257 matches
-
tot ce-a fost odată...de tot ce am trăit... De mine și de tine...de tot ce am iubit... De-ar fi să pleci...dar nu pleca...mai stai.. Când suntem împreună i-un colțișor de rai... Nu simți îngemănate cum inimile bat Și timpul se oprește din veșnicul tic-tac? Aș vrea... Aș vrea să fiu o adiere Să mă strecor în părul tău... S-aduc în arșiță răcoare Iar tu să știi că vântu-s eu... Aș vrea să fiu
POEMELE IUBIRII 2 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383560_a_384889]
-
DINTÂI Când sufletu-mi cu grijă se va stinge, În seara revărsării de făclii aprinse, Mă voi opri din mers, să văd cum ninge, Să văd, cum vraja iernii e ne-nvinsă; Catapeteasma gândurilor să se -ndrepte Înspre luminile cu flăcările -ngemănate, Rotindu-mi glasul, ca-ntr-un foc în pietre, Să îmi răpesc din inimă anonimatul. Să mă transpun în stingerea, ce arde, Și să aștept, admonestându-mi starea, Arzând, să văd, cum ninge cu rocade, În seara, ce mi-a
de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383009_a_384338]
-
să mai dăm o fugă până la Prislop, însă nu am mai făcut-o. Nu-i târziu nici acum, dar ...cu Părintele Vasile Prescure nu vom mai putea grăi decât în gând, sub mestecenii aceia magici, de acolo, de lângă mormântul său, îngemănat - în veșnicie - cu acela al Sfântului Ardealului: Arsenie Boca. Dumnezeu să-i lumineze! DAN LUPESCU Craiova, 13 decembrie 2015
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
Cu ziua ce de-odată în cădere Îmbată viața noastră cu povești. Dar marea curge ca o apă lină Într-un ocean de doruri sidefii Pe când povestea vieții e de vină Că ninge peste nopțile-argintii. Iar pe cărări se văd îngemănate Tălpile goale tropăind de zor Când peste gerul nopților surate Luna își scutură aripile în zbor. Și soarele se-nalță ca o floare În dimineți cu zorii cenușii Acolo unde doar clepsidra are Să se ciobească-n timpuri străvezii. Tu stai
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
aidoma ei, doar că ea nu putea fi Priska, chiar dacă avea Înfățișarea ei, tot nu putea fi ea. În cuget i se redeșteptă amintirea chipului ei, a Priskăi, cu o patimă dureroasă, doar că acum avea chipul a două femei Îngemănate, În timp, de amintirea sa Într-unul singur, Într-o deplină potriveală, căci trupul se zămislise din pulberea și cenușa a două amintiri, din lutul a două făpturi, din care visul sorbise doar un suflet, pe al ei. Iar cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
venituri ținutului. Tatăl Atei plantase crotoni - odogaci - de jur împrejurul proprietății, și aceștia creșteau într-o luxură de culori vesele și strălucitoare. Alcătuiau un adevărat gard de flăcări în jurul proprietății. În fața casei era un mango, iar la marginea luminișului - doi copaci poinciana îngemănați, care prin strălucirea florilor stacojii se luau la întrecere cu aurul cocotierilor. Aici a trăit Strickland din roadele pământului, venind prea rar la Papeete. În apropiere era un pârâu în care se scălda, iar uneori mai avea și ce pescui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
obligatoriu către sfârșit, se gândi el cu amărăciune. - Am mai călătorit pe pământurile necredincioșilor. Dar rana pe care am căpătat-o mi-a afectat În ultima vreme capacitatea vizuală a ochiului drept. Și, prin acea misterioasă simpatie care leagă organele Îngemănate, afecțiunea unuia se extinde Încetul cu Încetul și la celălalt. În curând mă voi pomeni În beznă, iar singura lumină vizibilă a stelelor va fi pentru mine amintirea. De aceea trebuie să mă grăbesc. Continuară să pășească În tăcere. Poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
urma... Cuvântul va depăna domol Povestea fără nume a Nunții Subterane Uimit, îți vei cuprinde supremele arcane Din culmi nebănuite și limpezi de simbol. Iar când, topit în apa adâncilor mistere, Zeiței chtoniene întreg te vei fi dat, Cu mâini îngemănate și gând cutremurat Îți voi aduce iarba culeasă în tăcere... PANTEISM Vom merge spre fierbintea, frenetica viață, Spre sânul ei puternic cioplit în dur bazalt, Uitat să fie visul și zborul lui înalt, Uitată plăsmuirea cu aripe de ceață! Vom
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de răsărituri lângă umbre amuțite Valsul crinolin și dalbe lungi reflexe de mătase Leagănă a ta beție în șoptitele ispite A parfum de mugur verde anotimpul vag miroase. Învierea de lumină din înaltele altare Unde candele de aur în sfințiri îngemănate Cine poate a-mi răspunde la activa întrebare: Ochiul magic al iubirii până unde pleoapa bate? Referință Bibliografică: Verde crud / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 231, Anul I, 19 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta
