293 matches
-
un prior al Florenței! Bărbatul nu părea prea impresionat. — E doar baba Martina. E nebună, să nu o bagi În seamă. Și-a pierdut amândoi copiii la Campaldino. Dante rămase nemișcat pentru Încă o clipă, În timp ce mulțimea reîncepuse să Îl Înghiontească În mișcarea ei frenetică. Acea referire la mozaicar trebuie că fusese o Întâmplare. Ori poate că unul dintre polițai povestise ce văzuse În biserică, iar zvonul se Împrăștiase. Ridică din umeri și purcese grabnic la drum spre mânăstire. Se blestema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
singur spre claustrul din partea stângă a edificiului. Marele spațiu pătrat, Înconjurat de porticuri, fusese lăsat deschis pentru cetățeni cu prilejul zilei de audiențe și dădea pe dinafară de bărbați și femei care se Înghesuiau așteptând cine știe ce. Poetul Își făcu loc Înghiontind Înspre trepte, Încercând să Își salveze veșmintele și să blestemând rânduielile justiției care Îi interziceau să alunge și să risipească toată gloata aceea. Trecu printr-un salt de prima treaptă, Înțesată de cârpele mizerabile pe care vânzătorii Își expuneau mărfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de ani frumoasă ca un star de cinema, o fată de nouăsprezece cu un picior de lemn, un copil cu ochi albaștri care visează să-și spînzure pisica, două cumetre așezate alături visînd fiecare gospodăria celeilalte, un bărbat cu barbă Înghiontit de trei proaspăt bărbieriți, o femeie borțoasă care vorbește ungurește și cei de pe scaune se fac că nu o văd... fețe indiferente, absente, acoperind o frică ce se zbate ca o maimuță turbată În cușcă, oameni urmăriți alergînd Înlăuntrul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fost modificate legile privitoare la omor, la mâncare și la emigrare. Acum tu crezi că vor urma aventuri, senzații. Povestioare revoluționare de groază. Dar în asemenea cazuri nu se întâmplă așa ceva. Tot ce se întâmplă e rușinos. Adél alerga. Mă înghiontea. Striga să mă grăbesc. Niciodată n-am văzut-o atât de agitată. Mi-am împachetat toată averea personală într-o valijoară și am alergat la gară ca să prind trenul de seară. Nu l-am prins. Se auzeau apropiindu-se mulțimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
la asta acum, continuă să te miști. Majoritatea clientelei venise acolo să-și etaleze ultima achiziție Gaultier și nici nu se gândeau să transpire în ea, așa că ringul de dans, deși mic, nu era aglomerat. Nu a trebuit decât să înghiontesc cu coatele pe câțiva. Niște tipi plictisitori au încercat să danseze seducător în fața mea, dar i-am ignorat. Muzica era excelentă. Am făcut câteva opriri pe la bar, însă nu am vrut să vorbesc cu nimeni, doar să dansez până la epuizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-se în voia senzației plăcute de răcoare. Roiul de țânțari care se adunase deasupra cape telor celor doi dispăruse zburătăcit de vânt. Concertul nocturn al greierilor stătea să înceapă și se auzeau păsările ciripind. Deschise brusc ochii când Calistrat îl înghionti ușor. Vâlva era deja afară din peșteră. Sfera de ceață se adunase acolo și pulsa pe loc. Deși toiagul se afla în mâna bătrânului și Cristian nu era protejat deloc, bestia îi ignora complet. Spre deosebire de seara precedentă, nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în timp ce doi bărbați intrară zgomotoși. Cristian nu putea să-și dea seama dacă erau tot aceeași care îi prinseseră în pădure, dar purtau aceleași combinezoane negre, ca niște uniforme. Fără să scoată o vorbă, se apropiară de Cristian și îl înghiontiră cu piciorul. Davai! Văzând că acesta nu are de gând să se miște, se aplecară și îl apucară amândoi de subsuoară. Îl ridicară fără să pară că depun cine știe ce efort, încercând apoi să-l facă să stea pe picioarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
astfel încât acesta să nu se poată ridica de jos, după care, cu un șut puternic, lovi pistolul acestuia, îndepăr tându-l cât mai mult de el. Dom' comisar, strigă iarăși agentul, dacă mișcă măcar un milimetru, trageți fără somație! Tu, îl înghionti el cu piciorul pe basarabean, adu încet mâna dreaptă la spate! Așa, acum cealaltă mână. Se lăsă să cadă cu genunchiul pe spinarea bărbatului din fața sa. Tot aerul ieși din plămânii lui Godunov, care icni de durere și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În față, mulțimea părea să se fi oprit și glasuri agitate se ridicau, ca și când ar fi avut loc o ceartă. Dante se Înălță pe vârfuri, Încercând să descopere de unde