122 matches
-
03 iunie 2017 Toate Articolele Autorului o pasăre imperială pe o cruce, pământ șchiopătat ești de lună sunt stoluri în ziua ce aduce zariștea înaltă și brună, pământul mai ia câte o noapte se îmbracă cu ea printre vise dezgroapă îngropatul de șoapte și umblă-n sandale ucise, speriată aleargă iar noaptea pe câmpia îmbrăcată în zori, încearcă să își ia doar partea vărsarea de stele în flori, un el și o ea sub o creangă alunul ce da-ta în
E TRIST NECHEZATUL DE CAL de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377438_a_378767]
-
nr. 2346 din 03 iunie 2017. o pasăre imperială pe o cruce, pământ șchiopătat ești de lună sunt stoluri în ziua ce aduce zariștea înaltă și brună, pământul mai ia câte o noapte se îmbracă cu ea printre vise dezgroapă îngropatul de șoapte și umblă-n sandale ucise, speriată aleargă iar noaptea pe câmpia îmbrăcată în zori, încearcă să își ia doar partea vărsarea de stele în flori, un el și o ea sub o creangă alunul ce da-ta în
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
răsună cavaluri e trist nechezatul de cal ... Citește mai mult o pasăre imperială pe o cruce,pământ șchiopătat ești de lunăsunt stoluri în ziua ce aducezariștea înaltă și brună,pământul mai ia câte o noaptese îmbracă cu ea printre visedezgroapă îngropatul de șoapteși umblă-n sandale ucise,speriată aleargă iar noapteape câmpia îmbrăcată în zori,încearcă să își ia doar parteavărsarea de stele în flori,un el și o ea sub o creangăalunul ce da-ta în floripe deal mai sună
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
o isprăvesc !" -"Marto, Marto (i-A zis DOMNUL), partea bună-a luat Maria ; Și-a ales Învățătura, Cerul și Împărăția !" Când Lazăr s-a îmbolnăvit, ele pe DOMNUL au chemat, Zicându-I : "Prea târziu venit-ai...de 4 zile, e-ngropat..." Tot ele, purtat-au Mirul la DOMNUL, la Mormântul Sfânt Vestind Minunea Învierii, cum n-a mai fost pe-acest Pământ ! ................................,........... Sf.Mc.Dorotei. Dorotei trăi prigoana ce-a dat-o Dioclețian Stârnit cu mare perfidie, satanic, de Maximian... Casa lăsând
IPATIE, PAVEL, DIONISIE ȘI CLAUDIU de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374832_a_376161]
-
ruși se deplasă spre locul unde Pintilii săvârșise substituirea și se convinse de existența mortului. Făcu un semn precipitat comandantului român ce-l avea acum în inventar pe nefericitul răposat, din care gest acesta înțelese că nu e timp de îngropat morții. Și dădu semnalul de plecare. Calvarul drumului pe jos, în camioane "Molotov" fără prelată ori în trenuri de marfă, tixite cu pradă metalică de război, foamea și setea îndurate au adus în lagărul din Donbas mai degrabă niște suflete
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
ruși se deplasă spre locul unde Pintilii săvârșise substituirea și se convinse de existența mortului. Făcu un semn precipitat comandantului român ce-l avea acum în inventar pe nefericitul răposat, din care gest acesta înțelese că nu e timp de îngropat morții. Și dădu semnalul de plecare. Calvarul drumului pe jos, în camioane "Molotov" fără prelată ori în trenuri de marfă, tixite cu pradă metalică de război, foamea și setea îndurate au adus în lagărul din Donbas mai degrabă niște suflete
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
ajungând în fața Scaunului de milostivnică judecată Dumnezeească, să îngenunchem și cu sinceritate să cerem iertare de toate greșelile făcute și ca ele să nu se mai repete. “ce viitor să fie în fața ta, Doamne / după tot trecutul în care zaci îngropat, / altarul se arată răsăritului / și gol este altarul, / gol de zei și de demoni, / Hristos, tot pe cruce mai ești ? / așa cum te crucificaseră mai demult / gărzile pretoriene mai ești ? / tot singur, Hristos ? / tot părăsit de oameni ? “ Cuvânt după cuvânt, ca
FAJI DE C.GHERGHINOIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346759_a_348088]
-
Acasa > Poezie > Cantec > DOAMNE, DĂ-I SIMBRIE! Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 1239 din 23 mai 2014 Toate Articolele Autorului DOAMNE, DĂ-I SIMBRIE Sus, la mânăstirea Dealu, Mihai Vodă e-ngropat... El, ce și-a apărat neamul Bis: De păgânul blestemat. Te rog, Doamne, dăi simbrie, În Rai, alături să-Ți fie!... Cât a trăit pe pământ... Bis: Doar pe Tine te-a slăvit Prin credință și iubire... Pe CRISTOS nu
DOAMNE, DĂ-I SIMBRIE! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346945_a_348274]
-
