260 matches
-
a autorului, cu obișnuita funcție explicativă. Textele din sumar au apărut inițial în revista ,Dilema veche", iar succesiunea lor în carte e, în principiu, una cronologică. Vom citi și vom vedea; numai că poetul ține să atragă atenția și asupra îngustimii strofelor sale: ,Cât despre îngustimea strofei ("a ștofii", va fi spus Arghezi,-n Hore), ea e, aici, urmarea (liber consimțită) a calupului coloanei de gazetă (țeapăn ca a lupului cerbice). - "Patul lui Procust" nu-i atât o probă de masochism
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
explicativă. Textele din sumar au apărut inițial în revista ,Dilema veche", iar succesiunea lor în carte e, în principiu, una cronologică. Vom citi și vom vedea; numai că poetul ține să atragă atenția și asupra îngustimii strofelor sale: ,Cât despre îngustimea strofei ("a ștofii", va fi spus Arghezi,-n Hore), ea e, aici, urmarea (liber consimțită) a calupului coloanei de gazetă (țeapăn ca a lupului cerbice). - "Patul lui Procust" nu-i atât o probă de masochism, cât una de ingeniozitate.". Un
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
a căror pregătire este precară într-un domeniu anume, ei vor nega evidențele și vor pune totul pe seama conspirației colegilor de breaslă, a căror mîndrie nu le îngăduie să fie martorii succesului altora, sau pe seama obtuzității oamenilor politici, a căror îngustime de vederi îi împiedică să intuiască fața revoluționară a invenției lor. Altfel spus, nu ei sînt de vină că ideile lor nu sînt admise, ci orgoliile opace ale adversarilor sau interesele obscure ale politicienilor. Dar uneori se întîmplă ca pionierii
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
îi mai dă marinarului o veste privitoare la verișoara lui: „Pandora... Nu cred că e fericită...” Nici nu avea cum să fie. Gustul libertății, descoperit alături de bărbații fără căpătâi, dar plini de însușiri umane admirabile, nu putea fi satisfăcut de îngustimea de spirit a mediului de două ori provincial: al englezilor în America și al protestanților incapabili să se scuture de lanțurile puritanismului. E un mister de ce în interviul din 1994 al lui Hugo Pratt cu Jean-Jaques Mandel, dedicat tocmai „femeilor
Iubitele lui Corto Maltese (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4160_a_5485]
-
urmei, dă noimă ficțiunii: „Pentru că realitatea are limitele ei, ne sare în ajutor ficțiunea, dar nu pentru multă vreme, căci, devenind prea aspră sau monotonă, imaginația are nevoie de imprevizibila, deconcertanta calitate a vieții, care-l scoate pe scriitor din îngustimea fanteziei sale. Cu rezervoarele ei infinite, realitatea îndulcește ariditatea ficțiunii, ne salvează de urîtul ei, pe ea o caută lectorul, privitorul, în opera de artă”. Să fie cumva într-o asemenea „sănătoasă” meditație și o urmă de pragmatism valah? N-
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
o piesă împotriva construirii mega moscheii lui Erdogan în inima unei țări creștine sau împotriva construirii Templului Masonic în București? N-aveți curaj? Ați epuizat toate pietrele aruncînd în Biserica noastră milenară? Ce păcat! Fățarnicilor! Sau în prea vasta voastră îngustime de vederi n-a pătruns informația potrivit căreia sediul Marii Loji Naționale a României a primit, în 2015, undă verde de la Consiliul general al Municipiului București pe bulevardul Expoziției nr. 24 F? Știți voi, răzvrătiții aceștia culți, care nu mai
„Biserica Ortodoxă e Mama Neamului Românesc”! [Corola-blog/BlogPost/92498_a_93790]
-
în ziua următoare, mi s-au deschis imediat toate ușile, cred că dăduse dispoziții în această privință, și m-am înfățișat boss-ului radios cu o frumoasă cravată în culorile partidului la gât. Dar acesta a rămas foarte dezamăgit de îngustimea minții mele. Cu ce cravată ai venit, Tandule? m-a întrebat cu un zâmbet disprețuitor. Cu rahatul ăsta? Păi la mine se vine cu cravată cu picățele! Cu pi-că-țe-le, pricepi?... Aici Mircea Tandu s-a oprit și a dat cu
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
bătut și alb, cu ghivece în care se deschiseseră ghiocei și toporași, în bucătăria îngustă, pe fereastră, așezase un vas în care creșteau fire, grâu, tulpinile aveau vreo zece centimetri, o casă ca o grădină, așa făcuse ea acolo, în îngustimea aia de spațiu, o grădină... Anita - îmbrăcată într-o cămașă de noapte albă, lungă până la tălpi, deși, dimineața, pe la opt, când apăruse la ușa lui, era în blugi, pulover și cizme - cu pletele ei blonde, ridicate în vârful capului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
împotriva tuturor vânătorilor de suflete din orice tabără ar fi fost ei. Astăzi, cu toate că vremurile s-au schimbat, n-aș putea spune că scopul cu care se zidește acest internat e integral deosebit de a celui dintâi. Fiindcă și astăzi e îngustime de suflet pentru ca să fie necesar să ne apărăm în propria noastră casă, până ce Dumnezeu va voi să fim iarăși o turmă și un Păstor. Așadar, internatul acesta are ca și cel dintâi un rost defensiv, spre deosebire de acela însă, are și