provenea zarva, și Îl recunoscu pe bargello, care Își făcea loc Înghiontind În gloată, sprijinit din spate de un mic grup de soldați, tot uitându-se În stânga și În dreapta. - Messer Durante, Îl apostrofă când Îl zări. Mi s-a spus că te voi găsi aici! - De unde atâta dorință de a mă vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dăduseră afară pentru că Finți nu dorise aplauze la scena aia nenorocită. Era una din lecțiile mele, pe care trebuia să o asimilez dacă voiam să fiu cineva în teatru. Astea, lecțiile de viață, trec mereu pe lângă noi, dar nu ne înghiontesc, nu ne trag de nas, trec pur și simplu și, dacă nu ai minte să le vezi și să le înțelegi, rămâi prost și te mai și lauzi. Regizorul este o persoană extrem de importantă în teatru. Este responsabil de creația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și oraș, început, hăt-hăt, în socialismul ceaușist! Mira încercă să-i bănuiască pe cei de la Liceul Baptist, dar în zadar! Erau identici cu cei de la Liceul de chimie ori cu cei de la cel Industrial. Astea erau școlile de pe traseu. Coborî înghiontită de un grup mixt de viitori slujitori ai credinței. Nici vestimentația, nici limbajul, nici lipsa unei purtări decente nu-i recomanda ca elevi, darămite ca ucenici într-ale teologiei! Deja familiarizată cu manifestările școlarilor postdecembriști, traversă, aducându-și aminte cum
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
pe toți în case. Vântul când se potolește, Ca în basme fulguiește, Un covor alb și pufos Se așterne lin pe jos. Și cu toții, fericiți, Afară ieșim grăbiți, Strângem bulgări mari de nea, Ridicăm un om din ea. Alergăm, ne înghiontim, Și la săniuș fugim, Toată ziua ne jucăm, Nu simțim cum înghețăm. Iarna este friguroasă, Însă nouă nu ne pasă, Chiuim, ne veselim, Iarnă, tare te iubim! (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Referință Bibliografică: VINE IARNA! / Marioara
VINE IARNA! de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362489_a_363818]
-
în poeniță, Punând pe farfurioare Galbenele grăuncioare. Patru frunze de salată Stau pe farfurii și-așteaptă; Morcoviorii drăgălași Sunt prin râzătoare rași. Varză, roșii , castraveți, Rasă brânză, cum credeți! Niște frunze de spanac, Și fasole de pe-arac. Boboceii se-nghiontesc, Farfuriile golesc. Folosește doar fetiță, Cuțitul și furculița. Supărată, i-a certat, Vărul râde înfundat: -Iartă-i dragă verișoară, Altfel e viața la țară! 91.Toamnă Ieri purta coșuri cu mere , Struguri dulci avea în vii Și întinsele câmpii Le-mbrăcase
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
talent! Cocoșul se lăsă înduplecat abia când văzu că, la ora cinei, ograda rămăsese goală. Păși țanțoș în luminile vii ale hambarului, printre fâșiile de panglică colorată și baloanele agățate de grindă. Uimit de asistența adunată să vadă concertul, îl înghionti pe măgăruș. - O să se facă de râs la scenă deschisă, îi spuse Aurel cocoșului. Ce vom mai râde! - Liniște, strigară câțiva șoricei cocoțați pe baloții de paie ca să vadă mai bine scena împodobită cu buchețele de flori de câmp. - Bună
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
arme, cinci probe: suliță, buzdugan, spadă, pumnal și arc. Mare scofală! Înainte de a învăța să merg, am învățat să țin în mână o armă, orice armă! Prima probă prinse al doilea răsărit. Adunați în cerc în piață, războinicii kema se înghionteau râzând. Eram concentrată asupra armei. Am cântărit-o cu brațul drept. O suliță cu cap metalic lung, care te putea străpunge dintr-o parte în alta a trunchiului fără probleme. Centrul de greutate era mutat în întregime pe vârf. Bun
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
Acasa > Orizont > Opinii > "SEVĂ" "PRIMĂVARĂ" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1601 din 20 mai 2015 Toate Articolele Autorului Sevă Stropi de lumină picură norii când pe-a mea boltă se înghiontesc și dacă-n noapte mișună zorii, de-un timp îmi pare că e firesc. Nu mă mai miră că sunt un altul care se simte-n mine stăpân, în zbor frenetic schimbându-mi saltul și-n flori superbe stogul de
SEVÃ PRIMÃVARÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367644_a_368973]
-
mai fi mâine? Același ger, aceeași zi searbădă... Bineînțeles că am fost trezit din somn! Din cel mai dulce, când ziua se întinde peste sat ca o apă intrată pe sub ușă! Eram îngropat adânc sub plapumă când cineva m-a înghiontit, rostind șoptit dar cu o voce groasă, profundă: - Dormi, nepoate? Era nenea Ionel, unchiul, mai exact, venit în vizită din satul vecin, Frățilești! - Nenea Ionele, ce-i cu matale, bre? Mă trezești cu noaptea-n cap? Nu ți-a fost
