897 matches
-
băgat locotinentu pă ordonanța lui după medalie, în locu meu. Medalie de argint, că am pușcat eu airoplanu...” „Mă-ntreabă Valea unde mă tot duc, / Fără opinci și fără șapcă sură, / De nu aud cum frunzele de nuc / Se sparg îngălbenite în poarta de la șură... Mă tot afund în Valea mea natală, / Cu hrean istoric răscolit de sape”... „... ehei, Soldatule, îmi pare rău, e timpul să oftezi adânc și dulce; pauza de instrucție a trecut...” Referință Bibliografică: Salamandrofobie și emoția locomotivei
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 by http://confluente.ro/Salamandrofobie_si_emotia_locomotivei_la_ceapa_din_vecini.html [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
sunt frunze multicolore, o splendoare ... și frunze verzi, care se uită mirate la cele galbene, portocalii și ruginii și se întreabă: așa ajungem și noi? -Și cum ajung? Toate frunzele își schimbă culoarea? -Legea naturii, mică prințesă ... toate frunzele se îngălbenesc după o vreme, mai repede sau mai târziu ... unele luptă cu timpul și le reușește, se mențin fragede mai multă vreme, altele se uită cu invidie, cu durere și se lasă purtate de vânt o vreme, ca să fie așezate cu
LECŢII DE VIAŢĂ PENTRU PRINŢESĂ CE ÎNSEAMNĂ CULORILE, ÎNVĂŢĂTORULE? PARTEA II. de SUZANA DEAC în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Lectii_de_viata_pentru_printesa_ce_inseamna_culorile_invatatorule_partea_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/357410_a_358739]
-
nr. 1762 din 28 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ați observat vreodată frunza cum își înverzește-nfățișarea? cum se înalță spre lumină, cum o-nvinețește floarea? cum se dedică, în suspine, hrănirii frumuseții pure și, la sfârșit, își dă suflarea, îngălbenindu-se-n pădure? Ați mirosit vreodată frunza și verdelui i-ați dat o șansă? cu mâini de catifea-n natură, ați mângâiat a ei neșansă? i-ați simțit fotosineza, i-ați auzit cântecul molcom ați dat ochilor speranța că-n
FRUNZA TOAMNEI de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1446019968.html [Corola-blog/BlogPost/344819_a_346148]
-
care o așternea jos, pe iarba din curte pentru cei mari, iar la poartă, pentru copii. Pe lângă, de o parte și de alta, punea niște lemne lungi, pe care ne așezam ca să nu stăm direct pe pământ.Pe pânza aceea, îngălbenită de vreme și pătată de resturi de mâncare, așeza linguri de lemn, boboroade făcute în cuptorul din mijlocul curții și bucăți de mămăligă caldă. Apoi, aduceau femeile casei, străchini pline cu mâncare, după cum era făcută pomenirea, de dulce ori de
TURNICA ....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1497263432.html [Corola-blog/BlogPost/376868_a_378197]
-
Noaptea și picătura de ceară i-au adus aminte Edwinei de ceva îndepărtat ... S-a întâmplat cu puțin timp în urmă. O picătură de ceară a scrijelit ființa Edwinei într-o dimineață răcoroasă de toamnă. A căzut ca o frunză îngălbenită de vreme la ea în suflet. Era atâta de firavă însă acestă fragilitate pârjolea fără milă fiecare colțișor al făpturii. A sângerat toată ființa ei sub povara primei arsuri. S-a revoltat pe îndrăzneala picăturii de ceară. După prima picătură
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1422864904.html [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
criminal-comunist, volume de poezie cu tiraje de zeci de mii de exemplare. Era posibil ca poezia să aibă la fel de mult public cât teoria lui Galois.Practic volumele nu erau citite decât de o mână de iubitori de poezie.Restul volumelor îngălbeneau în biblioteci sau mai târziu ajungeau la DCA. Cine pretinde mai mult de o mână de cititori avizați, interesați sau documentați pentru un anumit demers liric- trebuie întors la Heisod, spre o mai dreaptă meditare asupra rosturilor poeziei.În acest
AUTORITATEA VALORII CULTURALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 by http://confluente.ro/Autoritatea_valorii_culturale_al_florin_tene_1336541459.html [Corola-blog/BlogPost/358623_a_359952]
-
