811 matches
-
ați comandat voi. Asta ați plătit, asta ați băut și basta! Ințelegând păcăleala, cei din jur au izbucnit în hohote de râs nestăpânit... Multe îți mai trec prin cap, Dumitre. Asta i-ai șoptit tu lui Costache? a reușit să îngaime Pâcu, printre hohotele de râs răgușit. Doar nu era să strig în gura mare: „Costache! Ia fă tu rachiul cela pentru Alecu și Gheorghe să aibă gust de gază!” Că atunci cine mai râdea? Si, la urma-urmei, de ce ai cap
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
s-au mișcat din loc. Am cântat răzbit, în timp ce corzile pocneau una după alta. Când mâinile îmi erau înghețate, l-am îndemnat din nou pe Goguță. „Cântă, băiete, pe o coardă, că eu nu mai pot”...O încercat el să îngaime ceva, dar nu ieșea nimic. „Hai să tăcem, să vedem ce vor face jivinele” - am spus eu” Ajuns aici cu povestea, Pâcu s-a oprit să-și îndese tutunul în lulea. Era foarte preocupat de această treabă, încât nici n-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe care abia se mai țineau zdrențele fără culoare,care cu greu reușeau să-i acopere goliciunea. Prin găurile opincilor i se vedeau călcâiele crăpate și sângerânde... Petrache și-a încordat privirea, cercetându-l pe străin. Într-un târziu, a îngăimat, abia șoptit, fără siguranță, către femeie: Didină, aista-i Costăchel! Doamne! a apucat să rosteacă femeia, ducându-și mâna la gură. În clipa următoare, Petrache a sărit din căruță și s-a aruncat de gâtul lui Costăchel. Costăcheleee! Te-ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mulțime: Așa-i! Așa-i!... Fruntea grea de ani a lui badea Costache s-a plecat involuntar și ochii au fixat un punct de lângă vârful opincilor sale... Un gând greu ca un bolovan îi apăsa creierul și fără voie a îngăimat -în șoaptă - ca un oftat: „Iartă-mă, Costăchele, băiatul tatii!” Nici nu se veștejise perla primei lacrimi și alta îi urmă... Era lacrima părerii de rău pe care o purta în suflet de o viață... Omătul devenise greu de apă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a grăit Costăchel de cum a intrat în odaie. Bătrânul ședea întins pe laiță, cu ochii închiși. Răsufla greu. Slăbise mult în ultima vreme. Arăta ca un Crist încărunțit. La întrebarea lui Costăchel a întredeschis ochii, dar nu a reușit să îngaime măcar un cuvânt. A întors anevoie doar privirea ștearsă spre cei care ședeau la căpătâiul lui. De dimineață șade nemișcat și nu o scos o vorbă. Doar se uită la noi, așa ca din altă lume, și oftează cu răsuflare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de supărare. Tu nu știi unde-i perceptorul? Unde stă la ora asta? a izbucnit Costăchel într-un târziu. Când să iasă, goarza a dat nas în nas cu Petrache, care tocmai intra. Să trăiți... Vă rog să mă... a îngăimat goarza, în timp ce Petrache a intrat râzând la primar: Ce i-ai făcut bietului om de-i așa speriat? Lui nu i-am făcut nimic, dar ție tare ți-aș arde una. M ai lăsat să fierb o zi întreagă. N-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vorbea în neștire Măriuca. A trecut destulă vreme până Costăchel a arătat că înțelege ce-i cu el. A pus o palmă pe mâna Măriucăi, încercând s-o mângâie. În clipa următoare, mâna i-a căzut, vlăguită... Apăă! Apăăă! a îngăimat cu mare trudă Costăchel. Tăchel a alergat să-i aducă apă... După ce și-a răcorit gura, buzele arse au șoptit abia auzit. Nuu plâângee... Măriuucăă... Nuuu... Petrache parcă uitase de durerea lui din umăr și se ocupa de Costăchel ca
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bandulieră. Mergeau dondănind ceva în rusește... „Ăștia-s grăniceri. Norocul nostru că nu au și un câine cu ei, cum li-i obiceiul... Eram pirduți!” - a grăit Filip, în timp ce eu abia mai respiram. Când s-au depărtat, am reușit să îngaim: „La multe ne-am gândit noi, numai că vom avea de trecut și granițe nu ne-o dus gândul” Pe nesimțite am ajuns într-o zonă cu pământ lucrat. Se simțea satul pe aproape. Cum să te apropii însă? Acum