Sinea ta adevărată. Năluca ta sînt, Si m-ai supus în vremuri de demult prin a ta Veșnică Tărie 350 Cînd eu eram prădalnică-nsetată și hămesita cruntă pofta și ucidere. Deși oribil și-Înfricoșător pentru-ai tăi Ochi, deși-ngropat sub Ale Universului ruine 208, ascultă cît de-naripat vorbesc, si fii tăcut. De ne vom contopi în unul, o altă lume, ce-i mai bună, în inima-ți Se va deschide și-n pîntece și-n minunatul creier, 355 Întreita
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sînt umbre care trec" (Vala, VII, 364-366). În termenii doctrinei hinduse, Los simte fundamentul "dens", plin, al valului Mayei, care se deschide în infinitatea spiritului. Nimicirea Șinei are astfel drept scop dezvăluirea "infinitului care era ascuns". 208 (VII, 352) deși-ngropat sub Ale Universului ruine: imagine pregnant piranesiană ce caracterizează mare parte din poemul Vala (vezi opera lui Piranesi, în care un element central este ruină ca imagine a trecutului, dar și a viitorului potențial). 209 (VII, 366) toate-acestea, ce-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dat la dezhumări... Octav: Ai văzut părințelul! Nu te-a iertat că te-ai jucat de-a parastasul! Groparul: Da... Numai că mi-a făcut un bine. Octav: Adică iar l-ai păcălit... Groparul: Păi da... mă cam plictisisem cu îngropatul... cum s-ar spune, mă pîndea rutina... aceleași frînghii... același capac bătut în cuie... aruncatul țărînii... începusem să nu mai am nici o emoție... nici un gînd mai nou... Octav: Plafonarea... Groparul: Da... La dezhumări e cu totul altceva... e mai multă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
sunt destui preoți care pun valorile materiale Înaintea celor spirituale: „Popa când tămâiește, la bani se gândește”; „Popa are mână de luat, nu de dat”; „Popa mănâncă și de pe viu, și de pe mort”; „Popa plânge când nu are morți de Îngropat”; „Câte un colac, câte un pitac, popa umple un sac”; „Țăranul paște vaca, și popa o mulge”.) După trei zile, oaspeții se pun la râșniță. (Altfel, există riscul ca aceștia să-și deformeze caracterul, asumându-și o falsă psihologie: fie
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
idilism de aici, mai ales dacă e pusă în comparație cu tonul aspru al poemelor autobiografice: „Am iubit în viață! Și-am urât!/ Am urât cu patimă urâtul!/ Porcilor ce n-au alt gând decât/ Să-și îndoape rânza până-n gât,/ Și-ngropat de-oi fi sunt hotărât/ Să le umplu cu țărână râtul” (Ostrovul meu). În ultimul volum de versuri antum, Țărmurile clipei (1983), poetul atinge coardele unei lirici elegiace a amintirilor, dominată însă obsedant de aceeași viziune a neîmplinirii, de aceeași
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
rememorată (Rumori interioare), precum ciclurile vieții („revoluția semințelor înaintează insolent prin pământ”). Sfieli franciscane în fața lucrurilor pământului se transfigurează - în cadențe clasice - asemenea unor psalmodieri argheziene închinate zborului („Promit, urmându-mi rădăcina/ pe sub pământ, pinten stingher/ pe unde s-a-ngropat lumina, să șterg tot praful de pe cer”, Copacii frați). Melancolia eului, purtând vagi sugestii eminesciene, pare izvorâtă din neputința integrării în ordinea naturală și din conștiința simulacrelor care înconjoară ființa („eu însămi - o ceață/ o ceață de viață”), cu atât
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
-se, că era cineva acolo care-i cerceta pe cei uciși. Îl descoperi puțin mai la o parte față de ceilalți. Un soldat foarte tânăr, al cărui cap ras se înălța peste o moviliță întunecată. Nikolai se aplecă, atinse gâtul celui îngropat, nu găsi nici o rană. Soldatul deschise ochii și gemu îndelung pe un ton ritmat, ca spre a-i dovedi că era vorba de o ființă omenească. Nikolai se duse către Vulpoi („Plec chiar acum! Să se ducă cu toții dracului!“ șopti
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
câștiga, fără îndoială, timp. Acum trebuia să-l tragă afară. Nikolai trecu în spatele trupului încă inert, găsi un loc bun de sprijin pentru picioare, apucă soldatul pe sub brațe. Și-i dădu drumul pe dată. Când îl apucase strâns pe cel îngropat, degetele lui dăduseră peste sâni de femeie... Prinse una din mâinile eliberate, o privi întorcând-o spre lună. Dar era cu adevărat o mână de femeie, nu se putea înșela. Cu un bărbat, totul ar fi fost mai ușor. L-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
