tăiată; la peste 90 de ani cîți avea cînd murise linia își păstrase aceeași eleganță. Pe cît îi îngăduiseră vîrsta și boala, părea să fi rămas o femeie frumoasă pînă în clipa din urmă. În capela de la Bellu venise puțină lume; din partea Uniunii Scriitorilor parcă numai Traian Iancu, însoțitorul unei jerbe bogate; de la Teatrul Național "I.L. Caragiale" nici o figură
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
Tot orizontul este o/ cortină pe care se proiectează mesaje" (Lui Radu Săplăcan). George Vulturescu face astfel figura unui civilizator al Nordului. Dar totul nu e decît un joc. În fond, moartea mitologiei pe care o reflectă poetul nostru nu îngăduie nici o iluzie eliberatoare, neputîndu-se opri la nici o soluție, amestecîndu-le pe toate aidoma cărților de joc, spre a extrage, aleatoriu, cîte una. Atît tenebrele, cît și lumina nu sînt decît relativități, fețe alternative ale hazardului. Măduva absolutului, incognoscibilă, nu se află
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
le distruge cu sete, ca o întrupare a absurdului atotputernic, așezat deasupra zeilor. E o antidivinitate. În asemenea circumstanțe, Nordul nu e decît o aspirație bovarică. Aspirația unui eu ce-i înscenează o mitologie suspect sofisticată, de-o vacuitate care îngăduie o combinatorie de forme și nuanțe deschisă spre infinit. Direcția dominantă e, firește, cea declinantă, cinic devalorizatoare. Fabulosul depreciat e ca o plastilină din care mîna blazată a meșterului modelează figuri de-o eterogenie caracteristică, întrucît nu omogenitatea, unitatea viziunii
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]