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
de mama și către voi minte de judecător. Părintele Ilie Cleopa - Mărturisirea faptelor rele este începutul faptelor bune - Sfanțul Ieronim - Cât de bine sunt toate rânduite. Lucrurile necesare sunt simple, iar cele complicate nu sunt necesare. Grigori Skovoroda - Chilia, cu îngustimile unei singure cămăruțe, se bucură de lărgimea Paradisului. Fericitul Augustin - Nu de argumente raționale se sperie diavolul, ci smerenia noastră. Vauvenargues Referință Bibliografica: Citate memorabile (28) / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1036, Anul III, 01 noiembrie 2013
CITATE MEMORABILE (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363198_a_364527]
-
lui Dumnezeu și, pe cale deconsecință, primatul (acensiunii) individului în sfera social-politică. De aici, până la „înlocuirea” Lui n-a fost decât un pas mic, pe care partidul-stat l-a făcut cu brutalitate servindu-se de tăcerile noastre vinovate, de ignoranța și îngustimea preocupărilor în câmpul liber al circulației ideilor din societate, de mutarea accentului dominant al acțiunii omului asupra realităților concrete și greutățile traiului de zi cu zi. Ajuns dincolo de presupusa jumătate biologică (!) a vieții, urmare directă a indeciziilor mele, a întârzierilor
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366954_a_368283]
-
au simțit nevoia să lase o descriere, după puterile literare ale fiecăruia. Iată ce spune Paul de Alep, secretarul Patriarhului Macarie al Antiohiei, care a făcut o vizită canonică în Țările Române în anul 1657: „Eram îns¬păi¬mântați de îngustimea drumului și de apropierea de marginea prăpastiei; și, coborându-ne de pe caii noștri, am mers pe jos până ce am trecut podul. Aici am ieșit într-o câmpie mare, împărțită în ogoare, acoperite cu semănături și grădini și vii, pe care
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
aceeași pași grăbiți cu care omenirea întreagă a colindat de-a lungul istoriei sale Pământul, Omul în sine aleargă cu un scop bine precizat către destinația aparent finală a sa, Neființa - spațiul acela de dincolo de aici, dificil de decodificat cu îngustimea minții omenești -, cea care înghite în ea hulpav toate sistemele filozofice născute de umanitate cu scopul de a atinge miezul real al semiozei tuturor lucrurilor - adevăratul lor sens de a fi. Cu puterea acelei nevăzute forțe ce îl poartă de
UN DESTIN PRINTRE APELE TIMPULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345699_a_347028]
-
de dorința de slavă? Gândește-te la rapiditatea cu care toți sunt uitați, la abisul timpului infinit dintr-unul și din celălalt sens, la vidul cuvintelor răsunătoare, la umoarea schimbătoare și indecisă a celor care par să te laude, la îngustimea locului în care acea slavă se limitează” . Și s-ar mai putea cita și alte texte . Cunoscând această literatură, Sfântul Ioan Gură de Aur, după cum s-a constat, nu se lasă câtuși de puțin impresionat, pentru că are grijă să deosebească
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
înțeles de ce-ți respir încă coapsa unde mi-ai zdrobit sărutul singura amintire respirată în doi lasă piatra să-și urle nebunia muntelului nechibzuit de umbră ca un veșmânt de bunătate suntem prea rotunzi în glas să mai trăim îngustimea țipătului nostru doar ecoul mai susține vântul în amurg înlănțuit de trupurile amorțite în cenușă nu vreau să fiu viu în tine nu poți să mori singură de mine Referință Bibliografică: am existat în tine / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN
AM EXISTAT ÎN TINE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356482_a_357811]
-
ca o îndrăgostire mâine poate voi fi doar puțin din fiecare scoarță strop oarecare uitat dintr-o viață nenăscută pădurea mea ți-a împietrit în umăr cu mâini rătăcite își caută sărutul din nemărginirea înmugurită a unei păsări pierdută-n îngustimea ochiului ... Citește mai mult respiri ca un arbore cu rădăcini crescute-n aertăcerea nu se sparge când privirea și-a încheiat uceniciamângâie roșul adormit în geana întoarsă-n azica o liniște în pântecul pieptuluia început să bată vântul în pământ
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
frunza ce ți-a crescut în palmăsimplu ca o îndrăgostire mâine poate voi fidoar puțin din fiecare scoarțăstrop oarecare uitat dintr-o viață nenăscutăpădurea mea ți-a împietrit în umărcu mâini rătăcite își caută sărutuldin nemărginirea înmugurită a unei păsăripierdută-n îngustimea ochiului... XXIII. MASCA ARLECHINULUI, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 290 din 17 octombrie 2011. dresorul umbrelor smulge zâmbet porților deschise cu pasiunea nebunului de treflă calea rătăcirilor tăgăduia smerită noaptea ascuțitul desfrâu încolțea ca o cicatrice tăbăcită în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
