908 matches
-
Dar, ce era, de fapt, o diligență? O trăsură închisă, din lemn și metal, cu uși laterale (în America nu aveau ferestre), cu patru roți de aceeași mărime, în care puteau să călătorească, oarecum comod, 6-8 pasageri, la care se înhămau, de regulă, 6 cai, trei de o parte și 3 de cealaltă a oiștei. În față era bancheta vizitiului, alături de care, la nevoie, se mai puteau înghesui „la aer“ 1-2 călători. Sub banchetă, într-o ladă închisă ori pe acoperișul
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
reprezentativ. De aceea am ales un microfon, o chitară, un amplificator ( P.A. ) și la ultimul volum, un set de tobe“, își amintește Mimo, care recunoaște astăzi că atunci când a început să scrie cărțile nu a știut exact la ce se înhamă. Deși distribuția volumelor a fost deficitară, apariția a reușit să stârnească valuri inedite de interes din partea celor aflați într-un fel sau altul în branșă. Parafrazând un sofism inițiat de Louis Armstrong și citat mai apoi de Jimi Hendrix, care
Agenda2004-39-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282909_a_284238]
-
organizație de profil cu filială românească. Romi are un vis, acela de a promova motociclismul, nu neapărat din punct de vedere sportiv, ci ca mod de viață. Acesta este și motivul pentru care, alături de colegi de-ai săi, s-a înhămat să organizeze la Muzeul Satului un Festival al Motocicliștilor cum nu s-a mai văzut în România. „Am luat în considerare toate plângerile motocicliștilor, participanți la întruniri similare anterioare. Am încercat să le împăcăm pe toate“, ne-a spus încrezător
Agenda2004-30-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282677_a_284006]
-
Plecați, după cum spun ei, "în vilegiatura". Căruță are un coviltir negru de nailon. În unele părți, unde acesta n-a ajuns, șunt și petece mari de nailon alb, lăptos, prin care nu se vede interiorul cărutii. Căruță, la care este înhămat un cal bălțat, ca în filmele cu indieni, de epocă, are ulubele atît de lustruite, încît par de os. Cea mai mizera și în același timp cea mai pretențioasa căruță, deoarece cu ea se face "vilegiatura". N-am mai văzut
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
Nu pot să mă plîng de foame,/ Hrana mea din ceruri vine,/ Dar mi-e teamă pentru zeul/ Ce se va hrăni cu mine" (Nu pot să mă plîng). Teama thanatică dobîndește o valență antitotalitară. Din nou revine tonul bacovian, înhămat la carul prezentului: "Întreg orașul era plin de morți,/ Ieșiseră în strada principală/ Așa-mbrăcați în hainele de gală/ Pe care cît ești viu nu prea le porți.// Treceau rîzînd și nu-i puteam opri,/ Păreau că nu mai înțeleg
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
agresivitatea imbecilă, de zei nemuritori, plutind abulic pe norii din spumă de lapte și miere, au tăiat toate legăturile între noi și ei. Habar n-aveam cine sunt, de unde provin, cât sunt de inteligenți, de cinstiți, de competenți. Ne-am înhămat la căruță și i-am tras doar pentru că se așezaseră pe capră și făceau pe vizitiii. Ne-am trezit la realitate doar când au început să ne croiască zdravăn pe spinări cu bicele pe care, în inconștiența noastră, le-am
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
în pagina 63 a "Politicelor" lui H.-R. Patapievici, ar fi cazul să apelăm la mijloace științifice pentru a-i identifica pe buni și răi, pe lacomi și generoși, pe canalii și pe oamenii cinstiți! Să fie clar: cine se înhămează la guvernarea României în acest moment trebuie să fie conștient că se va afunda până-n gât în gloduri, clise, putreziciuni, respingătoare cangrene sociale și scabroase descompuneri morale. Am mari dubii că spilcuiții funcționari cu cotiere Armani și abacuri Versace ai
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]
-
întîlnesc". E un Dumnezeu vizionar El însuși, un Dumnezeu artist, care suprimă limitele. Un Dumnezeu al totalității, cu un mesaj criptic, pe care ondulația imagistică a versului l-ar putea surprinde mai convenabil decît conceptul: "Crepusculul cu dezmierdări solare/ Mă înhamă la sacralitate./ Aș geme între colții sulemeniți cu rod/ Ai întîmplării și m-aș depărta./ Ce bun a fost misterul ascultîndu-mă/ De aceea-i șunt copil ținînd genunchii-n piatră./ Pe această roua la înfiorarea unui prun/ Îmi înnoiesc picioarele
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
exemplar. Investigația de pură specialitate pentru a scoate în relief un itinerar scriitoricesc de o amplitudine și relevanță excepționale, presupune la rîndul ei exigenta și răbdare profesională, precum și o muncă de sintetizare. Nu mă voi eschiva în fața dificilului, mă voi înhamă la lucru nu fără a trage cu ochiul pe parcurs, curios și la incursiunile în opera autoarei efectuate de tineri cronicari cu o respirație proaspătă și o optică inedită.
