154 matches
-
parte va fi de 7 coli de mare și cu o icoană. Toate 12 părți vor fi de 84 coli, împărțite în 12 materii. În Ia parte istoria pe scurt a romanilor, năravurile, religia, legile politicești, îmbrăcămintea, mâncările, țeremoniile și îngropăciunea lor; în a 2-a din Istoria Ardealului, Țeara Românească și Moldova; în a 3-a parte, Literatura Românească, arătând care au fost lucrat și care lucră și acum pentru literatura românească; în a 4-a din iconomia de câmp
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Însetați; obiceiurile legate de Înmormântare, cum este acela de a ridica troițe În locurile unde a murit cineva, de a plăti ca bocitoare pe cea mai bătrână femeie din sat („prefika”), de a pune un ban În mâna mortului la Îngropăciune sau de a umbla cu capul descoperit, În cazul bărbaților care țin doliu. Folclorul literar Îi atrage de asemenea În mare măsură atenția, o sumă de legende și motive folclorice românești fiind Încorporate, după cum am văzut, În romanele și nuvelele
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
fost proastă. Ei, ia mai terminați odată și lăsați-mă în pace! NU VEDEȚI cât sunt de stresată? — Bună, Becky. Tresar surprinsă și mă întorc. Lângă gardul grădinii vecine, îl văd pe Tom, care mă privește cu o mină de îngropăciune. — Tom! Bună! zic, încercând să-mi disimulez șocul la adresa înfățișării lui. Dar... Dumnezeule! Arată groaznic, palid ca naiba, deprimat și îmbrăcat cu niște haine absolut cumplite. Nu că ar fi fost vreodată regele modei - dar, când era cu Lucy, reușise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
VE, p. 321). 12 Acum timpul își întoarce fața ascunsă, arătând "o altă față a unei clipe" (Perplexitate, vol. Alte versuri, VE, p. 314), așa cum "camerele, în lumina lividă/ și noptatecă" par să fie cele cunoscute, "în acest aer de îngropăciune,/ să fie aceleași, și totuși parcă acum întâia dată întâlnite" (Noapte pierdută, vol. Alte versuri, VE, p. 315). 13 Căderea ireversibilă în "ochiul/ cel mai nepăsător al timpului - cel care numai răsfrânge/ lunecătoarea trecere fără sfârșit, și niciodată nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de observații și îi dă o mulțime de sfaturi (În anchetă). Totodată apar și aspecte dramatice ale vieții sociale, precum panica de care sunt cuprinși boierii la auzul veștilor despre răscoala țăranilor (Mălurenii), sărăcia în care trăiesc cei de la sate (Îngropăciune), sărăcie ce îi silește pe părinți să-și dea copiii argați la casele boierilor (Petra) ș.a. Se remarcă dialogul dens, împănat cu regionalisme. Atât volumul Mălurenii, în care sunt adunate multe dintre creațiile în proză publicate anterior în presă, cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286261_a_287590]
-
și de moarte. Alte două surori ale Corei muriseră, una, ca și ea, de glonț, alta În flăcări; iar pe un frate, altminteri Întreprinzător, dibaci și harnic, Îl pândește până și astăzi sfoara de la perdea În chip de ștreang. [...] La Îngropăciunea lui Emanoil Bucuța, un sac cu oase mari și goale, aproape impudice și stropite repede cu vin și untde lemn În bolboroseala omului bisericii, Îi fu așezat Între picioare: era tot ce mai rămăsese din zbuciumul zadarnic al Eufimiei lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Bucuța, un sac cu oase mari și goale, aproape impudice și stropite repede cu vin și untde lemn În bolboroseala omului bisericii, Îi fu așezat Între picioare: era tot ce mai rămăsese din zbuciumul zadarnic al Eufimiei lui. Așa cum, la Îngropăciunea bătrânei care necăjise existența Corei Irineu, am văzut oscioarele acesteia strânse, de aseme nea, Într un săculeț și așezate - fiindcă nu mai puteau pro testa - la picioarele mamei iabrașe. Ah! Plutôt souffrir que mourir!... Cine dintre frecventatorii asidui ai Căii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
risipite; focuri ce licăresc fumegând printre arbori... În acest imperiu încremenit al morții, o singură viață: un cal fără călăreț aleargă năuc, nechezând, căutându-și stăpânul... Fulguiește ușor... De undeva, de la vreun schit, un clopot începe să bată rar, de îngropăciune și dangătul lui se îngână cu o cântare gravă, tărăgănată, ce urcă parcă din afundul pământului... Departe, printre arbori, călcând ușor, se prelinge un cortegiu de călugări cu lumânări aprinse, cădelnițând, sfințind câmpia cu "Cântarea pentru prohodul morților". Se duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lanț, că bieții oameni ziua-n amiaza mare tremurau în spatele obloanelor trase. Nu mai era lege, nu mai era Dumnezeu!... Colac peste pupăză, foametea, ciuma, lingoarea, frigurile negre bântuiau