tu, Caii verzi închiși, tatoo. Nave fantomă bântuie prin sufletele noastre, Uneori nici nu le vedem, Unii pleacă, se-ntâmplă, cu ambulanța, Alții cu un Boeing păgubos. Ca zăpada de primăvară ne topim, Vom lăsa ghioceii în urmă? Fotografiile se-ngălbenesc, unele Se regăsesc la gunoi. Îți vorbesc, micul cenotaf din lemn brun, Emoția se desprinde din umbre, există? Inelul de aur se schimbă în fier, apoi în rugină. Cascadele păstrează un secret în ciuda monotoniei, La fel, unele poeme, ascund o
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Bavaria_boris_mehr_1391323879.html [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
să-ți fur o carte. Nave fantomă bântuie prin sufletele noastre, Uneori nici nu le vedem, Unii pleacă, se-ntâmplă, cu ambulanța, Alții cu un Boeing păgubos. Ca zăpada de primăvară ne topim, Vom lăsa ghioceii în urmă? Fotografiile se-ngălbenesc, unele Se regăsesc la gunoi. Îți vorbesc, micul cenotaf din lemn brun, Emoția se desprinde din umbre, există? Inelul de aur se schimbă în fier, apoi în rugină. Cascadele păstrează un secret în ciuda monotoniei, La fel, unele poeme, ascund o
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Bavaria_boris_mehr_1391323879.html [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
de vreo zece stânjeni deasupra dealului din față, și începuse să încălzească pământul ca-n luna lui cuptor. Nu se mai putea munci în câmp de pe la sfârșitul lui iunie: de când au înțărcat ploiile, zicea el. Recolta era compromisă. Porumbii se îngălbeniseră ca sânzâienele, și așteptau să fie tăiați, făcuți snopi și puși în fânărie pentru vite. Bruma de grâu ce se făcuse, nu le ajungea bieților oameni nici măcar pentru câteva luni. Norii se răsuceau cocoloașe-cocoloașe, ca niște funii mari: când alburii
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
șoseaua șerpuia, într-o armonizare perfectă cu natura, ba printre dealuri cu vegetație mediteraneană în plină expansiune - tăiate pe alocuri de spațiul de rulare, astfel încât puteai vedea stratificarea rocilor ce le formează într-o așezare cuminte, de file de ceaslov îngălbenite de vreme, ba pe malul mării, nesfârșita întindere albastră care-și zbuciuma dorurile într-un dans sălbatic cu malurile stâncoase, abrupte și pline de misterele trecutului. Istoria și legenda își dau mâna peste tot în Cipru, indiferent în ce parte
PAFOS de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_cipru_8_pafos_georgeta_resteman_1340498061.html [Corola-blog/BlogPost/358344_a_359673]
-
se descotorosească de multe dintre lucrurile care îi aparținuseră pictorului. Începuse să scotocească peste tot și să se debaraseze de amintirile care îi produceau tristețe. Îmbrăcămintea le-a împărțit-o săracilor, câteva obiecte de mobilier au fost înlocuite, iar cărțile îngălbenite din bibliotecă aveau să fie transferate în podul casei. Făcea acest lucru cu meticulozitate în timpul liber pentru a da o nouă notă locuinței. Acum profita de timpul rămas până la întoarcerea lui Bogdan acasă și continua să golească un întreg raft
PROMISIUNEA DE JOI (XXII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_xxii_gina_zaharia_1374778631.html [Corola-blog/BlogPost/340520_a_341849]
-
DE ANI DE LA MIȘELESCU-I SFÂRȘIT Autor: Liviu Gogu Publicat în: Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015 Toate Articolele Autorului Cine și-a plimbat măcar odată privirea peste filele marii cărți a istoriei neamului românesc, fie ele scorojite și îngălbenite de vreme, fie încă proaspete, lucioase și mirosind intens a contemporaneitate, n-are cum să nu înțeleagă un fapt evident și anume că, indiferent cine au fost cei care au avut interese pe aceste meleaguri - de oriunde ar fi venit
IOAN-VODĂ CEL VITEAZ – 440 DE ANI DE LA MIŞELESCU-I SFÂRŞIT de LIVIU GOGU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 by http://confluente.ro/liviu_gogu_1425309961.html [Corola-blog/BlogPost/360699_a_362028]
-