VERDE CRUD de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364458_a_365787]
-
dezlegate” de zbaterea unor decupaje din tablă în formă de pești. Pe acoperiș sunt câțiva dragoni fioroși, lideri ai zodiacului asiatic. În curte se află patru morminte apropiate, îngrădite de niște “sulițe” și așezate în interiorul unor “pagode” cu acoperișuri multistrat îngemănate, în care predomină culorile roșu și verde (Jeongryeogak). În această ambianță sacră mă simt întărit în misiunea mea de creator universal, care știe să-și tragă sevele de peste tot. Peisajul se animă treptat: apare un cățeluș negru și zglobiu, iar
CRĂCIUN ÎN ASIA – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “COREEA DE SUD (2003 – 2004)”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie [Corola-blog/BlogPost/362526_a_363855]
-
se închide ora zilei târzii, îmbrățișați sub cupola lunii... am rămas tăcuți fierbinți și clipa când sărutul nostru a atins tot cerul nopții... s-au aprins stelele ce le-am atins... cu sărutul nostru ca un vis... petalele buzelor noastre îngemănate topesc picături de dragoste peste noi doi și clipele se sting curgând Se văd și zorii... vin alergând... în săgeți aurii, lumina străpunge și deșteaptă... un ultim sărut ce ne-a lăsat îmbrățișați în spirit, în suflet, în trup, cu
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
Sărutulîn amurg se închide ora zilei târzii,îmbrățișați sub cupola lunii...am rămas tăcuți fierbințiși clipa când sărutul nostrua atins tot cerul nopții...s-au aprins stelele ce le-am atins...cu sărutul nostru ca un vis...petalele buzelor noastre îngemănate topesc picături de dragoste peste noi doiși clipele se sting curgândSe văd și zorii...vin alergând... în săgeți aurii,lumina străpunge și deșteaptă... un ultim sărutce ne-a lăsat îmbrățișațiîn spirit,în suflet,în trup,cu același gând parfumat... diseminat
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
se închide ora zilei târzii, îmbrățișați sub cupola lunii... am rămas tăcuți fierbinți și clipa când sărutul nostru a atins tot cerul nopții... s-au aprins stelele ce le-am atins... cu sărutul nostru ca un vis... petalele buzelor noastre îngemănate topesc picături de dragoste peste noi doi și clipele se sting curgând Se văd și zorii... vin alergând... în săgeți aurii, lumina străpunge și deșteaptă... un ultim sărut ce ne-a lăsat îmbrățișați în spirit, în suflet, în trup, cu
SĂRUTUL de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360945_a_362274]
-
oscilanta în ceea ce privește cuvintele și ceea ce se poate fauri cu ele : versurile. Pe de o parte poeta construiește din cuvânt / vers un refugiu în fața realului : „ dacă plouă cu versuri / lumea rămâne în spatele ploii “ ( Vară ), se autodefinește prin intermediul cuvântului : „ gând și cuvânt / îngemănate adânc / scuturându-și de nins aripa / fiind eu sunt “ ( Alb ), dar în același timp, utilizează cuvântul pentru a-și țese „ pânză la un război arhaic “, în așteptarea unui Ulise : „ sunt doar o anacruz-a penelopei “ ( Sau ), care să-i sfărâme lanțurile
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
naște, Durerea o simt precum mielul tăiat în van, Insă copilul din noi aduce-n casă iarăși Paste, Sărbătoarea Învierii ce se repetă an de an. Suntem două jumătăți mitologice venite din înalt, Un trup cu două suflete pe veci îngemănate Când îl doare pe unul plânge celălat, Iar când bucuria ne cuprinde pe-nserate E târziu căci vremea ne cioplise în bazalt. Farmec În grădina mea se adună Zânele în nopți cu luna Și se prind de mâini încet Lin săltând
FILOZOFUL ESENŢELOR TARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367317_a_368646]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > DESTINE ÎNGEMĂNATE Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 205 din 24 iulie 2011 Toate Articolele Autorului La absolvirea Școlii de asistente medicale, au venit, din aceeași promoție, în anii 80, 42 de fete, din toate colțurile țării, la Spitalul de
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
care o iubește ca pe ochii din cap, deși-i mai mare cu vreo 12 ani ca el. Ea și fata lui sunt cele două mari iubiri și azi. “Regimentul 42” ... Timișoara, 24.07.2011 Corina-Lucia Costea Referință Bibliografică: Destine îngemănate / Corina Lucia Costea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 205, Anul I, 24 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