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pușca în cumpănire... Lasă-l! Că altfel te... N-a terminat ce avea de gând să spună, pentru că Petrache și Costăchel i-au întors spatele, urcând în cerdac. Gâfâind, Daurel i-a ajuns din urmă pe ceilalți... Cu greu a îngăimat: Ați văzut? Dacă nu era tovarășu’ milițian mă omora chiaburu’ ista!... Înserare de iarnă, cu scrâșnet de omăt înghețat sub tălpi. Un soare cu nasul roșu dispărea dincolo de Ponoare, zâmbind într-un dinte... Costăchel tocmai pusese mâna pe clanța ușii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
care îl așteaptă și efectiv, nu poate. Nu stai și tu câteva ore, îi spuse mama lui, am mai fi vorbit, ne-am fi sfătuit în unele probleme... Nu ne-ai spus ce mai face Doina și Beatrice?... Bine, bine, îngăimă el fără convingere, fiecare cu treburile lui: Doina cu farmacia, fata cu școala... Suntem copleșiți de problemele de serviciu, care apar zilnic. Mai luați-vă și voi un concediu. Poate ar trebui să veniți cu toții la toamnă, să mai stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și o pâine pentru câini. Se așeza pe prispă, Îi mângâia pe fiecare În parte, le rupea câte o bucată de pâine și Începea să le povestească tot felul de lucruri, Într-o limbă destul de „Împleticită”... Ce importanță avea ce Îngăima! Câinii dădeau bucuroși din coadă și se cuibăreau În brațele ei. Să tot stai pe prispa de lut, care era proaspăt lipită cu un amestec de balegă de cal și pământ galben. Pe alocuri erau niște gropi făcute de aceste
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
arăt că sunt foarte hotărâtă să nu renunț la visul meu. Mama a avut o tresărire ( poate mai mult de atât), nevenindu-i să creadă că sunt În stare de un asemenea gest, și, lividă la față, se chinuia să Îngaime: “Să văd ce pot face, să caut, să rog pe cineva să mă ajute”. Și așa, bătând la mai multe uși, am reușit să mă Înscriu la Liceul industrial nr. 3 din orașul B. Anii de liceu... anii de liceu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sacou, era o toamnă superbă, cu un soare blând, el se bucura de natură, de haine frumoase și de o femeie nemaipomenită. Se va bucura din plin, atât cât va fi posibil. O nouă atingere timidă îl făcu atent. "Tovarășe, îngăimă unul de lângă el, nici nu se mai obosea să le memoreze numele ori funcția, tovarășe inspector, cum vi se par realizările noastre?" Acesta se trezi și răcni la ei: "Ca un rahat, ca un mare rahat". Șeful institutului intră cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
demnă de condamnat! - Nici eu... nu cred! - Așa e! Și ceea ce este și mai grav, nici nu și amintea bine numele țigăncii, din ce șatră făcea parte. - Nu ți-a dat nici un indiciu cât de cât plauzibil? - A încercat să îngaime ceva. Nu știu cât pot conta pe cele spuse, cât de verosimile au fost mărturiile ei. Nu avem însă altceva de făcut decât să ne agățăm de firul acesta, deși e atât de subțire!... - Ce nenorocire, ce nenorocire, Ina, ce nenorocire! Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un desen nevinovat de copii. Ia uitați-vă, băi, n-are puță!, zise Goanță amuzat și râse prostește, uitând parcă pentru moment ce era cu el acolo. Dar nimeni nu-l luă În seamă. Nu putem să-l lăsăm aici, Îngăimă Libelula... Trebuie să facem ceva. Cred că e mort! Mi-am lipit urechea de pieptul său. Mirosea a iarbă și a ceva ars. Nu distingeam niciun sunet. Doar tăietura aceea adâncă și neagră, cu puțină apă În ea, mă Înspăimânta
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-i oferi buchetul de trandafiri. - Ce frumoși sunt, Alex! Cred că ai dat o grămadă de bani pe ei! - Și nu merită!? Sunt tată, spuse el mândru. Veni și mama lângă fiica ei și cu lacrimi în ochi, reuși să îngaime câteva cuvinte, deși i se părură a nu fi cele mai potrivite în asemenea momente: - Fata mea, fata mea, sunt fericită că ai trecut și hopul acesta! În spatele lor stătea Olga, vădit preocupată să-i scoată cât mai repede din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pe alte planuri, mereu cu gândul de a o scoate pe Olga din starea aceasta marcată de deznădejde. - Spune-mi, ce ai mai făcut în ultimul timp, ce ți fac copiii? Olga avu o clipă de rătăcire, dar reuși să îngaime: - Care copii, nu știi, parcă ți-am scris, Petrișor, a avut un accident chiar în incinta spitalului. O asistentă neglijentă a lăsat liber căruțul în capul scărilor stând la taifas cu alta și bietul de el s-a prăvălit de la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