într-o veselie, că nu mai pridideau popii cu slujbele de îngropăciune. Un blăstăm cumplit se abătuse asupra Moldovei! Nădușeau sfinții monahi prin mănăstiri cu slujbele, tămâierile, aghezmuielile, doar-doar s-o îndura Cerul de vreun ajutor, de ceva, că de altunde nici o nădejde... Blăstămu' a bântuit sălbatic un pătrar de veac și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și pe Vodă, parcă nu-i el smintit îndestul. Aiștea-s nebuni de legat! întărește Negrilă scuipând și el, cu sete. Boier și țăran ne bagă în aceeași oală! De-om merge tot așa, boierimea moldovană să-și cânte prohodul de îngropăciune! Să creadă el! hohotește Isaia. Atâta i-a fost! A venit apa și la moara noastră! Cu vârf și îndesat o să plătească pentru toate umilințele noastre! Cu vârf și îndesat! Noroc de turci!... Amin... Ne-a hrăpit drepturile noastre din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Apusul l-a lăsat ca cucu' pe cracă. Singur și-a săpat groapa, cu sabia și-a săpat-o... Zilele-i sunt numărate. Noi n-avem a face decât un brânci să-i dăm. Parcă-i și aud clopotul de îngropăciune... "Ștefan, Ștefan Domn cel Mare! Seamăn pe lume nu are! Decât numai mândru Soare!" cântă el în batjocură, cu ură. Te-ncumeți să-i stai împotrivă? întreabă Alexa înfiorat. Mă-ncumet! răspunde cu hotărâre Isaia umflându-și pieptul. Ești mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
doborât un taur. Otrava! Câte capete încoronate n-au fost trimise în iad cu un prăfuleț cât o gânganie... Sfântă otravă! Speli paharul, ești curat ca lacrima, nici o urmă, nu te știe nici gându', nici pământu'... Îi aud clopotul de îngropăciune sunând... Va fi sărbătoare și în ograda noastră! hohotește el crispat de ură. Ai?! Am! Otravă venețiană, o rămășiță -, din ea au gustat trei Mușatini ce hodinesc cu mâinile pe piept în gropnițele ctitoriilor lor... Și ce mai gropniță și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de sud a cetățuii. Undeva În apropiere trebuia deci să fie mânăstirea Sfântul Trudpert. Dacă le-ar fi putut trimite vorbă călugărilor... dar nu era sigură de loialitatea lor... După ce ducele Bertold cel bătrân hotărâse să-și aleagă lăcașul de Îngropăciune la Sfântul Petru, relațiile cu mânăstirea Sfântul Trudpert nu erau deosebit de călduroase... Poate totuși se găsea acolo vreun călugăr care să vrea s-o ajute? Adelheid petrecu toată ziua privind pe fereastră și sperând Într-o minune. Dar locurile erau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
colțurile sicriului, puse una și în sfeșnicul de la cap și aprinzând într-o cățuie câteva boabe de tămâie, o vântură să răspândească fumul aromat în odaie și pe lângă sicriu. Feciorii și fetele mamei Elena știau toate rânduielile și datinile de îngropăciune, se îngrijiseră de tot ce trebuie, de slujbele ce se oficiază în astfel de 118 Rădăcinile Continuității împrejurări, vorbiseră cu preotul și dascălul, și chiar mâncarea pentru praznic era pregătită. A doua zi urma să se slujească prohodul și s-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Șezători în care se spun povești Tatăl copilului povestește istoria din Halima cu cei patruzeci de hoți. De dimineață până la amiază soarele e tras la deal de patru tauri. De la amiază până în amurg de un iepure șchiop. Am fost la îngropăciunea mătușei Ruxanda care m-a crescut, Dumnezeu s-o ierte, și iaca n-am putut să leșin, și pace bună! Dacă nu-s cucoană... [MOSCOVA-LENINGRAD] [1945]* 12.VI 7.20. plecare (ora Moscovei 8.20) 9. Trecem Nistrul (ora 10
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în parte, lucrarea alcătuită nedepășind faza descriptivă. Cercetările sale rețin totuși atenția prin câteva probleme privitoare la evoluția acestora sau la valoarea literară și socială a cântecelor de leagăn și a bocetelor, ca în Nunta în Șchei până la 1830 (1888), Îngropăciuni. Perșani (1893) și Obiceiuri populare la românii din Șchei (Nașterea și creșterea) (1903). Din literatura populară l-a interesat îndeosebi proza. Deși nu ilustrează teme și motive noi, poveștile pe care le-a cules, după modelul lui I. Pop-Reteganul, Petre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288828_a_290157]
-
