1,318 matches
-
fost vizitată doar de pescari,de un cioban care avea un fel de stana,de oameni care făceau grătar sau plajă și de cei care își aruncau gunoaiele acolo după ce zugrăveau. Va deveni acum obiectiv turistic, iar străinii se vor „îngrămădi” să o vadă. Toată lumea se miră de fauna și floră acestui loc. În mai bine de două decenii, se aștepta să rămână pământ gol? Să ne mândrim că avem un stat care nu își dă interesul. Din neglijență acestuia avem
Urban exploring- Delta Dunării de Bucureşti - GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/22399_a_23724]
-
tânăr/pensionar, îmbrăcat neasortat sau homeless/stylish, prieten cu cei mai tineri actori din trupa, intră în conversații spontane cu posesorii de bilet, apare și dispare brusc, căci face ture să vadă dacă intră pe la actori. Îi place să se îngrămădească la ușă de intrare și nu are nicio șansă.
Caragiale pe DJ Vasile [Corola-blog/BlogPost/99307_a_100599]
-
oboselii între Arafat și Băsescu prin telefon la tembelizor, în mijlocul unor crime odioase, eliberări de pseudoviolatori și câte și mai câte grozăvii. Doamne apără și păzește, peste toate zdruncinăturile astea care ne-au crescut adrenalina la maxim, ne mai și îngrămădim ca chiorii la coadă la apă sfințită și dăm din coate spre iertarea păcatelor, ba ne mai și așezăm sistematic să ne plătim dările către stat încă din primele zile ale anului. Iri candidează la scaunul de primar al capitalei
Circus Maximus [Corola-blog/BlogPost/99716_a_101008]
-
de la orice treaba aș avea: “dacă mai stai să faci lucruri, vino 5 minute să stai cu mine, inainte sa ma culc și apoi te întorci la ale tale.” Nici eu și nici el nu suntem genul care să doarmă îngrămădit peste celălalt, asadar asta suplinește somnul “sandwich”. Ei, de obicei, acest stat 5 minute în brațe cuprinde și următoarele variante de conversație: 1. “- Am o bubița pe ureche (nas, buza, oriunde pot apărea mici bubițe de la praf sau alergie sau
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
din spatele curții bunicilor. Acum se apropie dintr-o dată și pleacă pe furiș, vine întotdeauna prea târziu și oricum te prinde fără toate planurile bine făcute și se cărăbănește întotdeauna prea devreme, lăsându-ți nostalgia unei veri viitoare, în care îți îngrămădești deja toate bagajele cu vise neîmplinite. Bine, la meteo se anunță o vară prelungită până-n octombrie, ceea ce înseamnă că agonia se prelungește vreo câteva zile, în care soarele se încăpățânează să abdice și să-și lase locul norilor plumburii, aducători
A trecut vara [Corola-blog/BlogPost/96914_a_98206]
-
modelul lor regency. Creațiile lor se caracterizează prin forme puternice și imprimeuri îndrăznețe, prin materiale elaborate și un spectru larg de culori. Fiecare nouă colecție PPQ este o surpriză. Ei spun că “PPQ’s trademark styleelegance coupled with < >”. Toată lumea se îngrămădește la show-urile lor, toți cred că e fun. Backstage le găsești pe Peaches Geldof și pe Jameela Jamil, adică fix purtătoarele minunatelor rochii foxy pentru care erau cunoscuți pînă acum un an. Acum au trecut la lână, pentru anotimpurile
PPQ ne invită în sezonul acesta la blues [Corola-blog/BlogPost/97267_a_98559]
-
Recomandări Scurtmetrajele ies la picnic: Unsprezece scurtmetraje în care predomina evadările, călătoriile și fluturii în stomac se îngrămădesc sub cerul liber: 13 iulie, Grădină Botanica. Vrei să ieși din ritmul nebun al orașului, să trăiești într-o clipă cât alții în zece, să sari peste convențiile pe care le-ai respectat tot anul. La fel și personajele celor
ShortsUP în Grădina Botanică! [Corola-blog/BlogPost/97757_a_99049]
-
înainte de termen că te poți alege doar cu o amendă cu permisul luat azi mi-am văzut prima oară viața trecându-mi pe dinaintea ochilor parcă mi se înfipsese un pumnal în inimă n-aș fi crezut niciodată că-ți poți îngrămădi viața într-o singură clipă așa cum ți-ai îndesa lucrurile într-un geamantan că-ți poți retrăi amintirile între două respirații febrile de asta îmi place să trec pe culoarea roșie a semaforului... Referință Bibliografică: Ispite / Aurel Conțu : Confluențe Literare
ISPITE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380294_a_381623]
-
Cetatea de Floci, adică de lână - la portul de la Dunăre, un loc istoric cu Zidul... dărâmat, rămășiță de zid, ca al fostei Cetăți... Și în soarele arzător, la umbra Zidului, dau de acest flăcău slab la minte, ce păzea oile îngrămădite la umbră în cap cu el și cu doi dulăi flocoși de Bărăgan, unul alb și unul negru, care, când mă văzură, au mârâit amenințători. Stănică stătea între câinii lui cu ciomagul între picioare, și cum câinii dădură să se