ori mai obscură. Obișnuită cu acuratețea, o tragi cât poți înspre tine. Ce vezi e o imagine stranie, o unire din două foițe de pergament lipite prin arta iubirii și înțelegerii pământene - e un singur om, format din două ființe îngemănate. Se-ntâmplă, îți spui, deseori chiar și tu te-ai pliat pe o mănușă care-ți părea caldă și părea-n stare să te muleze. Te freci la ochi. Îi deschizi iar. Pe câmpu-ți întreg, vizual, un holz-șurub mare cu
CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368555_a_369884]
-
joacă și își râd de noi, de toate, dormi, iubito, sfântă noapte, dormi, încet mă voi preface într-un zburător din nouri, voi veni cu visul pașnic, te voi lua zburând în stoluri spre o altă mare caldă, unde sunt îngemănate inimile care caută, părăsind singurătatea. Mugurii au devenit regi. Unde sunt prinții? Jumătatea din mine Mă cheamă dincolo. Prea târziu vii, îmi spun mie însumi. Zeus este un iepure laș. El caș mănâncă în Kașmir. Numai iluziile sunt întregi. Între
PARANOIA ONE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349465_a_350794]
-
și care îți este dăruită doar ție. Cu o rară generozitate, Anca Bulgaru dăruiește tuturor, câte ceva. Are pentru fiecare: o floare, o primăvară, un soare de vară, un amurg de toamnă sau un bulgăre de nea, un copac cu ramurile îngemănate ca într-o îmbrățișare, toate acestea dovedindu-ne că pe tărâmul artei pot sta față în față “Doar doi”: cel care dăruiește (artistul) și cel care primește ( iubitorul de artă). Nu ai cum să nu fii în tagma admiratorilor artei
ÎNGEMĂNAREA SCLIPIRILOR DIVINE ALE UNUI DESTIN PUS ÎN SLUJBA ARTEI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 104 din 14 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349593_a_350922]
-
de pe pământ și raze de soare din neant. Sunt notații directe, transpuneri în cuvânt a ceea ce ochiul pictorului înregistrează de multe ori cu fidelitate - tablouri de viață. Ele aglomerează cu preferință elemente ale regnului vegetal, cu care artista se simte îngemănată, încât în unele autoportrete se confundă pe sine în peisaj. Nu ține cont de nici o regulă prozodică. Un non - poetic voit ! Scenariile nu sunt complicate, reține spontaneitatea și extragerea esențelor. Ies în evidență aerul sensibil, foamea de lirism, deși uneori
PAROLA CARE DESCHIDE CALEA VIEŢII ESTE IUBIREA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349354_a_350683]
-
să-ș’ facă voia bună Șî să-m’ fie sănătoș’! Pe alt plan, cântecele de Crăciun din Greblești, ca de altfel din toate satele Țării Loviștei, sunt expresia tradițională a vieții de familie bine rânduite, sugerată alegoric prin ,,copacul cu trunchi îngemănat”24 : ...Născutu-mi-au, crescutu-mi-au Doi meri șî doi peri, O, lerui Doamne (R), Din trupini întrupinaț’, De mijloc sunt depărtaț’, De vârfuri sunt sus la nori, (R), De zmicele-s sus la stele. Perii cresc șî înfloresc, Merii cresc șî-nmărgăresc
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE CRĂCIUN DIN SATUL GREBLEŞTI, COMUNA CÂINENI, JUDEŢUL VÂLCEA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344367_a_345696]
-
naște, Durerea o simt precum mielul tăiat în van, Însă copilul din noi aduce-n casă iarăși Paște, Sărbătoarea Învierii ce se repetă an de an. Suntem două jumătăți mitologice venite din înalt, Un trup cu două suflete pe veci îngemănate Când îl doare pe unul plânge celălat, Iar când bucuria ne cuprinde pe-nserate E târziu căci vremea ne cioplise în bazalt. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Femeia mea cea de toate zilele / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
FEMEIA MEA CEA DE TOATE ZILELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348068_a_349397]
-
naște, Durerea o simt precum mielul tăiat în van, Însă copilul din noi aduce-n casă iarăși Paște, Sărbătoarea Învierii ce se repetă an de an. Suntem două jumătăți mitologice venite din înalt, Un trup cu două suflete pe veci îngemănate Când îl doare pe unul plânge celălat, Iar când bucuria ne cuprinde pe-nserate E târziu căci vremea ne cioplise în bazalt. Al.Florin ȚENE
FEMEIA MEA CEA DE TOATE ZILELE, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365059_a_366388]
-
La bătaie cu-n ciulin. El de sus privește-n silă La un câmp de verde plin. În grădină ceapa-și cere Dreptul sfânt la frunze noi. A răbdat ca omu-n iarnă Gerul cruntelor nevoi. Usturoiu-i dă cu tifla, Verde-crud, îngemănat. Nu a pierdut nici o frunză; E de-o lună semănat. În pridvor, ca răbufnirea Vitelor din jug scăpate, Doi căței se iau la harță, Lângă blidul plin cu lapte. O fetiță le zâmbește Și-ncepe coarda să sară, Nu îi
E PRIMĂVARĂ! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365251_a_366580]