epavă, o prinse de umeri și începu să o zguduie, repetând fără încetare, aproape țipând: spune-mi, Olga, spune-mi tot, tot... spune-mi ce ai făcut, spune-mi!? Cu ultimele puteri, cu vocea gâtuită, Olga abia mai putu să îngaime câteva cuvinte: - Țiganca era vecină cu patul tău, nici ea n-a știut și nici acum nu știe. Îți dai seama, Ina, dacă aflau șătrarii, cu siguranță m-ar fi ucis, știi cât țin ei la copii!... Am riscat, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sprâncenele. Intui ce vrea dânsa. Nu apucă să se ridice de pe fotoliu. Ea sări deasupra lui ca o pisică sălbatică. Îi cuprinse burta între genunchi. Cu unghiile începuse a-i crâmpoțâ obrajii. El se vârcoli, zbătându-se să scape, și îngăimând vorbe neînțelese, de implorare. Ea nu ceda. Îl ghigosea, și-l zgârâia. și-l lovea, cu genunchii, în burtă, nepermițându-i să scape din strânsoarea lor.și distrugerea feței cu unghiile sale mărunte și tăioase ca niște lame foarte mici
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
atâta putere, încât, ea, gemu: he! nebunule, că o să pătrunzi cu totul în mine. Nu chiar, nu te teme. și se opinti din nou. Apoi se liniști. De fapt, se liniștiră amândoi. Căzură, unul lângă altul, osteniți, după care ea îngăimă: Vezi? Numai pentru inaugurare, și, acest sfânt pat, face banii pe care i-am plătit pentru el! Ai văzut, unde ne era leacul? Am văzut. și am simțit. Acum, te rog, taci, și lasă-mă să mă liniștesc, și să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
eu, plin de amabilitate. "A, nuuu, nu-nu-nu! Am venit că mi-am uitat dă ieri termosu' cu apă sfințită", minți ea cu o naturalețe remarcabilă. "Apă sfințită adusă de la mânăstire de doamna Ivenița?" Se uită la mine cu figură interzisă, îngăimând: "Da, de la coana Ivenița...". " Nu v-am băut-o și pe asta, cum am făcut săptămâna trecută. Îmi cer scuze! Habar n-aveam, pe atunci, despre ce e vorba.", am făcut eu cu nonșalanță, în timp ce-mi îmbrăcam canadiana
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
zăbovit, cu gândurile răvășite și cu privirea alergând după Măriuța, care s-a apucat să strângă blidele de pe masă. Când a trecut pe lângă ea, i-a șoptit „noapte bună, Măriuță” și a ieșit urmărit de oftatul femeii, care abia a îngăimat: „mulțămesc”... Pâcu, care - prefăcut - s-a aplecat chipurile să ridice ceva de jos, s-a îndreptat din șale taman când Hliboceanu trecea pe lângă el... Vasilică, băiatul moșului! Ascult, moș Pâcule! Fii cu băgare de seamă, că se vede. Se vede
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
am scâncit fără vlagă. „Ce are calul? Nu vrea să meargă?” „Nuuu...Nu poate să meargă” - am răspuns eu abia ținându-mi plânsul. Mama a alergat repede, să vadă ce-i. Când a dat cu ochii de pieptul calului, a îngăimat: „Săracul cal! Ce nenorocire! Adu căpăstrul cu zăbală, ca să-l putem ține, pentru că trebuie să-i coasem bucățile de carne...Altfel nu se mai prind niciodată”. Când am auzit așa ceva, am înlemnit! „Cum? Să-l coase?!” „Du-te fuguța, că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Nu oprim. Am să intru, să-i spun lui Costache că diseară sosim în ospeție. Nu zăbovesc mai mult de o minută. Până n-o apuca să treacă măcar un ceas din ziua de mâine, Hliboceanu vine fără greș - a îngăimat în surdină Pavel Puicuță, în râsul celor din preajmă. Nu te lua pe gânduri, Pavele că tot în săptămâna asta se întoarce - a pus paie pe foc Ion Cotman cel tăcut... Costacheee! Costacheee! Ia fă-te-ncoa’! - a strigat Hliboceanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ei că îi vom ierta, ferita Sfântului!” S-a apucat apoi să-i înfășoare capul cu pânza pregătită. Fâșia albă scotea și mai mult în evidență frumusețea bărbătească a chipului lui Hliboceanu. În timp ce își admira opera, buzele lui Hliboceanu au îngăimat un singur cuvânt: „Apăăă!” Cotman a luat de pe masă ulcica cu apă, i-a ridicat cu grijă capul și i-a umezit doar buzele. A repetat aceasta de mai multe ori... „Așa, băiete. Acum să ne învelim gospodărește, ca să ne
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]