înțeles de ce-ți respir încă coapsa unde mi-ai zdrobit sărutul singura amintire respirată în doi lasă piatra să-și urle nebunia muntelului nechibzuit de umbră ca un veșmânt de bunătate suntem prea rotunzi în glas să mai trăim îngustimea țipătului nostru ... Citește mai mult nu mai știu a trăi dincolo de liniștea palmei tale gândîn genunchi construiesc temnițe orelor goale de noiîngreunat cu așteptarea îngerilor ce te mai pot salvaplouă fără încetare în marginea mea de foaieca o eliberare cuvintele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
mie de oriși tot nu am înțeles de ce-ți respir încăcoapsa unde mi-ai zdrobit sărutulsingura amintire respirată în doilasă piatra să-și urle nebunia munteluluinechibzuit de umbră ca un veșmânt de bunătatesuntem prea rotunzi în glassă mai trăim îngustimea țipătului nostru... XXVII. GREUTATEA VERBULUI A FI, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011. cât mi-aș dori să aud rodul lumii spărgându-se țăndări de acolo de unde vin ard lumânări ispita spinilor în inima
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
ca o îndrăgostire mâine poate voi fi doar puțin din fiecare scoarță strop oarecare uitat dintr-o viață nenăscută pădurea mea ți-a împietrit în umăr cu mâini rătăcite își caută sărutul din nemărginirea înmugurită a unei păsări pierdută-n îngustimea ochiului vor muri alți arbori Referință Bibliografică: arbori de aer / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 292, Anul I, 19 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ARBORI DE AER de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356585_a_357914]
-
culorile lumi și nimic rău nu te mai poate atinge. Si de la iubirea apropierii noastre, om lângă om și suflet peste suflet, de mână alergăm spre iubirea eternă care nu mai cere sărutări și mângâieri ale trupului și nu are îngustimea înțelegii unui suflet ci merge dincolo la tot ce ne înconjoara, la tot ce există la îmbrațișarea totală a vieții pe care o acoperă cu infinita iubire a universului. Acolo, aici și oriunde Dumnezeu este iubire. El fiind iubire, ne-
IUBIREA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368909_a_370238]
-
filosofie speculativă) s-a închegat imaginea unei expoziții cu mult, foarte mult adaos ideatic. Obișnuit a se plimba între figurativ și nonfigrativ, publicul s-a dezechilibrat sub presiunea unei surprize neașteptate. Pentru că pictorul Constantin Popa ajunge mult mai departe decât îngustimile ordonate de esteți, care au stabilit metodologia de receptare. Asta nu înseamnă că avem dinaintea ochilor întruparea perfecțiunii. Nu, nicidecum! Însuși pictorul n-ar accepta acest regat de cucerit, dar mult prea îndepărtat. Întregul conflict dramatic se declanșează în momentul
CHIPUL IDEII de LIVIU COMŞIA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369934_a_371263]
-
Dumnezeu îți trimite piedici doar pentru a te întări, pentru a-ți încerca voința și a-ți testa dorințele. O dorință ce vine din inima Universului, și care îți este destinată, nu trebuie sufocată! Ea nu se explică. Nu cu îngustimea minții. E acea Mână nevăzută ce te conduce din umbră. De ce trebuie să înfrunți atâtea obstacole ? De ce ți se dau atâtea lecții? Oricine are locul său în lumea aceasta, un rost bine gândit! Chiar și de ce-urile. Nimic nu este
DE CE? de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354521_a_355850]
-
al iernii, nici căldura sufocantă a verii dogoritoare, caracteristice climei sucevene. Pe străzile aglomerate ale frumosului meu oraș, eram doar noi, depănând frumoasa noastră poveste de dragoste. Ne înțelegeam doar din priviri și ne zâmbeam complice, la fiecare traversare a îngustimilor provocate de tumultul promenadelor orășenești, sau la intrarea în cofetării, unde eu, invitată fără vorbe, aveam întâi-etatea cavalerului care-mi sorbea privirile, de câte ori mi le prindea cu ochii săi celești. Universul discuțiilor noastre cuprindea toate categoriile: de la geografie - materia mea
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
de ceilalți: mirii între două vârste, nuntașii fără perspective, toți se mișcă pe coordonate cunoscute (și, poate mai important, sunt conștienți de asta). Ceea ce îi diferențiază nu e precaritatea materială (oricum Mitulescu evacuează de pe platou orice urmă de sărăcie autentică), îngustimea intelectuală sau kitsch-ul (care se vrea) hilar al preocupărilor, modelor și aspirațiilor, ci faptul că sunt statici, că și-au atins limita. Radu și Monica sunt încă sub zodia lui „orice se poate întâmpla”, iar greutatea momentului va fi
Happy end ghilotină () [Corola-blog/BlogPost/338483_a_339812]