88 matches
-
ceaiului de păducel, se simte cel mai primejduit. Îl ia cu amețeală, simte că o să leșine, ceea ce i s-a și întâmplat de vreo două ori, dar la ore de vârf în mijloace de transport în comun, noroc că în îngrămădeală n-ai unde să arunci un ac darămite să cadă ditamai omul, și atunci se ține și el cât de bine poate de franzelă, de mărunțiș, de proteza colegei, așa cum s-ar ține un om luat de uragan de catargul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Aici nu prea am prieteni, si ce am, vor să facă acasă la Carmen. Eu nu am chef. - Hai la restaurant. Doar noi doi. De ce ne-am schimba obiceiul? - Aici se face la sârbi, dar nu am chef. Cică e îngrămădeala, nici loc de dans nu ai. La români toate locurile sunt date. - OK, atunci vii la Seattle. Se aude că vom avea liber, dinainte de Crăciun până pe zece. - Nu-i cam mult? Nu iei nici un ban jumătate de luna! - Asta
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
încăperi ca ceva care nu are: ceva care se lasă în sine. EL: Am să te contrazic pe tine împotriva mea. Porcul este în sine un cuvânt cald, iar o cocină nu emană altceva decât căldură și protecție. EA: O îngrămădeală alandala, fertilitate, nevoia de sprijin, sugrumarea nevoii de a respinge, absența spirituală, lenea molipsitoare de afară. EL: Clarificarea se naște din sindromul tandreței prin încheierea căsătoriei între porc și cocină. Cocina de porci este un cuvânt existențial ca o pledoarie
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o 292 lume întreagă care cuprinsă de groază și deznăd ejde nu știa de unde vine și unde se duce...” - măcina amintirile refugiului V.C. Nicolau, directorul Prefecturii Tutova... M. Lupescu, directorul orfelinatului de la Zorleni, în al său „Din vremuri grele”, arăta „îngrămădeala” în care au trăit orfanii din septembrie 1916 și până în mai 1917: „orfanii așezându‐se într‐un atelier, fost pe vremuri grajd, în care dormeau, luau masa și făceau și școală. Bucătăria era în poiata găinilor, iar celelalte lucruri, averea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
fragmente de piatră abandonate de cercetători din secolul al XIX-lea, călători întorși din expediții în orașul lor de provincie căruia și-au lăsat moștenire colecțiile obținute din jafuri nevinovate, din curiozități de cabinet și acumulări întâmplătoare. În astfel de îngrămădeli de obiecte heteroclite găsești uneori bijuterii. De exemplu, unica mărturie directă despre Empedocle, un manuscris sub forma unui papirus conținând șaptezeci și patru de versuri răspândite pe cincizeci și trei de fragmente, găsit în 1990 la biblioteca din Strasbourg, deținătoare a nu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
să respire aerul curat de la țară, să privească spectacolul naturii surîzătoare, țăranii muncind, vor încerca imediat să imite: sapă grădini, construiesc căsuțe, sînt fericiți. Oamenii nu sînt la țară, unde este nevoie de ei, sînt prea numeroși la orașe, unde îngrămădeala lor strică totul. Repartizîndu-i într-un fel mai convenabil, vor fi corectate greșelile unora, modul de a trăi al altora va fi mai plăcut, toți se vor bucura de o soartă mai bună. Această anatemă aruncată asupra Orașului asupra marelui
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pe pereți unde luau prânzul toți; prezidiul era format din trei scaune și două mese, împodobite cu fețe de masă roșii... iar restul accesoriilor erau îngrămădite într-un colț. Celelalte scaune fuseseră aranjate ordonat, întregind ansamblul de sărbătoare dar fiind îngrămădeală, stând și doi pe-același loc, alții în picioare, așa încât aveai impresia, că ajunseseră ultimii în bodega din cartier, la ora terminării serviciilor. Totul se petrecea la Secția 2, km.52, avându-l șef de secție pe Ranga Teodor, care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Ploaia caldă porni liniștit... se așternu tăcerea peste grădini, întreruptă de răpăitul monoton al picăturilor de apă, care curând se transformară în bulbuci. În capsula semirotundă, ermetic închisă toți urmăreau desene animate la televizor. Instantaneu în noul portal se făcu îngrămădeală... serveau cereale cu lapte! Radu luă fericit o linguriță, apoi alta și le pierdu șirul! Afară furtuna se potolise, stelele se iveau pâlpâind. Acum avea posibilitatea s-adoarmă cu misiunea îndeplinită... era fără grijă, pusese baterii la toate jucăriile! Ce
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