că toată călătoria lor n-avusese nici o însemnătate și că nu folosise la nimic. Și atunci, ei pentru ce străbătuseră acele deșerturi nesfârșite din Nueva España, pentru ce rătăciseră prin Spania și pentru ce trecuseră oceanul până la Roma? Tanaka Tarozaemon - îngropat singur și trist în crângul din Veracruz. Moartea lui Tanaka. Pentru ce oare toate acestea? — Eu... zise samuraiul cu privirile pironite în pământ, nici eu, nici Nishi Kyūsuke... nu ne-am închipuit așa ceva. — N-aveați cum să știți. Sfatul Bătrânilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fie liber de Încătușarea obișnuitului și a finitului. Un suflet eliberat de Natură, de impresii, de viața de zi cu zi. Ca asta să se Întâmple, Dumnezeu Însuși probabil că așteaptă, desigur. Iar un om care a fost ucis și Îngropat nu ar trebui să aibă alte interese. Ar trebui să fie perfect dezinteresat. Eckhardt spusese În tot atâtea cuvinte că Dumnezeu iubea puritatea și unitatea dezinteresată. Dumnezeu Însuși era atras de sufletul dezinteresat. De ce altceva În afară de spirit trebuia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de absorbit să-i fugărești pe Roșii, că, probabil, nici nu te-ai mai gândit la asta. Mal îl ciocăni pe Buzz cu creionul. — Ai dreptate, nu m-am gândit. Dar tu la ce te gândești? Puștiul e mort și-ngropat, era oricum în rahat până-n gât din cauza intrării prin efracție pe care o comisese și probabil că era terminat ca polițist. Putea să fie cel mai bun dintre toți și-i voi simți lipsa. Dar și-a săpat singur groapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dea la școală. Lucram cu îndârjire, cu disperare, dar și cu spor. Munca îndârjită și oboseala mă făceau să uit de situația grea, disperată în care mă aflam. Parcă îmi era rușine când mă întâlneam pe drum cu cineva. După îngropatul viei, iau hârlețul tatei și plec la vie, ca să uit de mine însumi. Am luat pe rând la desfundat toate haturile și poienile cu vița lipsă din vie și le-am desfundat pe toate, până în jur de 20 noiembrie, când
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
despărți de noi, să auzim ce ne spun, adio, fetele mele, adio, ginere, adio, unchi și mătușă, adio, mamă. Când se umplu groapa, bărbatul bătători și netezi pământul ca să nu se observe, În caz că trecea cineva pe acolo, că fusese cineva Îngropat. Puse o piatră la căpătâi și alta mai mică la picioare, apoi Împrăștie pe deasupra gropii ierburile pe care le tăiase Înainte cu sapa, alte plante, vii, vor lua În câteva zile locul acestora care, ofilite, moarte, retezate, vor intra În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
executat de tetrarh, cu toate acestea, ucenicilor săi le este permis să-i îngroape trupul (Mc 6,14-29; Josephus, Antichități iudaice 18.119). Chiar justiția romană, în afara mediului iudaic, permitea uneori celui răstignit să fie dat jos de pe cruce și îngropat. În compendiul legii romane (cunoscut ca Digesta) găsim următoarele concesii: Trupurile celor condamnați la moarte să nu fie refuzate rudelor lor; și divinul Augustus, în Viața sa, în cartea a zecea, spunea că această regulă trebuie să fie respectată. În
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
am invidiat pe voi... ăștia... călătorii prin ploaie... pentru felul în care muriți... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Am auzit că aveți și un cimitir pe aici... E mare? HAMALUL (Cu un zâmbet ironic.): E destul de mare. În fiecare an avem de îngropat... câte anul, câte doi... câte trei... Anul trecut au fost mai mulți. Unii vin și nici n-apucă să spună două vorbe. Ajung aproape morți... Pe alții îi găsim noi, peste tot, înșirați pe câmpie... Nu știu ce dracu’ vi se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
centura prin fiecare baieră, pipăind bentița, asigurându-se că nu-i desprinsă. -Așa zice lumea, continuă meseriașul... Dar poți să știi că-i pă bune? Că ăia vine din Baltă, de unde-a inundat cu baraju și zice că l-a-ngropat pă unu acolo, cu casa, cu prăvălia, ce-avea și omul la viața lui. Că era despărțit... Și ce-a făcut, ce n-a făcut, da uite că s-a prăsit și i-a trimis p-ăia acu’ să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
s-a observat la Matca - Galați. Restul inventarului, constituit de obicei din piese de harnașament (zăbale, potcoave, șa), arme (vârfuri de săgeți, cuțite, arcuri), obiecte de podoabă și de vestimentație (pandantive, aplice, catarame, verigi, nasturi globulari), se află în preajma celui îngropat. Tabelul următor permite diferențierea pieselor, întrebuințate de autohtoni sau de turanici și indică apartenența religioasă a celui înmormântat: Statistica de mai sus indică un inventar arheologic modest, dar specific autohtonilor și alogenilor. Populației creștine îi revine un singur obiect (cosorul
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]