Costică Pagubă și Stănică, prostul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8334_a_9659]
-
spuse, cu glasul suav al unei pitulice: - Crailor, sper că nu ați uitat, la noapte ne îndreptăm către Londra!". Epilogul acestui fragment dezumflă toți colacii de salvare pe care, de bine-de rău, i-am mai fi putut găsi aici: Se îngrămădesc puțin, dar e loc destul, înăuntru mașina nu pare deloc mică, e o întreagă lume chiar! După care demarăm către gară. Către Londra. La adevărații londonezi!" (pag. 188) De ce alege Lucian Bâgiu să-și corupă scriitura - altminteri curată - prin asemenea
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
atît prin stridență sau singularitate, cît prin împingerea spre desăvîrșit a artificialului, în vorbire, în scris, în îmbrăcăminte, în felul de a se purta, în eleganța excesivă a locuinței, în îmbîcsirea ei prin lux. Detaliile vilelor sale se apropiau, se îngrămădeau, se suprapuneau ca în textura unei pîsle ce se întunecă proporțional cu dezordinea propriei sale structuri". E amintită și aprecierea Marthei Bibescu, care afirma despre acest văr al soțului său că ar avea toate viciile cu putință, minus viciul de
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
un as în mînecă. Aparițiile lui Portofel în restaurantul gării începuseră să treacă aproape neobservate. Cu trenurile veneau ardeleni și refugiați din Basarabia care nu știau încotro să se îndrepte. Unii se dădeau jos din tren din năuceală și se îngrămădeau în sala de așteptare sau rămîneau pe peron pînă la următorul tren spre Constanța. Portofel era tot mai trist cînd venea la masa lui din restaurant. Poliția făcea razii prin trenuri, și ceea ce i se părea inadmisibil era că puteai
Ceasul de buzunar by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8156_a_9481]
-
condamnat, implacabil căutat de universale forțe de ordine. Iar evadarea din final este, poate, ajungerea pe nava ce-l va duce spre pedeapsă: (...) Tu stai la țărmul ierbii, fără apărare, și cerul te scrutează, și-ai fugi acoperiș de acoperiș îngrămădind asupră-ți, tot mai adânc pierind în peșteri. Rămâi pierdut, știind că vei fi luat și din prăpăstii de beton, din cazemate de munți stratificați: ca să fii prins, un continent întreg s-ar disloca! Obsesia țărmului nu e nicăieri mai
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
inimaginabile elucubrații și atrocități, în încercarea de a explica, de fapt, inexplicabilul. Una e să ajungi la esențele ultime, precum Vladimir Jankélévitch, în clasica lui La mort sau în convorbirile adunate postum în volumul Penser la mort, și alta să îngrămădești, ca într-un abator al atrocităților "gândirii", năzbâtia intelectualistă și halucinația terminologică. Fie că e vorba de Melanie Klein sau de Julia Kristeva, studiile psihanaliștilor trebuie parcurse cu infinite precauții. Grăuntele de rațional și intuțiile valabile sunt parcă dinadins acunse
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
fără să cad deloc la fund. Când părinții mei s-au întors la oraș după un experiment romantic de douăzeci de ani, după ce îi extenuaseră secetele și gerurile, alimentația sănătoasă, care toată iarna bolea în pivniță, lâna de la propriile oi îngrămădită cu sârguință pe gâturile puilor de pernă și plăpumilor, am primit de la ei niște bani și am pornit pentru prima oară la drum. Lucram ocazional în locurile unde ajungeam. Într-o fabrică internațională de la periferia unei mari metropole am învârtit
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
la umor și erotism, suspendând, astfel, tema globalizării din romanele precedente. Locul îl ia istoria închisă în marginile temporalității absurde, unde urzeala irealității reclamă fascinația pentru eroii prinși în labirintul existențelor. Dumitru Radu Popa agreează stările labirintice, în care sunt îngrămădite nuclee realiste cu antene fantastice și tușe absurdiste, redate, deseori, în rame livrești. Interesează felul cum moartea - reală sau imaginată - va fi proiectată într-o hartă interioară luminată brusc de limite tragice. Pe un asemenea eșafodaj defilează apoi oameni politici
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