compus din linii și stații înțesate de oameni și vehicule s-a așternut încet uitarea. Și totuși... uneori, dintr-un joc neștiut al hazardului, cercetătorului pornit să studieze documentele dintr-o arhivă militară i se așterne sub priviri o filă îngălbenită de ani, ce se întâmplă să conțină tocmai un raport ce scoate la lumină câteva date despre pagubele și victimele pe care atacul bombardierelor americane le-a produs în complexul feroviar Ploiești. Cel ce are norocul necesar pentru a putea
1 August 1943 – Un „Val Nimicitor” loveşte complexul feroviar Ploiești! by http://uzp.org.ro/1-august-1943-un-val-nimicitor-loveste-complexul-feroviar-ploiesti/ [Corola-blog/BlogPost/94060_a_95352]
-
din mine chiar un giuvaier de cuvânt sau o sumă de gânduri. Răsfoind propriile pagini peste care în timp s-a așezat câteodată uitarea, lunec spre meditație și port cu mine cea mai fascinantă armă: amintirea. Căci, filă cu filă, îngălbenite de timpul nemilos, eu iau cu mine nemurirea și nimeni nu-mi poate spune că acele fășii ale trecutului nu se pierd, din moment ce cu aripi de hârtie îmi baz prezentul. Cred că aș părea puțin narcisist, dar îmi iubesc particulele
POVESTEA UNUI JURNAL. MIE ÎNSUMI ŞI NIMĂNUI ALTCUIVA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 by http://confluente.ro/Povestea_unui_jurnal_mie_insumi_si_ni_cristea_aurora_1342351006.html [Corola-blog/BlogPost/348318_a_349647]
-
au nimic în comun cu dorința de carne. Doar cu întregul înțeles altfel. Crescut altfel. Văzut altfel. -Om, aici nu mai suntem carne. Suntem doar albastru din albastrul unei inimi comune. Ești prea tânăr oare? -Sufletul meu are viețile lui îngălbenite pe hârtiile timpului. -Timpul nu mai există om. L-am zidit într-o clepsidră să curgă mereu în același sens. -Carnea încearcă tinerețea. Tu ești doar un ucigaș de timp. Un prădător de negru. -Este adevărat ceea ce grăiești om. Dar
ÎNFLORESC GLAS CULORILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Infloresc_glas_culorilor.html [Corola-blog/BlogPost/367157_a_368486]
-
ce pui de găină scosei de la clocitoare! E cât curcile, bă! Ete, să fiu al dracului cu cine nu mă crede, că eu nu mă jur degeaba! E!... uite cu asta îmi luă mințile și zisei: -Hai bă, nu mă-ngălbeni! Ia, arată-mi și mie unul! Fugi într-o baracă și se-ntoarse cu o minune mică și pufoasă, alb gălbuie, cam cât pumnul, așa, care piuia din toți rărunchii, și zice: -Mă crezi, nu mă crezi, e ieșit de
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1445845505.html [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > OCTOMBRIE Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1739 din 05 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului E iarăși octombrie! Iarăși au îngălbenit de rușine jumătate din frunzele verii și de dor jumătate din inima mea; o frunză galbenă, o frunză verde și fluierul ciobanului împletind o notă de pe pământ cu o notă din Rai. E iarăși octombrie! Iarăși se zgribulesc stelele pe
OCTOMBRIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1444052285.html [Corola-blog/BlogPost/347154_a_348483]
-
înainte-mi Cu steaguri fâlfâind în vânt Oști vin în urma lor licărind în ochii osteniți ai ostașilor bucuria victoriei Îmi pierd răsuflarea apoi totul se topește într-o mare de ceață a istoriei. Rămân încremenit Și singur Ca un chip îngălbenit Într-o ramă dintr-un ev aburit Puști ruginite, Pumnale ciobite, Săbii îndoite, Care de luptă părăsite Mă urmărește o ceată de năluci, Urme ale unor vremi Puse pe butuci. ----------------------------- Harry ROSS Israel, decembrie 2015 Referință Bibliografică: Harry ROSS - NĂLUCIRI
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 by http://confluente.ro/harry_ross_1451373066.html [Corola-blog/BlogPost/365870_a_367199]
-
proză scurtă și un album de artă. A făcut grafică de carte , la peste 25 de cărți. 43 de expoziții personale în țară și străinătate și peste 130 expoziții de grup. ,, sunt Dunărea ( de la Brăila) / cu lacrima albastră / și Bărăganul / îngălbenit de soare, /sunt vântul adiat / al florii din fereastră / balada pământului / cântată pe-nserare. Al-Chalabi Hedir ; Este o poetesă cu 3 publicații editoriale, dornică de a trăi veșnic până când îi va pieri curiozitatea de a decoji cuvinte...precum o spune