afecțiuni, coloane duble cu profesiuni și cereri asociate cu acestea și lista ar putea continua. Aplicarea consecventă a acestei metode scripturale este conștientizată și explicitată de alter-ego-ul scriitorului, naratorul din Licitația: Setea noastră de absolut întâlnește în înfățișarea lumii o îngrămădeală monstruoasă, dar are un ajutor în științele exacte, rânduirea seriilor și conturarea indivizilor e o treabă a lor, lucrurile devin clare și lectura ne conduce relativ ușor la sensuri. Spiritul nostru nu se mulțumește numai cu atât, resimte și o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
stomacul să se strângă, am privit înapoi spre drumul pe care venisem și-am respirat adânc, încercând să mă calmez suficient cât să merg mai departe. Eram în fața oficiului poștal și, ca de obicei, la intrarea de lângă mine era o îngrămădeală patetică de siluete înfofolite. Bieții de ei: aseară, mai mult decât oricând, arătau ca niște maldăre de haine aruncate. Mi-am scos o mănușă și-am scotocit în geantă după mărunțiș, recunoscătoare pentru scuza oferită ca să mai stau pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
intră În tunelul plin de lumină. Grupuri de bărbați și femei, englezi, umblau printre tancurile și camioanele arse În parcare. Urmau liniile șterse de marcaj, fără să aibă vreo idee Încotro mergeau, de parcă supraviețuiseră tot războiul ca să moară În această Îngrămădeală de vechituri. În afara stadionului, lumina soarelui de august devenea și mai intensă, din cauza tăcerii depline care se Întindea deasupra orezăriilor și a canalelor. O strălucire albă acoperea pămîntul abandonat. Oare cîmpurile fuseseră arse de strălucirea bombei atomice descrise de către eurasiatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
el. Lynn privi În altă parte. Bud o lovi - o dată, de două ori, de trei ori. Lynn rămase dreaptă În timp ce era lovită. Bud se opri cînd Înțelesese că nu o va putea frînge. CAPITOLUL 62 La Afaceri Interne era mare Îngrămădeală. Chester Yorkin, omul cu livrările de la Fleur-de-Lis, cazat În caina numărul 1. La 2 și 3: Paula Brown și Lorraine Malvasi, curvele lui Patchett - Ava Gardner și Rita Hayworth. Lamar Hinton, Bobby Inge, Christine Bergeron și fiul ei nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
deplină izolare și intimitate. Căci era cu adevărat un paradis: apărând în fața ochilor când te așteptai mai puțin, după o serie de cotituri, coborâșuri și urcușuri care păreau să te ducă tot mai adânc în inima întunecată a pădurii, o îngrămădeală de șure și acareturi din cărămidă roșie și, în mijlocul lor, o casă de fermă îmbrăcată în iederă, de un farmec ireal. O parte a casei era flancată de o livadă, cu pomii încărcați de fructe pârguite, și mai târziu vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Peretele fu ridicat, și rămase suspendat Într-un mod ciudat o secundă, apoi frînghiile Îl traseră Înapoi și acesta se prăbuși și se sfărîmă, emanînd un alt nor de praf. În peticul proaspăt eliberat apăru mai mult moloz și o Îngrămădeală de țevi răsucite; dar un om se repezi spre țevi, luă o cărămidă, și bătu de cîteva ori În plumb. Își ridică mîna. Altul strigă tare să se facă liniște. Micul generator fu oprit, scena căzu din nou În Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la Bobby Crawford, care stătea În picioare pe trambulină, observînd calm spectacolul desfășurat la picioarele lui. — Bobby, pentru Dumnezeu, asta-i prea de tot! Nu poți să-i oprești odată? Charles, unde ești? Vorbește cu el! M-am strecurat prin Îngrămădeala de turiști, apropiindu-mă de mese. Laurie Fox plutea goală-pușcă În piscină, spărgînd valurile cu brațele, În vreme ce din nas Îi curgea un fir de sînge. Strîngea Între coapse talia lui Mirikov, cu care se străduia să facă sex În apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se mai pun, de fapt, nicăieri în societatea românească. Îmbogățirea fără limită a ajuns, pur și simplu, un lucru normal, acceptat cu un fel de voioasă resemnare. Închipuiții, gășcarii, snobii, parveniții au devenit veritabile modele. În loc să izbucnească în râs văzând îngrămădeala kitsch din căsoiul lui Năstase, mulți au căzut într-o transă admirativă din care nu și-au revenit până azi: sclipiciul dubios al mobilierului și faianței, harababura de obiecte "scumpe", lipsa de măsură, înghesuiala sufocantă a lucrurilor aruncate cu furca
Voioasa resemnare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8693_a_10018]
-