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
îl aștepte pe omulețul mic, subțirel, cu trupul construit din două pătrate de zăpadă și având două crenguțe ca două antene în vârful capului, două ghinde în loc de ochi, un castravete înghețat în loc de nas și patru pietricele în loc de dinți. Ominus îl înghionti pe Omonis, atrăgându-i atenția asupra celor care urmau să se întâmple. Se apropie de micuțul om de zăpadă și începu să meargă alături și în pas cu el. - Mă cunoști, de bună seamă, Dar pe tine, cum te cheamă
MICA POVESTE A LUI OMINOMI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367031_a_368360]
-
înțeleagă mesajul! -- Putem pleca! Strigătul ei se sparse în ecouri de-a lungul pădurii de sub noi. Abia atunci mi-am dat seama cât urcasem și ce imagine fabuloasă ratasem până atunci. Am rămas cu adevărat cu gura căscată. Simona mă înghionti ușor. -- Trezește-te, nu e vreme de pierdut! Oameni buni! Nu știu cât am umblat! Dacă nu am bășici pe tălpi să nu-mi spuneți mie Cezar! La un moment dat, pur și simplu am capitulat. Eu, Marele Cezar m-am trântit
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
uit să afirm asumarea, lăsând golul să-mi astupe flautul, din lemnul fiorilor gândului. sare și mercur în pletele de foc ale dragonului meu, cântă întoarceri, răsuciri în vulcanii nestinși, ascunși adânc în trupul neștiutor... și... mă ridic... genunchii înroșiți, înghiontiți de dorințele induse, roagă pământul să le aștearnă pentru o clipă groapa de frunze pitice... absente frunze, simple culori în umeda încăierare dintre mocirlă și pământul reavăn al bucuriei de a fi... ascult glasul genunchilor înroșiți. e doar un geamăt
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
cânepă și boțul de ceară în cratița pentru descântec? - Da, răspunse el prin cuvinte cam greu scoase din gură - Și? Ce-a mai fost? întrebă mama nerăbdătoare să afle mai multe. Când a pus cărbune aprins în tigaie și a înghiontit ceara cu vătraiul ... a început să sfârâie și să împroaște în jur! Improviză el. - Așaaa!...Așa trebuia înghiontit!!... Trebuia să-l înțepe bine și să-l tăvălească în jăratec cu vătraiul ascuțit! ... Să crape procletul!!... Ai adus și cărbune? - Da
LA VRĂJITOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365943_a_367272]
-
iar acest Mărțișor este șeful lor? Generalul Prăpădenie amuți. Nu-i spusese niciodată așa ceva. Dar putea s-o contrazică? Se uita disperat la Negru-Cioară, poate are el vreun răspuns. Dar și ăsta se zgâia la împărăteasă ca un tâmpit. Îl înghionti pe Negru-Cioară, șoptindu-i: - Cârâie, mă magraoane, și tu ceva! Șiretul de Negru-Cioară prinse din zbor cum stă chestiunea și se lansă într-o ipoteză: - Permiteți, Majestate, să vă raportez! Noi îi urmărim mai de mult pe conspiratori și-acest
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
Cu un strop atât de mic, omulețul va fi cu siguranță o persoană ștearsă, care nu va lăsa nimic în urmă. Pic! Pic! Pic! Piiic! Angelo-i surâse larg, nuanța arămiu deschisă indica un violonist de excepție. Dar Draco-j, vesel, îl înghionti cu putere, arătându-i pe tabel locația sufletului receptor - un trib din Africa de mijloc. Șansele ca sufletul respectiv să bucure inimile a mii de oameni, într-o sală de concert, erau ca și inexistente. Supărat, Angelo-i răspunse la ghiont
SUFLETIŞTII de DAN NOREA în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350518_a_351847]
-
au mărit și ei viteza. * - Mă omule, se aude alarma aia de vreo cinci minute într‑una... M‑a trezit și pe mine. Nu te uiți să vezi ce se‑ntâmplă? l‑a întrebat femeia pe Viorel, după ce l‑a înghiontit până s‑a trezit. - Poate au spart hoții vreo mașină, că de mașină este, a răspuns el și a dat să se întoarcă pe partea cealaltă. - Și cine vrei să ți‑i prindă, bărbate, țăranii de rând sau țiganii? Viorel
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
și de ce, numai el știa. A fost urmat de cei doi polițiști în ținută civilă, grăbiți spre ieșirea din clădire, tăcuți și încruntați. A apărut apoi un mascat și cei patru inculpați în coloană câte unul, cu cătușe la mâini, înghiontiți din spate de mascatul cel uriaș care intervenise primul. Jandarmul a ieșit ultimul. Cu chipiul în mână, își ștergea transpirația de pe frunte cu o batistă mototolită, deplasându-se liniștit, cu pas încet și egal, plin de importanță față de propria-i
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]