HAI HUI, PRINTRE CUVINTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 by http://confluente.ro/Hai_hui_printre_cuvinte_constanta_abalasei_donosa_1360590419.html [Corola-blog/BlogPost/351867_a_353196]
-
cu ochii de Andrada, a scăpat și vărsat tot zarzavatul de pe fundul de tocat ce-l ținea în mână, pregătit tocmai să-l pună în oala cu supă ce fierbea de zor pe aragaz. Mâna îi tremura puternic, s-a îngălbenit la față și simțea că nu mai are aer. O mână ca o ghiară și cu o forță puternică îi strângea inima, parcă oprind-o. Se sprijini repede de mobila de bucătărie să nu cadă. Deschise robinetul si umplu un
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405430516.html [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Poem final pe frunze de arțar ... < ... zâmbetul tău - o frunză memoriei furată ...> Tremură în cădere frunzele arțarului din fața ferestrei mele, tremură, plâng și se duc îngălbenite în tăcerea singulară, în lumea Uitării de unde nimeni nu știe nimic. Rând pe rând, pe șoaptele vântului Timp, vor pleca toate. Inconștiența face să palpite ultimele lor clipe de vrajă, freamată, dansează, plutesc agățate firav de firul subțire de viață
POEM FINAL PE FRUNZE DE ARŢAR ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Poem_final_pe_frunze_de_artar_irina_lucia_mihalca_1327705846.html [Corola-blog/BlogPost/362145_a_363474]
-
un mic altar, pe care era așezată o carte. ,,Dacă asta nu e ceva interesant, atunci nu știu ce e.” își spuse Etrius. Se apropie cu pași mai siguri de carte. Avea un C mare pe copertă. Etrius o deschise. Filele erau îngălbenite dar pe ele Etrius putea distinge niște simboluri ciudate. Etrius cunoștea toate alfabetele lumii și majoritatea limbilor dar nu văzuse niciodată în viața lui astfel de simboluri. ,,Trebuie să fie un alfabet antic” gândi Etrius. ,,Și cum nimeni nu a
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 by http://confluente.ro/Castele_cap_iii_flavius_jebelean_1329406605.html [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
anotimp fără singurătate înfrunzit în primăvara cuvintelor. La ora dată ca întâlnire ruginiți de eomoție căutăm locul în care vor încolți semințele preaplinului și nu s-a întâmplat nimic. Geometria oaselor se pierde alte unghiuri se deschid ascuțite spre toamnele îngălbenite de invidie, iernile se anunță pe cai albi din care tu vei lipsi. Eu mă pregătesc de izolare-n cochilie îngropat ca un melc în zgura unui mileniu abia început. Referință Bibliografică: Îngropat ca un melc / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe
ÎNGROPAT CA UN MELC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 by http://confluente.ro/Llelu_nicolae_valareanu_1403474620.html [Corola-blog/BlogPost/349313_a_350642]
-
norul încărcat de istorie Răvașe pe norul de fum Pe primul scrie iluzie - nu ești Următorul e înflorit - nu ești de găsit Pe ultimul se înșira săruturi Și tot așa prin labirintul de cristal Mesajele pe nori apar, dispar Secolul îngălbenește sub hârtie de ziar Te plimbi copil desenând o minge în memorie Te odihnești moșneag savurând golul victoriei În poarta aducerilor aminte Eu caut pe firul Ariadnei Țesut din cuvinte Printre globulele tale îndrăgostite Sparte în cristale Iubirea, o filă
LABIRINTUL DE CRISTAL de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1442725632.html [Corola-blog/BlogPost/366184_a_367513]
-
pe o mașină de scris, cu un font vechi, necunoscut unui calculator modern. Textul a fost scanat în America, adus pe un disc în țară. A urmat culegerea lui cu grijă, de la un capăt la altul, unele pagini originale fuseseră îngălbenite de vreme sau erau presărate cu ștersături și corecturi de mână. Apoi, odată fixat, textul a fost îmbrăcat în haine noi, de sărbătoare, ca să-i stea cât mai bine, așa cum o face un slujitor al cuvântului care își cunoaște menirea
PREASFANTA TREIME. O SINGURA IUBIRE DE DORU LEVI ILIOI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 156 din 05 iunie 2011 by http://confluente.ro/_preasfanta_treime_o_singura_iubire_de_doru_levi_ilioi.html [Corola-blog/BlogPost/341574_a_342903]