înainte) de către gropari, se face o cruce din lemn (acum și din fier sau beton, dar și din marmură) care putrezește repede, așa că la sat, prea repede se așeza mort peste mort. Dintre toate obiceiurile și ritualurile de moarte și îngropăciune, cele legate de priveghi sunt de departe cele mai vechi și cele mai de interesă sub raportul conținutului și formelor de desfășurare. Cei care l-au cunoscut pe mort, cu care au fost la horă, la botezuri și nunți, la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un vis. {EminescuOpVII 279} Dar, cum am zis, toate acestea sunt fleacuri pentr-un membru de la primărie. Viața are pentru el însămnătate numai întrucît se percepe taxa pentru înscrierea în condicele stării civile, moartea întrucît se percepe o taxă pentru îngropăciune și întrucît se adaogă cu unul numărul născuților și al morților. Membrul de la primărie nu vede în acești oameni decât indivizi impozabili, subcomisarul - indivizi ce trebuiesc privegheați ca să nu [se] fure unii pe alții și să se ție în regulă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai practici, cred că, în subterane, corpul se mumifică pe cale naturală. În ceea ce mă privește, aș prefera sarcofagul, dacă voi putea să mi-l îngădui. Dar nu e rău nici direct în pământ, numai să fie locul onorabil. În ambele îngropăciuni, rămășițele pământești devin simple amintiri pentru cei în viață, fiind menite tăinuirii. Teja a luat de pe podea un blid de aramă plin cu tămâie. Am coborât pe o scară îngustă de piatră, cu șapte trepte. Pe fiecare dintre ele era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui Rodoald care, deși se dădea drept arian, se afla de fapt sub stăpânirea superstițiilor unor sacerdoți păgâni, îngroziți de ideea de a se face incizii unui cadavru. Am asistat la toate, și, după ce a fost îmbrăcat și pregătit pentru îngropăciune, am mers în urma lui ținându-i calul de zăbală, înșeuat și cu armura ca de război. Alături de mine, în spatele lui Rodoald, se afla skilpor-ul, scutierul, prezentându-i armele. După ce, la ușa bisericii San Giovanni, scutierul a frânt în două lancea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dincolo de forma pe care i-a dat-o Alecsandri el examinează aspectele lirice alezate peste nucleul epic de origine (conflictul tragic dintre păstori pizma). Continuă, demonstrând concludent autonomia oii năzdrăvane ", răspândirea europeană tradițională a motivului plângerii oilor ", motivul dorinței de îngropăciune la stână " Demonstrează de asemenea că motivul maicii bătrâne a fost încorporat târziu din voința de a spori tensiunea lirici a contextului (motiv întâlnit separat în colind sau baladă ) Anunțarea figurată a morții ca nuntă " către cei apropiați se întâlnește
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
qui in aulices ipsius ministeriis fuerant, ad feretrum accedunt, defunctique manum dextran et quam ea tenet crucem exasculantur” 37). Pompa ceremonialului era uneori augumentată de prezența la îmormântare a unor înalți prelați ai Bisericii Răsăritului. Neculce ne spune că la îngropăciunea lui Constantin Cantemir ar fi fost de față („s-au tâmplat”) toți cei patru patriarhi ai Orientului Ortodox (doi -după alte izvoare) unul de Ierusalim și altul de Antiohia și altul de Alicsăndria și unul mazil de țarigrad, Iacob”. Urma
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mesaje menite să-l facă pe cel ce pășea în necropolă să citească numele de pe piatră și, eventual, să-l asocieze unei rugăciuni 85. Inscripțiile perimetrale, compunerile de pe lespezile funerare, epitafurile (cu sensul de text aflat pe un monument de îngropăciune) - cele tot mai sofisticate ale fanarioților, în care cărturarii puși să le alcătuiască fac exerciții antichizante și îi proclamă pe grecii mutați, peste înțelegerea lor, din Moldova în țara Românească, drept stăpânitori ai Daciei 86, toate aceste inscripții care urmăresc, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acolo era îngropat”), prezența cortegiului funerar (descris și de Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae 595 și alcătuit în toate împrejurările similare: „Sin vero in monasterium quoddam longe extra urbem situm se condi mandaverit...” 596) devenea obligatorie. în oraș, alaiul de îngropăciune trebuia să impresioneze (și arhiereii străini, mai mereu în vizită prin București, reprezentau astfel de prezențe forte). Ca urmare, Voievodul a „orânduit” „mulți boiari tot rude de ale Mării sale, întâi la curte la dumneaei făcându-se pogrebaniia cu mare
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de s-au astrucat unde au lăsat cu sufletul dumisale, toți cu un glas rugând pre Dumnezeu ca să o odihnească în «corturile drepților, la vécinică împărăție aminț”. în cronica lui Radu Popescu, știrea este redactată cu parcimonie, dar alaiul de îngropăciune se conturează: „într-aceaia vréme și muma lui Costandin vodă, jupâneasa Stanca, au murit și cu cinste i-au făcut pogribaniea în București. Deci ridicând-o de aici într-o carâtă, rânduind boiari, jupânese și slujitori o au dus la mănăstire
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]