de toți. Îi plăcea băutura, iar după unii, îi plăceau și femeile. Preoteasa îl lăsase, fugise la părinți, în comuna de peste deal. Mai toate casele aveau două camere mari, o sală pe mijloc și o anexă în curte, unde se îngrămădeau toți dintr-o familie, atât iarna, cât și vara. Casa mare, de "curat", era folosită doar la petreceri deosebite sau la înmormântări. Desigur, orice musafir era primit în casa mare, indiferent dacă era rudă apropiată sau nu. Ia, flăcău, o
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
reușit Elena să-și convingă soțul să fie de acord. Nu insista, Elena! Știi cum sunt moldovenii... au câte o cameră, de curat îi spuneți, nu? O folosesc o dată pe an sau când le moare cineva. În restul timpului, se îngrămădesc într-o cămăruță, ca guzganii... Așa și Gheorghe, cu cristalurile lui...", l-a scuzat sau l-a ironizat cumva soțul unei colege, la acea petrecere dintre ani... Am trecut să văd ce faci, cum te descurci... Fata mai vine pe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
are căruță... Se aplecă încet, o sărută pe frunte și atât. Ieși plângând și se duse în spatele casei. Se așeză pe o cioată, aprinse o țigară și aproape o oră nimeni nu știu de el... În bucătăria din curte se îngrămădi toată familia Tălparu. Șoferii fură trimiși în oraș, să doarmă la o pensiune sau unde vor dori. Să nu vă apucați de băut, iar mâine să fiți aici, imediat după înmormântare plecăm! Praznicul o să-l facem în oraș, le spuse
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
puternic, ca să mai slăbesc strânsoarea, dar trag prea tare și aud un pârâit. De unde s-o fi rupt? N-are im portanță, e doar tricoul în care dorm. Îmi fac curaj, dau plapuma la o parte cu totul și o îngrămădesc cu picioarele la capătul patului. N-am curaj să deschid ochii, chiar dacă întunericul de sub pleoape s-a mai diluat. Îmi apăs globii oculari și mă bucur de formele colorate apărute brusc în fața mea. Deschid ochii încet, ceața se împrăștie doar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de balustradă. Pipăind ușor cu vârful piciorului, căută ușa de la cabină. Se buși în ea cu umărul. Se proiectă dincolo, într-o beznă nesuferită, izbindu-se de scaune, stâlpi și de tot felul de obiecte colțuroase, care începuseră să se-ngrămădească în calea lui. La sfârșitul acestei lupte, când răzbi în capătul scărilor, era îndârjit de-a binelea. Abia se mai putea potoli, dar se stăpânea, pentru că știa ce are de făcut. Împotmolit în vălmășagul din sală, zări un chelner cu-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ascuțită, care-l înnebunea, că arcadele podului vin peste el, să-i trăsnească fruntea. Se prăvăli moale, amețit. Sub pleoape-i săreau așchii de metal ca de la un polizor. Din vagon meșterul strigă ceva, dar nu putea înțelege. Vocile se îngrămădeau și se-nmulțeau, silindu-se în fierbințeala momentului să se cațere unele peste altele. Timpul se-nvolbura cu o viteză chinuitoare. Mișcările lui încete, pline de precauție și spaimă, i se păreau că se succed într-o infinitate de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
reuși să-mi ordonez toate gândurile și informațiile, dar simt nevoia să vă spun acum, că, așa cum vam promis, trebuie să ne reîntâlnim, ca să vă mai transmit câte ceva din ce am acumulat. E interesant faptul că ideile și gândurile se îngrămădesc să iasă la lumină; se grăbesc să fie exprimate ca să ajungă la voi, cei care aveți nevoie de ele. Este frumos și înălțător acest DAR pe care l-am primit și mă străduiesc să nu-l irosesc în zadar, ci
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
ea o fată ca să o ajute la bătrânețe, că are numai băieți. Evreica avea o fată a unui evreu de prin părțile Romanului, care era vânzătoare în prăvălie și care născuse de vreo trei luni o fată, căci evreul o îngrămădise pe fată în timp ce lucra la prăvălie și aceasta, adică Dochia Rahin, a rămas însărcinată cu evreul. Și cum Lupu, căci așa se numea patronul, nu avea copii, urma s-o alunge pe soția lui și să se căsătorească cu Dochia
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
o naivitate copilărească, dar intransigentă, care făcea din casa noastră o eternă cantină publică, dublată de o spălătorie universală și de veșnica disponibilitate a sufrageriei, devenită un fel de no man’s land, pentru sacii de dormit în care se îngrămădeau, seara, direct pe podea, mereu alți necunoscuți, neplătitori de chirie. Așa am crescut eu. Împrumutând ceva de la fiecare. Fumându-mi prima țigară, la 12 ani, în compania unui mașinist de la teatrul din colțul străzii și a unei balerine pe jumătate
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]