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
ei, ca ramul veșted, / A-mbătrânit la mine-n creștet, / A-mbătrânit la mine-n creștet. («Mâinile mamei” VRF, 45). „Tăcerea” Mamei-Patrii prilejuiește poetului un lanț de comparații de o mare forță lirică: Tăcută / Ești, draga mea mamă, / Tăcută. // Ca mierla / Ce-nhamă, deshamă, / Ca mierla. Ca frunza / Când merge la coasă, / Ca frunza. Ca iarba / Când șade la masă, / Ca iarba. Ca steaua / La moară când duce, / Ca steaua. // Ca piatra / Ce-aminte-și aduce, / Ca piatra. («Tăcerea mamei” VRF, 52). Profunde reverberări de
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
N-au făcut-o. Probabil pentru că, pe de o parte, existau legături inavuabile cu mării infractori ai regimului Iliescu, iar, pe de alta, pentru că și-au dat seama instantaneu că e mai comod să te îmbogățești tu, decât să te înhami la scoaterea din mocirla a căruței națiunii. Astăzi, plătim cu toții: și ei, si noi. Ei, pentru banditismul pervers de care au dat dovadă. Noi, pentru blestemul de a fi crezut în cei mai mari mincinoși iviți vreodată în această parte
Tepuirea si jeep-uirea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17460_a_18785]
-
pot să fiu nedreaptă și să spun că oamenii nu-mi fac oferte. Mă simt măgulită că sunt mereu propuneri. Dar, pe undeva, mă simt neluată în serios, eu le explic tuturor, a mia oară, că nu pot să mă înham la niciun proiect permanent câtă vreme am decis că trăiesc în altă țară, cu copilul meu. E absurd să poți să te împarți în două, să-ți lași copilul baltă și să vii. Eu nu am cum să fac lucrul
Elan Schwartzenberg vrea să îşi aducă copilul în ţară. I-a propus Mihaelei Rădulescu să vină la Realitatea TV () [Corola-journal/Journalistic/24722_a_26047]
-
patronului său), nu aveai șanse. Chit că respectiva „calificare“ nu folosea și nu avea să folosească nimănui. Ea trebuia să garanteze că nu ești sau nu vei deveni impediment în demersurile dictate de Moscova, și că la nevoie te vei înhăma, în enorma masă gregară de tracțiune, la carul istoric ce traversa țara. Politica stăpânea lumea noastră, o împărțea ireversibil în prieteni și dușmani, stigmatizând destinul oamenilor. Importanța politicii rezulta și din presupusul rol de dinam atribuit ei în propulsarea globală
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Păcătuiesc, însă, ca mulți alți utilizatori ai dicționarului, vorbind doar despre el: obiectul DICȚIONAR, omițând însă SUFLETUL LUI, cei doi CREATORI. De aceea sunt tare bucuroasă că am acum prilejul să vorbesc despre cei doi creatori ai lui. Să te înhami la o asemenea muncă de Sisif, fără a avea altă răsplată decât aceea de a citi, eventual, tălmăciri miraculoase, după folosirea obiectului magic: dicționarul ieșit din mâinile tale... Câți oameni din țara aceasta îi cunosc pe Alexandru Calciu și Zaira
Am umblat ani de zile ca să obținem adeverința că manuscrisul dicționarului nostru nu are nimic... subversiv“ by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2512_a_3837]
-
orice: și construcție narativă, și dialog, și parodie, și subminare textuală, și analiză, și asumare a deriziunii pe care tocmai o exersase pentru a pune între el și lume un solid zid protector / despărțitor. În perioada în care ne-am înhămat, alături de Adriana Babeți, la scrierea romanului Femeia în roșu, am descoperit nu doar un extraordinar partener de discuții, un prieten de o căldură și o empatie cuceritoare. Am descoperit mult mai mult de-atât: că poți fi senin chiar când
Nedelciu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2404_a_3729]
-
aceste jocuri de-a capra peste care trebuie să sară "prezidențiabilii". Să fie ei, oare, atât de naivi încât să nu observe că n-au absolut nimic de câștigat, însă, în plan politic, au totul de pierdut? Un Mugur Isărescu înhămat la trăsura lui Emil Constantinescu nu mai e independentul, tehnicianul sau "omul providențial" așteptat de români: el e doar un căluț de povară ce trage, după puteri, în hamul unui vizitiu disperat ce nu va ezita să-l cravașeze până la
Tandemul cu o singură roată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16942_a_18267]
-
clișeu în necroloage. Profesorul Mircea Zaciu, ca și Marian Papahagi, sînt de neînlocuit pentru noi toți, pentru cultura română, și cu cît trec lunile devine tot mai clar că nu are nimeni capacitatea și nici nu e dispus să se înhame în locul lor la jugul proiectelor sisifce pe care le-au pus în operă. În cel mai nou număr din VATRA, 3, editorialul lui Al. Cistelecan e un omagiu adus profesorului Mircea Zaciu și în același timp un îndemn la finalizarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