sau ascunsă după noptieră, mă făceam că o turtesc, după care o apucam delicat cu un șervețel ud și-o aruncam pe geam, afară, la soare și viață. O dată pe lună, femeia de serviciu venea să pună ordine în toată îngrămădeala asta previzibilă de lucruri și stări. Treaba purta și-un nume, pe care Maria îl rostea cu mândrie și nerăbdare: curățenie. După bărbierit, era al doilea lucru pe care nu-l puteam suferi. Ușa se deschidea larg, și doamna Ioana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și țevi sparte. Casele scrâșneau din temelii. Halele postmoderne, copiate pe verticală, scuipau praf și noroi prin mii de panouri sticloase: 280 de tone pe kilometru pătrat. Când veneau ploile, cartiere întregi pluteau, cu mașinile legănându-se la suprafață. În mijlocul îngrămădelii de bălți, case pestrițe și hale industriale, lumea căuta să mai pună ceva. Spațiile libere trebuiau ocupate, ochiul să se-odihnească frumos, estetic și, desigur, durabil. Așa apăruseră monumentele. Statuile ieșeau de peste tot, oamenii căpătaseră vocație de ctitori sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
autor din secolul al XVIII-lea în drept internațional, afirmă: Europa formează un sistem politic, un corp unde întregul este legat de relațiile și de interesele diferite ale națiunilor din această parte a lumii. Nu este, ca în Antichitate, o îngrămădeală de piese separate, fiecare puțin preocupată de soarta celorlalte și rar preocupate de lucruri care nu le priveau în mod direct. Atenția limitată a suveranilor face din Europa un fel de republică, ai cărei membri, deși independenți, se unesc prin
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pajiști, cu fermieri bătrânei și bonomi, s-a strâns cândva o puzderie de pletoși, bărboși și fete cu rochii largi ori blugi strânși pe șolduri. S-au strâns să cânte și să fumeze și să trăiască vreo trei zile la îngrămădeală. Și erau legați la frunte cu niște eșarfe, și-aveau dinți frumoși de tinerețe și făceau sex lejer, fără inhibiții. Unii aveau și motociclete, alții, ba. Și cu toții sorbeau vajnic din cutii de bere și dormeau în corturi și mașini
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
și nunta frumoasă de la Alba. încercările Primăriei sau ale altor sponsori de a aduce fanfara să cânte în prima zi de hram pe mehedeanul din sate nu prea au dat rezultate. Tineretul preferă discoteca, seara unde este mult fum și îngrămădeală și mai altele. Considerăm că slăbirea rolului activităților culturale se datorește mai multor factori ca: - lipsa de fonduri și proasta organizare, lipsa de control, corupția ; - lipsa tineretului din comună, plecat mai mult la muncă în străinătate ; - faptul că acum cadrele
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
jumătatea drumului, deodată am auzit niște țipete de copii, de femei, urmate apoi de exclamații de mare bucurie din partea tuturor. Ce se întâmplase? Urmând peronul dintre linii, copiii din capul coloanei și, pe măsură ce înaintau, și ceilalți, au dat peste o îngrămădeală de lăzi mari și cufere. Șase siluete negre se deslușeau cu greutate în această înghesuială. Cei șase bătrâni, lipsă la apel, care rămăseseră ascunși printre lăzile lor, la trecerea trenului rusesc prin Curtici nu fuseseră găsiți, iar la Arad, unde
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
iar, n-o mai poate găsi, fiindcă nu mai lucrează la biroul de informații de la British Airways, unde a zărit-o. Să fie acesta începutul unei noi căutări? Persse ne lasă foarte indiferenți ca personaj, iar cartea e o asmenea îngrămădeală de șanse ratate și coincidențe supărătoare că nici nu ne mai pasă ce ar mai putea fi. Atmosfera, însă, e realistă. Lodge o ridiculizează din răsputeri. O carte care se auto-batjocorește supraviețuiește destul de greu. Prins în joc, lectorul urmează pilda
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
necuviință în faptul că un necreștin, ba chiar doi, au putere deplină asupra celui mai important și mai onorific dintre locurile noastre sfinte, în chiar inima creștinătății, acolo unde au început și unde vor lua sfârșit timpurile istorice. * * * Mereu aceeași îngrămădeală în jurul "pietrei ungerii". Este o dală rectangulară roșiatică pe care trupul lui Hristos ar fi fost întins după coborârea de pe cruce, pentru a fi uns cu ulei și îmbălsămat. Cea originală ar fi fost adusă aici în secolul al XIV
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vine cu un vuet neîntrerupt de vânt, străbate în toate părțile, cu toate stavilile, cu toate canalele. Țâșnește, bolborosește, se zbate, scapă și freamătă și murmură. La haituri, stă adunată apă liniștită și adâncă, iar deasupra ei plutesc într-o îngrămădeală mare catarguri albe, cadavrele brazilor. De liniștită ce e, apa pare neagră. Din când în când în bătaia soarelui lucește ca o linie de argint, un păstrăv. Umblând la drum cu o călăuză, se burzuluiește vremea, începe să tune și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]