reprezintă timpul: " Tihna e timpul la care Franklin visează, timpul pe care îl așteaptă și-l dorește ca pe o speranță, dar care, în cele din urmă, e ocupat de evenimente neprevăzute și de obligații la care trebuie să se înhame. [...] Tihna lui Franklin diferă mult de reveria lui Rousseau. Aceasta presupune un timp al solitudinii și al identificării melancolice cu "farmecul" naturii. Tihna, dimpotrivă, e un timp folosit pentru sau în vederea vreunui proiect util. Iar scrisul, chiar în forma personală
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
cîte se comit în numele tău!... Regizorul-scenarist mărturisea că ideea i-a venit atunci cînd s-a trezit cu un copil, deci cu o sumă de obligații agasante și acaparatoare pe cap, și cu starea: " Ce m-a apucat să mă înham la toate astea?" (raționament pe care l-a împins, în scenariu, pînă la ultimele consecințe logice!) În fine, ultimul film francez al competiției - Cod necunoscut - a aparținut unui regizor austriac de teatru și film, Michael Haneke. Un puzzle în mișcare
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
și, apoi, cu toții contribuiau la alcătuirea celei mai bune reviste din țară. Poetul nostru a trăit, din 1916, momentul temporarei sistări a apariției revistei ieșene, a participat la război (evocîndu-l, apoi, în două-trei proze nelipsite de interes) și s-a înhămat, după război, la reapariția publicației, îngrijindu-se, alături de Ibrăileanu și ceilalți (Stere nu mai era printre ei) de buna ei condiție. După Ibrăileanu, Topârceanu era al doilea factor motor al publicației. Și a suferit, împreună cu Ibrăileanu, enorm cînd, în 1933
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
Păun, Geo Bogza, atunci cînd toate aceste nume zăceau ascunse în coșul cu rufe murdare. De bună seamă înainte de a fi editor Nicolae Țone a fost poet, pentru că nu te poți simți irezistibil atras de poezie, nu poți să te înhami la o căruță cu monștri sacri, dacă nu simți tu însuți în tine o pîlpîire de poet, o cît de mică asemănare cu cel căruia i te închini. Cartea indecent de voluminoasă a lui Nicolae Țone, cu un titlu la fel de
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
generozitate pe care îl implică, dar fără de care viața nu ar mai fi suportabilă. Am citit undeva în legătură cu asta următoarea istorioară: se spune că înainte ca Dumnezeu să-l fi făcut pe om după chipul și asemănarea lui, zeii se înhămaseră la aceeași corvoadă pentru a constata la capătul ei că ființele umane zămislite de ei nu le semănau deloc: nu erau decît niște biete făpturi izolate, însingurate și melancolice, care reușeau să-și înstrăineze pe toți cei cu care veneau
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
a fost cartea. Începînd din 1991, Bouillon de culture, care a înlocuit Apostrophes, a moștenit aceeași oră de difuzare, pînă în 2001. - "Cînd și cum anume vă construiți emisiunea?" "Vinerea după-amiază, între două și trei, cu toate cărțile citite, mă înham la pregătirea emisiunii. Stabilesc mai întîi ordinea de prezentare a cărților, potrivit unei logici ținînd mai degrabă de fler decît de vreo judecată riguroasă. Uneori, schimb ordinea cu puțin timp înainte de intrarea în emisie în funcție de presupunerile pe care le fac
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
teamă față de artă și literatură", pe care le înregistrează și Virgil Nemoianu ( Iubirea și ura față de formalismul estetic: cîteva argumente, în Steaua, nr. 3/2001), răsfrîng, în epoca noastră, atitudinea regimurilor totalitare, care țintesc a-și supune creația, a o înhăma la carul funcționalității propagandistice. Gratuitatea, lipsa de utilitate imediată, ludicul, fantezia, ironia trezesc suspiciunea unor diriguitori obișnuiți a planifica, a organiza, a disciplina tot ce ține de existența colectivității ca și a individului. Pe de altă parte, aversiunea față de artă
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
de pură gargariseală, îi împinge ca un arc spre licheaua care anunță iminenta revărsare a laptelui și mierii peste ei. Prietenii îmi reproșează c-am devenit în ultimii ani un fel de dispecer al catastrofelor din societatea noastră. M-am înhămat, e drept, la o astfel de operație, dar n-am ambiții de reformator. Mă mulțumesc să concurez Salubritatea. Ce s-ar întâmpla dacă toți românii ar purta mănuși albe, s-ar parfuma cu Paco Rabanne și s-ar îmbrăca de la
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]